Matouš 14

1 V tom čase uslyšel Herodes čtvrták pověst o Ježíšovi. 2 I řekl služebníkům svým: To jest Jan Křtitel. Onť jest vstal z mrtvých, a protož se divové dějí skrze něho. 3 Nebo Herodes byl jal Jana a svázal jej a dal do žaláře pro Herodiadu manželku Filipa bratra svého. 4 Nebo byl řekl jemu Jan: Nesluší tobě míti jí. 5 A chtěv zabíti jej, bál se lidu; nebo za proroka jej měli. 6 Když pak slaven byl den narození Herodesova, tancovala dcera Herodiady uprostřed hodovníků, i líbilo se to Herodesovi, 7 Tak že s přísahou zaslíbil jí dáti, zač by ho prosila. 8 A ona jsuci prve navedena od mateře své, řekla: Dej mi zde na míse hlavu Jana Křtitele. 9 I zarmoutil se král, ale pro přísahu a pro ty, kteříž spolu s ním stolili, rozkázal jí dáti. 10 A poslav kata, sťal Jana v žaláři. 11 I přinesena jest hlava jeho na míse, a dána děvečce. A ona nesla ji mateři své. 12 A přišedše učedlníci jeho, vzali tělo jeho a pochovali je; a šedše, pověděli to Ježíšovi. 13 A uslyšev to Ježíš, plavil se odtud na lodičce na místo pusté soukromí. A uslyševše o tom zástupové, šli za ním pěšky z měst. 14 A vyšed Ježíš, uzřel zástup mnohý. I slitovalo mu se jich, a uzdravoval nemocné jejich. 15 A když bylo k večerou, přistoupili k němu učedlníci jeho, řkouce: Pusté jest místo toto, a čas již pominul. Rozpusť zástupy, ať jdouce do městeček, nakoupí sobě pokrmů. 16 Ježíš pak řekl jim: Není potřebí odcházeti, dejte vy jim jísti. 17 A oni řkou jemu: Nemáme zde, než pět chlebů a dvě rybě. 18 Kterýžto dí jim: Přinestež mi je sem. 19 A rozkázav zástupu posaditi se na trávě a vzav pět chlebů a dvě rybě, vzhléd v nebe, požehnal, a lámaje, dal učedlníkům chleby, a učedlníci zástupům. 20 I jedli všickni a nasyceni jsou. I sebrali pozůstalých drobtů, dvanácte košů plných. 21 Těch pak, kteříž jedli, bylo okolo pěti tisíců mužů, kromě žen a dětí. 22 A ihned přinutil učedlníky své, aby vstoupili na lodí a předešli jej za moře, dokudž by nerozpustil zástupů. 23 A rozpustiv zástupy, vstoupil na horu soukromí, aby se modlil. A když byl večer, sám byl tam. 24 Lodí pak již byla uprostřed moře, zmítající se vlnami, nebo byl vítr odporný jim. 25 Při čtvrtém pak bdění nočním bral se k nim Ježíš, jda po moři. 26 A vidouce jej učedlníci po moři jdoucího, zarmoutili se, řkouce: Obluda jest. A strachem křičeli. 27 Ale ihned Ježíš promluvil k nim, řka: Doufejtež, jáť jsem, nebojte se. 28 I odpověděv Petr, řekl: Pane, jsi-li ty, rozkažiž mi k sobě přijíti po vodě. 29 A on řekl: Pojď. A vystoupiv Petr z lodí, šel po vodě, aby přišel k Ježíšovi. 30 Ale vida vítr tuhý, bál se. A počav tonouti, zkřikl, řka: Pane, pomoz mi. 31 A ihned Ježíš vztáh ruku, ujal jej a řekl jemu: Malé víry, pročežs pochyboval? 32 A jakž oni vstoupili na lodí, přestal vítr. 33 Ti pak, kteříž na lodí byli, přistoupivše, klaněli se jemu, řkouce: Jistě Syn Boží jsi. 34 A přeplavivše se, přišli do země Genezaretské. 35 A poznavše jej muži místa toho, rozeslali po vší té krajině vůkol, a shromáždili k němu všecky neduživé. 36 A prosili ho, aby se aspoň podolka roucha jeho dotkli. A kteřížkoli dotkli se, uzdraveni jsou.

Moartea lui Ioan Botezătorul

1 În vremea aceea, cârmuitorul Irod*Marcu 6:14.Luca 9:7. a auzit vorbindu-se despre Isus 2 și a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morți și de aceea se fac minuni prin el." 3 Căci Irod*Marcu 6:17.Luca 3:19,20. prinsese pe Ioan, îl legase și-l pusese în temniță din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip; 4 pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ți*Lev. 18:16;20:21. este îngăduit s-o ai de nevastă." 5 Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentru că*Cap. 21:26.Luca 20:6. norodul privea pe Ioan ca pe un proroc. 6 Dar, când se prăznuia ziua nașterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeților și a plăcut lui Irod. 7 De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice va cere. 8 Îndemnată de mama sa, ea a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!" 9 Împăratul s-a întristat, dar, din pricina jurămintelor sale și de ochii celor ce ședeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea. 10 Și a trimis să taie capul lui Ioan în temniță. 11 Capul a fost adus într-o farfurie și dat fetei, care l-a dus la mama sa. 12 Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat și s-au dus de au dat de știre lui Isus.

Înmulțirea pâinilor

13 Isus, când a auzit*Cap. 10:23;12:15.Marcu 6:32.Luca 9:10.Ioan 6:1,2. vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Noroadele, când au auzit lucrul acesta, au ieșit din cetăți și s-au luat după El pe jos. 14 Când a ieșit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I*Cap. 9:36.Marcu 6:34. s-a făcut milă de ea și a vindecat pe cei bolnavi. 15 Când*Marcu 6:35.Luca 9:12.Ioan 6:5. s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu, și vremea iată că a trecut. Dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-și cumpere de mâncare." 16 „N-au nevoie să plece", le-a răspuns Isus; „dați-le voi să mănânce."17 Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini și doi pești." 18 Și El le-a zis: „Aduceți-i aici la Mine!"19 Apoi a poruncit noroadelor să șadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat*Cap. 15:36., a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărțit noroadelor. 20 Toți au mâncat și s-au săturat și s-au ridicat douăsprezece coșuri pline cu rămășițele de firimituri. 21 Cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii.

Umblarea pe mare

22 Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui de partea cealaltă până va da drumul noroadelor. 23 După*Marcu 6:46. ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage singur la o parte. Se înnoptase*Ioan 6:16., și El era singur acolo. 24 În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă. 25 Când se îngâna ziua cu noaptea*14:25 Grecește: în a patra strajă., Isus a venit la ei, umblând*Iov 9:8. pe mare. 26 Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat și au zis: „Este o nălucă!" Și, de frică, au țipat. 27 Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!"28 „Doamne", I-a răspuns Petru, „dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape!" 29 „Vino!", i-a zis Isus. Petru a coborât din corabie și a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. 30 Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut și, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!" 31 Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat și i-a zis: „Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?"32 Și, după ce au intrat în corabie, a stat vântul. 33 Cei ce erau în corabie au venit de s-au*Ps. 2:7. Cap. 16:16; 26:63.Marcu 1:1.Luca 4:41.Ioan 1:49;6:69;11:27.Fapte 8:37.Rom. 1:2. închinat înaintea lui Isus și I-au zis: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!" 34 După*Marcu 6:53. ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului. 35 Oamenii din locul acela, care cunoșteau pe Isus, au trimis să dea de știre în toate împrejurimile și au adus la El pe toți bolnavii. 36 Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Și toți câți*Cap. 9:20.Marcu 3:10.Luca 6:19.Fapte 19:12. s-au atins s-au vindecat.