Zjevení Janovo 14

1 Tedy pohleděl jsem, a aj, Beránek stál na hoře Sion, a s ním sto čtyřidceti a čtyři tisíců majících jméno Otce jeho napsané na čelích svých. 2 A slyšel jsem hlas s nebe, jako hlas vod mnohých, a jako hlas hromu velikého. A hlas slyšel jsem, jako těch, kteříž hrají na harfy své. 3 A zpívali jakožto píseň novou, před trůnem, a před čtyřmi zvířaty, a před starci, a žádný nemohl se naučiti té písni, jediné těch sto čtyřidceti a čtyři tisíce, kteříž jsou koupeni z země. 4 Totoť jsou ti, kteříž s ženami nejsou poskvrněni; nebo panicové jsou. Tiť jsou, jenž následují Beránka, kamž by koli šel; tiť jsou koupeni ze všech lidí, prvotiny Bohu a Beránkovi. 5 A v ústech jejich není nalezena lest; neboť jsou bez úhony před trůnem Božím. 6 I viděl jsem jiného anděla letícího po prostředku nebe, majícího evangelium věčné, aby je zvěstoval těm, jenž bydlí na zemi, a všelikému národu, i pokolení, i jazyku, i lidu, 7 Řkoucího velikým hlasem: Bojte se Boha, a vzdejte jemu chválu, neboť přišla hodina soudu jeho; a klanějte se tomu, kterýž učinil nebe i zemi i moře i studnice vod. 8 A jiný anděl letěl za ním, řka: Padl, padl Babylon, město to veliké, nebo vínem hněvu smilství svého napájelo všecky národy. 9 A třetí anděl letěl za nimi, pravě velikým hlasem: Bude-li se kdo klaněti šelmě a obrazu jejímu, a vezme-li znamení její na čelo své aneb na ruku svou, 10 I tenť také bude píti víno hněvu Božího, víno, pravím, kteréž jest vlito do kalichu hněvu jeho; a trápen bude ohněm a sirou před obličejem andělů svatých a před obličejem Beránka. 11 A dým muk jejich vstoupíť na věky věků, a nebudouť míti odpočinutí dnem i nocí ti, kteříž se klanějí šelmě a obrazu jejímu, a jestliže kdo přijme znamení jména jejího. 12 Tuť jest trpělivost svatých, tu jsou ti, kteříž ostříhají přikázání Božích a víry Ježíšovy 13 I slyšel jsem hlas s nebe, řkoucí ke mně: Piš: Blahoslavení jsou od této chvíle mrtví, kteříž v Pánu umírají. Duch zajisté dí jim, aby odpočinuli od prací svých, nebo skutkové jejich následují jich. 14 I pohleděl jsem, a aj, oblak bělostkvoucí, a na tom oblaku seděl podobný Synu člověka, maje na hlavě své korunu zlatou a v ruce své srp ostrý. 15 A jiný anděl vyšel z chrámu, volaje hlasem velikým na toho, kterýž seděl na oblaku: Pusť srp svůj a žni; nebť jest přišla tobě hodina žni, nebo již dozrala žeň země. 16 I spustil ten, kterýž seděl na oblaku, srp svůj na zem, a požata jest země. 17 A jiný anděl vyšel z chrámu toho, kterýž jest na nebi, maje i on srp ostrý. 18 Opět vyšel jiný anděl z oltáře, kterýž měl moc nad ohněm, a volal křikem velikým na toho, jenž měl srp ostrý, řka: Pusť srp svůj ostrý, a zbeř hrozny vinice zemské; neboť jsou uzrali hroznové její. 19 I spustil anděl srp svůj na zemi, a sebral vinici země, a vmetal hrozny do jezera velikého hněvu Božího. 20 I tlačeno jest jezero před městem, a vyšla krev z jezera až do udidl koňům za tisíc a za šest set honů.

1 Apoi m-am uitat și iată că Mielul*Cap. 5:6. stătea pe muntele Sionului și împreună cu El stăteau o*Cap. 7:4. sută patruzeci și patru de mii, care*Cap. 7:3;13:16. aveau scris pe frunte Numele Său și Numele Tatălui Său. 2 Și am auzit venind din cer un glas ca*Cap. 1:15;19:6. un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; și glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce cântă cu alăuta*Cap. 5:8. și cântau*Cap. 5:9;15:3. din alăutele lor. 3 Cântau o cântare*Vers. 1. nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii și înaintea bătrânilor. Și nimeni nu putea să învețe cântarea afară de cei o sută patruzeci și patru de mii, care fuseseră răscumpărați de pe pământ. 4 Ei nu s-au întinat cu femei, căci*2 Cor. 11:2. sunt verguri*14:4 Virgini., și*Cap. 3:4;7:15,17;17:14. urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost*Cap. 5:9. răscumpărați dintre oameni, ca cel dintâi rod*Iac. 1:18. pentru Dumnezeu și pentru Miel. 5 Și în*Ps. 32:2.Ţef. 3:13. gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt*Efes. 5:26.Iuda 24. fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu. 6 Și am văzut un alt înger, care zbura*Cap. 8:13. prin mijlocul cerului cu o*Efes. 3:3-11.Tit 1:2. Evanghelie veșnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui*Cap. 13:7. neam, oricărei seminții, oricărei limbi și oricărui norod. 7 El zicea cu glas tare: „Temeți-vă*Cap. 1:18;15:4. de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui, și închinați-vă*Neem. 9:6.Ps. 33:6;124:8;146:5,6.Fapte 14:15;17:24. Celui ce a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor!" 8 Apoi a urmat un alt înger, al doilea, și a zis: „A*Is. 21:9.Ier. 51:8. Cap. 18:2. căzut, a căzut Babilonul, cetatea*Ier. 51:7. Cap. 11:8;16:19;17:2,5;18:2,10,18,21;19:2. cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!" 9 Apoi a urmat un alt înger, al treilea, și a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva*Cap. 13:14-16. fiarei și icoanei ei și primește semnul ei pe frunte sau pe mână, 10 va bea*Ps. 75:8.Is. 51:17.Ier. 25:15. și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat*Cap. 18:6. neamestecat în*Cap. 16:19. paharul mâniei Lui, și va fi chinuit*Cap. 20:10. în foc*Cap. 19:20. și în pucioasă înaintea sfinților îngeri și înaintea Mielului. 11 Și fumul*Is. 34:10. Cap. 19:3. chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Și nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei și icoanei ei și oricine primește semnul numelui ei! 12 Aici*Cap. 13:10. este răbdarea sfinților, care*Cap. 12:17. păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus." 13 Și am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: Ferice*Ecl. 4:1,2. Cap. 20:6. de acum încolo de morții care*1 Cor. 15:18.1 Tes. 4:16. mor în Domnul!" „Da", zice Duhul, „ei*2 Tes. 1:7.Evr. 4:9,10. Cap. 6:11. se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!" 14 Apoi m-am uitat, și iată un nor alb; și pe nor ședea cineva care semăna*Ezec. 1:26.Dan. 7:13. Cap. 1:13. cu un fiu al omului; pe cap avea*Cap. 6:2. o cunună de aur, iar în mână, o seceră ascuțită. 15 Și un alt înger a*Cap. 16:17. ieșit din Templu și striga cu glas tare Celui ce ședea pe nor: „Pune secera*Ioel 3:13.Mat. 13:39. Ta și seceră, pentru că a venit ceasul să seceri și secerișul pământului*Ier. 51:33. Cap. 13:12. este copt." 16 Atunci, Cel ce ședea pe nor Și-a aruncat secera pe pământ. Și pământul a fost secerat. 17 Și din Templul care este în cer a ieșit un alt înger, care avea și el un cosor ascuțit. 18 Și un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieșit*Cap. 16:8. din altar și a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuțit: „Pune*Ioel 3:13. cosorul tău cel ascuțit și culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copți." 19 Și îngerul și-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului și a aruncat strugurii în teascul*Cap. 19:15. cel mare al mâniei lui Dumnezeu. 20 Și teascul*Is. 63:3.Plâng. 1:15. a fost călcat în picioare afară*Evr. 13:12. Cap. 11:8. din cetate; și din teasc a ieșit sânge până la zăbalele cailor*Cap. 19:14., pe o întindere de o mie șase sute de stadii.