Matouš 26

1 I stalo se, když dokonal Ježíš řeči tyto všecky, řekl učedlníkům svým: 2 Víte, že po dvou dnech velikanoc bude a Syn člověka zrazen bude, aby byl ukřižován. 3 Tedy sešli se přední kněží a zákoníci, i starší lidu na síň nejvyššího kněze, kterýž sloul Kaifáš. 4 A radili se, jak by Ježíše lstivě jali a zamordovali. 5 Ale pravili: Ne v den sváteční, aby snad nebyl rozbroj v lidu. 6 Když pak byl Ježíš v Betany, v domu Šimona malomocného, 7 Přistoupila k němu žena, mající nádobu alabastrovou masti drahé, i vylila ji na hlavu jeho, když seděl za stolem. 8 A vidouce to učedlníci jeho, rozhněvali se, řkouce: I k čemu jest ztráta tato? 9 Neb mohla tato mast prodána býti za mnoho, a dáno býti chudým. 10 A znaje to Ježíš, dí jim: Proč za zlé máte této ženě? Dobrý zajisté skutek učinila nade mnou. 11 Nebo chudé vždycky máte s sebou, ale mne ne vždycky míti budete. 12 Vylivši zajisté tato mast tuto na mé tělo, ku pohřebu mému to učinila. 13 Amen pravím vám: Kdežkoli kázáno bude evangelium toto po všem světě, takéť i to bude praveno, co učinila tato, na památku její. 14 Tedy odšed k předním kněžím, jeden ze dvanácti, kterýž sloul Jidáš Iškariotský, 15 Řekl jim: Co mi chcete dáti, a já vám ho zradím? A oni uložili jemu dáti třidceti stříbrných. 16 A od té chvíle hledal příhodného času, aby ho zradil. 17 Prvního pak dne přesnic, přistoupili k Ježíšovi učedlníci, řkouce jemu: Kde chceš, ať připravíme tobě, abys jedl beránka? 18 On pak řekl: Jděte tam k jednomu do města, a rcete jemu: Vzkázalť Mistr: Èas můj blízko jest, u tebeť jísti budu beránka s učedlníky svými. 19 I učinili učedlníci tak, jakož jim poručil Ježíš, a připravili beránka. 20 A když byl večer, posadil se za stůl se dvanácti. 21 A když jedli, řekl jim: Amen pravím vám, že jeden z vás mne zradí. 22 I zarmoutivše se velmi, počali každý z nich říci jemu: Zdali já jsem, Pane? 23 On pak odpovídaje, řekl: Kdo omáčí se mnou rukou v míse, tenť mne zradí. 24 Synť zajisté člověka jde, jakož psáno o něm, ale běda člověku tomu, skrze něhož Syn člověka zrazen bude. Dobré by bylo jemu, by se byl nenarodil člověk ten. 25 Odpovídaje pak Jidáš, kterýž ho zrazoval, dí: Zdali já jsem, Mistře? Řekl jemu: Ty jsi řekl. 26 A když oni jedli, vzav Ježíš chléb a dobrořečiv, lámal, a dal učedlníkům, a řekl: Vezměte, jezte, to jest tělo mé. 27 A vzav kalich, a díky činiv, dal jim, řka: Pijte z toho všickni. 28 Neb to jest krev má nové smlouvy, kteráž za mnohé vylévá se na odpuštění hříchů. 29 Ale pravímť vám, žeť nebudu píti již více z tohoto plodu vinného kořene, až do onoho dne, když jej píti budu s vámi nový v království Otce mého. 30 A sezpívavše písničku, vyšli na horu Olivetskou. 31 Tedy dí jim Ježíš: Všickni vy zhoršíte se nade mnou této noci. Nebo psáno jest: Bíti budu pastýře, a rozprchnouť se ovce stáda. 32 Ale když z mrtvých vstanu, předejdu vás do Galilee. 33 Odpovídaje pak Petr, řekl jemu: Byť se pak všickni zhoršili nad tebou, jáť se nikdy nezhorším. 34 Dí mu Ježíš: Amen pravím tobě, že této noci, prve než kohout zazpívá, třikrát mne zapříš. 35 Řekl jemu Petr: Bychť pak měl také s tebou umříti, nezapřím tebe. Takž podobně i všickni učedlníci pravili. 36 Tedy přišel s nimi Ježíš na místo, kteréž sloulo Getsemany. I dí učedlníkům: Poseďtež tuto, ažť odejda, pomodlím se tamto. 37 A pojav s sebou Petra a dva syny Zebedeovy, počal se rmoutiti a teskliv býti. 38 Tedy řekl jim: Smutnáť jest duše má až k smrti. Pozůstaňtež tuto a bděte se mnou. 39 A poodšed maličko, padl na tvář svou, modle se a řka: Otče můj, jest-li možné, nechť odejde ode mne kalich tento. Avšak ne jakž já chci, ale jakž ty chceš. 40 I přišel k učedlníkům, a nalezl je, ani spí. I řekl Petrovi: Tak-liž jste nemohli jediné hodiny bdíti se mnou? 41 Bdětež a modlte se, abyste nevešli v pokušení. Duchť zajisté hotov jest, ale tělo nemocno. 42 Opět po druhé odšed, modlil se, řka: Otče můj, nemůže-liť tento kalich minouti mne, než abych jej pil, staniž se vůle tvá. 43 I přišed k nim, nalezl je, a oni zase spí; nebo byly oči jejich obtíženy. 44 A nechav jich, opět odšel, a modlil se po třetí, touž řeč říkaje. 45 Tedy přišel k učedlníkům svým, a řekl jim: Spětež již a odpočívejte. Aj, přiblížila se hodina, a Syna člověka zrazují v ruce hříšných. 46 Vstaňtež, pojďme. Aj, přiblížil se ten, jenž mne zrazuje. 47 A když on ještě mluvil, aj, Jidáš, jeden ze dvanácti, přišel, a s ním zástup mnohý s meči a s kyjmi, poslaných od předních kněží a starších lidu. 48 Ten pak, jenž jej zrazoval, dal jim znamení, řka: Kteréhožťkoli políbím, ten jest; držtež jej. 49 A hned přistoupiv k Ježíšovi, řekl: Zdráv buď, Mistře, a políbil jej. 50 I řekl jemu Ježíš: Příteli, nač jsi přišel? Tedy přistoupili a ruce vztáhli na Ježíše a jali ho. 51 A aj, jeden z těch, kteříž byli s Ježíšem, vztáh ruku, vytrhl meč svůj; a udeřiv služebníka nejvyššího kněze, uťal ucho jeho. 52 Tedy dí jemu Ježíš: Obrať meč svůj v místo jeho; nebo všickni, kteříž meč berou, od meče zahynou. 53 Zdaliž mníš, že bych nyní nemohl prositi Otce svého, a vydal by mi více nežli dvanácte houfů andělů? 54 Ale kterak by se pak naplnila Písma, kteráž svědčí, že tak musí býti? 55 V tu hodinu řekl Ježíš k zástupům: Jako na lotra vyšli jste s meči a s kyjmi jímati mne. Na každý den sedával jsem u vás, uče v chrámě, a nejali jste mne. 56 Ale toto se všecko stalo, aby se naplnila Písma prorocká. Tedy učedlníci všickni opustivše ho, utekli. 57 A oni javše Ježíše, vedli ho k Kaifášovi nejvyššímu knězi, kdežto zákoníci a starší byli se sešli. 58 Ale Petr šel za ním zdaleka, až do síně nejvyššího kněze. A všed vnitř, seděl s služebníky, aby viděl všeho toho konec. 59 Přední pak kněží a starší a všecka ta rada hledali falešného svědectví proti Ježíšovi, aby jej na smrt vydali, 60 I nenalezli. A ačkoli mnozí falešní svědkové přistupovali, však nenalézali. Naposledy pak přišli dva falešní svědkové, 61 A řekli: Tento jest pověděl: Mohu zbořiti chrám Boží a ve třech dnech zase jej ustavěti. 62 A povstav nejvyšší kněz, řekl jemu: Nic neodpovídáš? Což pak tito proti tobě svědčí? 63 Ale Ježíš mlčel. I odpovídaje nejvyšší kněz, řekl k němu: Zaklínám tě skrze Boha živého, abys nám pověděl, jsi-li ty Kristus Syn Boží? 64 Dí mu Ježíš: Ty jsi řekl. Ale však pravím vám: Od toho času uzříte Syna člověka sedícího na pravici moci Boží a přicházejícího na oblacích nebeských. 65 Tedy nejvyšší kněz roztrhl roucho své, a řekl: Rouhal se. Což ještě potřebujeme svědků? Aj, nyní jste slyšeli rouhání jeho. 66 Co se vám zdá? A oni odpovídajíce, řekli: Hodenť jest smrti. 67 Tedy plili na tvář jeho a pohlavkovali jej; jiní pak hůlkami jej bili, 68 Říkajíce: Hádej nám, Kriste, kdo jest ten, kterýž tebe udeřil? 69 Ale Petr seděl vně v síni. I přistoupila k němu jedna děvečka, řkuci: I ty jsi byl s Ježíšem tím Galilejským. 70 On pak zapřel přede všemi, řka: Nevím, co pravíš. 71 A když vycházel ze dveří, uzřela jej jiná děvečka. I řekla těm, kteříž tu byli: I tento byl s Ježíšem tím Nazaretským. 72 A on opět zapřel s přísahou, řka: Neznám toho člověka. 73 A po malé chvíli přistoupili blíže, kteříž tu stáli, i řekli Petrovi: Jistě i ty z nich jsi, neb i řeč tvá známa tebe činí. 74 Tedy počal se proklínati a přisahati, řka: Neznám toho člověka. A hned kohout zazpíval. 75 I rozpomenul se Petr na slovo Ježíšovo, kterýž jemu byl řekl: Že prve než kohout zazpívá, třikrát mne zapříš. A vyšed ven, plakal hořce.

Sfătuirea împotriva lui Isus

1 După ce a isprăvit Isus toate cuvântările acestea, a zis ucenicilor Săi: 2 „Știți*Marcu 14:1.Luca 22:1.Ioan 13:1.că după două zile vor fi Paștele; și Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!"3 Atunci*Ps. 2:2.Ioan 11:47.Fapte 4:25., preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii norodului s-au strâns în curtea marelui preot, care se numea Caiafa, 4 și s-au sfătuit împreună cum să prindă pe Isus cu vicleșug și să-L omoare. 5 Dar ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă tulburare în norod."

Mirul turnat pe capul lui Isus

6 Când*Marcu 14:3.Ioan 11:1,2;12:3. era Isus în Betania*Cap. 21:17., în casa lui Simon leprosul, 7 s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; și, pe când stătea El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui. 8 Ucenicilor*Ioan 12:4. le-a fost necaz, când au văzut lucrul acesta, și au zis: „Ce rost are risipa aceasta? 9 Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, și banii să se dea săracilor." 10 Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceți supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine.11 Pentru că*Deut. 15:11.Ioan 12:8.pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe*Cap. 18:20;28:20.Ioan 13:33;14:19;16:5,28;17:11.Mine nu Mă aveți totdeauna.12 Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare.13 Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta în toată lumea, se va spune și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei."

Vânzarea lui Isus

14 Atunci*Marcu 14:10.Luca 22:3.Ioan 13:2,30., unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul*Cap. 10:4., s-a dus la preoții cei mai de seamă 15 și le-a zis: „Ce*Zah. 11:12. Cap. 27:3. vreți să-mi dați, și-L voi da în mâinile voastre?" Ei i-au cântărit treizeci de arginți. 16 Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mâinile lor.

Descoperirea vânzătorului

17 În*Exod 12:6,18.Marcu 14:12.Luca 22:7. ziua dintâi a Praznicului Azimilor, ucenicii au venit la Isus și I-au zis: „Unde vrei să-Ți pregătim să mănânci Paștele?" 18 El le-a răspuns: „Duceți-vă în cetate la cutare om și spuneți-i: ‘Învățătorul zice: «Vremea Mea este aproape; voi face Paștele cu ucenicii Mei în casa ta.»’"19 Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele. 20 Seara*Marcu 14:17-21.Luca 22:14.Ioan 13:21., Isus a șezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. 21 Pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde."22 Ei s-au întristat foarte mult și au început să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?" 23 Drept răspuns, El le-a zis: „Cel*Ps. 41:9.Luca 22:21.Ioan 13:18.ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde.24 Negreșit, Fiul omului Se duce după cum*Ps. 22.Is. 53.Dan. 9:26.Marcu 9:12.Luca 24:25,26,46.Fapte 17:2,3;26:22,23.1 Cor. 15:3.este scris despre El. Dar vai*Ioan 17:12.de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!"25 Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul și I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învățătorule?" „Da", i-a răspuns Isus, „tu ești!"

Cina cea de taină

26 Pe când*Marcu 14:22.Luca 22:19. mâncau ei, Isus a*1 Cor. 11:23-25. luat o pâine și, după ce a binecuvântat, a frânt-o și a dat-o ucenicilor, zicând: „Luați, mâncați; acesta*1 Cor. 10:16.este trupul Meu."27 Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beți*Marcu 14:23.toți din el,28 căci acesta*Exod 24:8.Lev. 17:11.este sângele Meu, sângele legământului celui*Ier. 31:31.nou, care se varsă pentru*Cap. 20:28.Rom. 3:15.Evr. 9:22.mulți, spre iertarea păcatelor.29 Vă spun*Marcu 14:25.Luca 22:18.că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viței, până*Fapte 10:41.în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu."

Isus înștiințează pe ucenicii Săi

30 După ce*Marcu 14:26. au cântat cântarea, au ieșit în Muntele Măslinilor. 31 Atunci, Isus le-a zis: „În noaptea aceasta, toți*Marcu 14:27.Ioan 16:32.veți*Cap. 11:6.găsi în Mine o pricină de poticnire, căci este scris: ‘Voi bate*Zah. 13:7.Păstorul, și oile turmei vor fi risipite.’32 Dar, după ce voi învia, voi*Cap. 28:7,10,16.Marcu 14:28;16:7.merge înaintea voastră în Galileea."33 Petru a luat cuvântul și I-a zis: „Chiar dacă toți ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire." 34 „Adevărat*Marcu 14:30.Luca 22:34.Ioan 13:38.îți spun", i-a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori."35 Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine." Și toți ucenicii au spus același lucru.

Ghetsimani

36 Atunci*Marcu 14:32-35.Luca 22:39.Ioan 18:1., Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, și a zis ucenicilor: „Ședeți aici până Mă voi duce acolo să Mă rog."37 A luat cu El pe Petru și pe*Cap. 4:21. cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se mâhnească foarte tare. 38 Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare*Ioan 12:27.de moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine."39 Apoi a mers puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ și S-a rugat*Marcu 14:36.Luca 22:42.Evr. 5:7., zicând: „Tată*Ioan 12:27., dacă este cu putință, depărtează*Cap. 20:22.de la Mine paharul acesta! Totuși nu*Ioan 5:30;6:38.Filip. 2:8.cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu."40 Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind și a zis lui Petru: „Ce, un ceas n-ați putut să vegheați împreună cu Mine!41 Vegheați*Marcu 13:33;14:38.Luca 22:40,46.Efes. 6:18.și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă."42 S-a depărtat a doua oară și S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!"43 S-a întors iarăși la ucenici și i-a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn. 44 I-a lăsat din nou, S-a depărtat și S-a rugat a treia oară, zicând aceleași cuvinte. 45 Apoi a venit la ucenici și le-a zis: „Dormiți de acum și odihniți-vă!… Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoșilor.46 Sculați-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul."

Prinderea lui Isus

47 Pe când*Marcu 14:43.Luca 22:47.Ioan 18:3.Fapte 1:16. vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoții cei mai de seamă și de bătrânii norodului. 48 Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta eu, Acela este; să puneți mâna pe El!" 49 Îndată, Iuda s-a apropiat de Isus și I-a zis: „Plecăciune, Învățătorule!" Și L-a*2 Sam. 20:9. sărutat. 50 Isus i-a zis: „Prietene*Ps. 41:9;55:13., ce ai venit să faci, fă!" Atunci, oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâinile pe Isus și L-au prins. 51 Și unul*Ioan 18:10. din cei ce erau cu Isus a întins mâna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea. 52 Atunci, Isus i-a zis: „Pune-ți sabia la locul ei, căci*Gen. 9:6.Apoc. 13:10.toți cei ce scot sabia de sabie vor pieri.53 Crezi că n-aș putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai*2 Împ. 6:17.Dan. 7:10.mult de douăsprezece legiuni de îngeri?54 Dar cum se vor împlini Scripturile, care zic că*Is. 53:7. Vers. 24.Luca 24:25,44,46.așa trebuie să se întâmple?"55 În clipa aceea, Isus a zis gloatelor: „Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În toate zilele ședeam în mijlocul vostru și învățam norodul în Templu, și n-ați pus mâna pe Mine.56 Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise*Plâng. 4:20. Vers. 54.prin proroci." Atunci*Ioan 18:15., toți ucenicii L-au părăsit și au fugit.

Isus înaintea Sinedriului

57 Cei ce*Marcu 14:53.Luca 22:54.Ioan 18:12,13,24. au prins pe Isus L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunați cărturarii și bătrânii. 58 Petru L-a urmat de departe, până la curtea marelui preot, apoi a intrat înăuntru și a șezut jos cu aprozii, ca să vadă sfârșitul. 59 Preoții cei mai de seamă, bătrânii și tot soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî. 60 Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfățișat mulți*Ps. 27:12;35:11.Marcu 14:15.Fapte 6:13. martori mincinoși. La urmă au venit doi*Deut. 19:15.61 și au spus: „Acesta a zis: ‘Eu pot*Cap. 27:40.Ioan 2:19. să stric Templul lui Dumnezeu și să-l zidesc iarăși în trei zile.’" 62 Marele preot s-a sculat*Marcu 14:60. în picioare și I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?" 63 Isus*Is. 53:7. Cap. 27:12,14. tăcea. Și marele preot a luat cuvântul și I-a zis: „Te*Lev. 5:1.1 Sam. 14:24,26. jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu." 64 „Da", i-a răspuns Isus, „sunt! Ba mai mult, vă spun că de*Dan. 7:13. Cap. 16:27; 24:30; 25:31.Luca 21:27.Ioan 1:51.Rom. 14:10.1 Tes. 4:16.Apoc. 1:7.acum încolo veți vedea pe Fiul omului șezând*Ps. 110:1.Fapte 7:55.la dreapta puterii lui Dumnezeu și venind pe norii cerului."65 Atunci*2 Împ. 18:37;19:1., marele preot și-a rupt hainele și a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum ați auzit hula Lui. 66 Ce credeți?" Ei au răspuns: „Este vinovat*Lev. 24:16.Ioan 19:7., să fie pedepsit cu moartea." 67 Atunci*Is. 50:6;53:3. Cap. 27:30., L-au scuipat în față, L-au bătut cu pumnii și L-au*Luca 22:63.Ioan 19:3. pălmuit, 68 zicând: „Hristoase, prorocește-ne*Marcu 14:65.Luca 22:64. cine Te-a lovit!"

Tăgăduirea lui Petru

69 Petru*Marcu 14:66.Luca 22:55.Ioan 18:16,17,25. însă ședea afară în curte. O slujnică a venit la el și i-a zis: „Și tu erai cu Isus Galileeanul!" 70 Dar el s-a lepădat înaintea tuturor și i-a zis: „Nu știu ce vrei să zici." 71 Când a ieșit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică și a zis celor de acolo: „Și acesta era cu Isus din Nazaret." 72 El s-a lepădat iarăși, cu un jurământ, și a zis: „Nu cunosc pe Omul acesta!" 73 Peste puțin, cei ce stăteau acolo s-au apropiat și au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că și tu ești unul din oamenii aceia, căci și vorba*Luca 22:59. te dă de gol." 74 Atunci, el*Marcu 14:71. a început să se blesteme și să se jure, zicând: „Nu cunosc pe Omul acesta!" În clipa aceea a cântat cocoșul. 75 Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte*Vers. 34.Marcu 14:30.Luca 22:61,62.Ioan 13:38.ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori." Și a ieșit afară și a plâns cu amar.