Matouš 22

1 I odpovídaje Ježíš, mluvil jim opět v podobenstvích, řka: 2 Podobno jest království nebeské člověku králi, kterýž učinil svadbu synu svému. 3 I poslal služebníky své, aby povolali pozvaných na svadbu; a oni nechtěli přijíti. 4 Opět poslal jiné služebníky, řka: Povězte pozvaným: Aj, oběd můj připravil jsem, volové moji a krmný dobytek zbit jest, a všecko hotovo. Pojďtež na svadbu. 5 Ale oni nedbavše na to, odešli, jiný do vsi své a jiný po kupectví svém. 6 Jiní pak zjímavše služebníky jeho a posměch jim učinivše, zmordovali. 7 A uslyšav to král, rozhněval se; a poslav vojska svá, zhubil vražedníky ty a město jejich zapálil. 8 Tedy řekl služebníkům svým: Svadba zajisté hotova jest, ale ti, kteříž pozváni byli, nebyli hodni. 9 Protož jděte na rozcestí, a kteréžkoli naleznete, zovtež na svadbu. 10 I vyšedše služebníci ti na cesty, shromáždili všecky, kteréžkoli nalezli, zlé i dobré. A naplněna jest svadba hodovníky. 11 Tedy všed král, aby pohleděl na hodovníky, uzřel tam člověka neoděného rouchem svadebním. 12 I řekl jemu: Příteli, kteraks ty sem všel, nemaje roucha svadebního? A on oněměl. 13 Tedy řekl král služebníkům: Svížíce ruce jeho i nohy, vezměte ho, a uvrztež jej do temností zevnitřních. Tamť bude pláč a škřipení zubů. 14 Nebo mnoho jest povolaných, ale málo vyvolených. 15 Tedy odšedše farizeové, radili se, jak by polapili jej v řeči. 16 I poslali k němu učedlníky své s herodiány, řkouce: Mistře, víme, že pravdomluvný jsi a cestě Boží v pravdě učíš a nedbáš na žádného; nebo nepatříš na osobu lidskou. 17 Protož pověz nám, co se tobě zdá: Sluší-li daň dáti císaři, čili nic? 18 Znaje pak Ježíš zlost jejich, řekl: Co mne pokoušíte, pokrytci? 19 Ukažte mi peníz daně. A oni podali mu peníze. 20 I řekl jim: Èí jest tento obraz a svrchu napsání? 21 Řekli mu: Císařův. Tedy dí jim: Dejtež, co jest císařova, císaři, a co jest Božího, Bohu. 22 To uslyšavše, divili se, a opustivše jej, odešli. 23 V ten den přišli k němu saduceové, kteříž praví, že není z mrtvých vstání. I otázali se ho, 24 Řkouce: Mistře, Mojžíš pověděl: Umřel-li by kdo, nemaje dětí, aby bratr jeho právem švagrovství pojal ženu jeho a vzbudil símě bratru svému. 25 I bylo u nás sedm bratrů. První pojav ženu, umřel, a nemaje semene, zůstavil ženu svou bratru svému. 26 Takž podobně i druhý, i třetí, až do sedmého. 27 Nejposléze pak po všech umřela i žena. 28 Protož při vzkříšení kterého z těch sedmi bude žena? Nebo všickni ji měli. 29 I odpověděv Ježíš, řekl jim: Bloudíte, neznajíce Písem ani moci Boží. 30 Však při vzkříšení ani se nebudou ženiti ani vdávati, ale budou jako andělé Boží v nebi. 31 O vzkříšení pak mrtvých zdaliž jste nečtli, co jest vám povědíno od Boha, kterýž takto dí: 32 Já jsem Bůh Abrahamův a Bůh Izákův a Bůh Jákobův; a Bůhť není Bůh mrtvých, ale živých. 33 A slyševše to zástupové, divili se učení jeho. 34 Farizeové pak uslyšavše, že by k mlčení přivedl saducejské, sešli se v jedno. 35 I otázal se ho jeden z nich zákoník nějaký, pokoušeje ho, a řka: 36 Mistře, které jest přikázání veliké v Zákoně? 37 I řekl mu Ježíš: Milovati budeš Pána Boha svého z celého srdce svého a ze vší duše své a ze vší mysli své. 38 To jest přední a veliké přikázání. 39 Druhé pak jest podobné tomu: Milovati budeš bližního svého jako sebe samého. 40 Na těch dvou přikázáních všecken Zákon záleží i Proroci. 41 A když se sešli farizeové, otázal se jich Ježíš, 42 Řka: Co se vám zdá o Kristu? Èí jest syn? Řkou jemu: Davidův. 43 Dí jim: Kterakž pak David v Duchu nazývá ho Pánem, řka: 44 Řekl Pán Pánu mému: Seď na pravici mé, dokavadž nepodložím nepřátel tvých, aby byli za podnože noh tvých? 45 Poněvadž tedy David Pánem ho nazývá, i kterakž syn jeho jest? 46 A nižádný nemohl jemu odpovědíti slova, aniž se odvážil kdo více od toho dne jeho se nač tázati.

Pilda nunții fiului de împărat

1 Isus a*Luca 14:16.Apoc. 19:7,9. luat cuvântul și le-a vorbit iarăși în pilde. Și a zis: 2 „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său.3 A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei n-au vrut să vină.4 A trimis iarăși alți robi și le-a zis: ‘Spuneți celor poftiți: «Iată că am gătit ospățul meu; juncii*Prov. 9.și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniți la nuntă.»’5 Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui și altul la negustoria lui.6 Ceilalți au pus mâna pe robi, și-au bătut joc de ei și i-au omorât.7 Când a auzit, împăratul s-a mâniat, a trimis oștile*Dan. 9:26.Luca 19:27.sale, a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea.8 Atunci a zis robilor săi: ‘Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici*Cap. 10:11,13.Fapte 13:46.de ea.9 Duceți-vă dar la răspântiile drumurilor și chemați la nuntă pe toți aceia pe care-i veți găsi.’10 Robii au ieșit la răspântii, au*Cap. 13:38,47.strâns pe toți pe care i-au găsit, și buni, și răi, și odaia ospățului de nuntă s-a umplut de oaspeți.11 Împăratul a intrat să-și vadă oaspeții și a zărit acolo pe un om care*2 Cor. 5:3.Efes. 4:24.Col. 3:10,12.Apoc. 3:4;16:15;19:8.nu era îmbrăcat în haina de nuntă.12 ‘Prietene’, i-a zis el, ‘cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?’ Omul acela a amuțit.13 Atunci, împăratul a zis slujitorilor săi: ‘Legați-i mâinile și picioarele și luați-l și aruncați-l în*Cap. 8:12.întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.14 Căci*Cap. 20:16.mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.’"

Birul

15 Atunci*Marcu 12:13.Luca 20:20., fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba. 16 Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat și că înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor. 17 Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?" 18 Isus, care le cunoștea vicleșugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți, fățarnicilor?19 Arătați-Mi banul birului." Și ei I-au adus un ban*22:19 Grecește: dinar.. 20 El i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el ale cui sunt?"21 „Ale Cezarului", I-au răspuns ei. Atunci, El le-a zis: „Dați*Cap. 17:25.Rom. 13:7.dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!"22 Mirați de cuvintele acestea, ei L-au lăsat și au plecat.

Despre înviere

23 În aceeași*Marcu 12:18.Luca 20:27. zi, au venit la Isus saducheii, care*Fapte 23:8. zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: 24 „Învățătorule, Moise*Deut. 25:5. a zis: ‘Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său și să-i ridice urmaș.’ 25 Erau dar la noi șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit și, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui. 26 Tot așa și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea. 27 La urmă, după ei toți, a murit și femeia. 28 La înviere, nevasta căruia din cei șapte va fi ea? Fiindcă toți au avut-o de nevastă." 29 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți*Ioan 20:9.nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.30 Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi*1 Ioan 3:2.ca îngerii lui Dumnezeu în cer.31 Cât privește învierea morților, oare n-ați citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice:32 ‘Eu*Exod 3:6,16.Marcu 12:26.Luca 20:37.Fapte 7:32.Evr. 11:16.sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov’? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii."33 Noroadele care ascultau au*Cap. 7:28. rămas uimite de învățătura lui Isus.

Porunca cea mai mare

34 Când*Marcu 12:28. au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc. 35 Și unul din ei, un învățător al Legii*Luca 10:25., ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: 36 „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?" 37 Isus i-a răspuns: „‘Să*Deut. 6:5;10:12;30:6.Luca 10:27.iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.’38 Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă.39 Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să*Lev. 19:18. Cap. 19:19.Marcu 12:31.Luca 10:27.Rom. 13:9.Gal. 5:14.Iac. 2:8.iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.’40 În aceste*Cap. 7:12.1 Tim. 1:5.două porunci se cuprind toată Legea și Prorocii."

Al cui fiu este Hristosul?

41 Pe*Marcu 12:35.Luca 20:41. când erau strânși la un loc fariseii, Isus i-a întrebat: 42 „Ce credeți voi despre Hristos? Al cui fiu este?" „Al lui David", I-au răspuns ei. 43 Și Isus le-a zis: „Cum atunci, David, fiind insuflat de Duhul, Îl numește Domn, când zice:44 ‘Domnul*Ps. 110:1.Fapte 2:34.1 Cor. 15:25.Evr. 1:13;10:12,13.a zis Domnului Meu: «Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale»’?45 Deci, dacă David Îl numește Domn, cum este El fiul lui?"46 Nimeni*Luca 14:6. nu I-a putut răspunde un cuvânt. Și, din ziua aceea, n-a*Marcu 12:34.Luca 20:40. îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.