1 Èlověk, kterýž často kárán bývaje, zatvrzuje šíji, rychle potřín bude, tak že neprospěje žádné lékařství. 2 Když se množí spravedliví, veselí se lid; ale když panuje bezbožník, vzdychá lid. 3 Muž, kterýž miluje moudrost, obveseluje otce svého; ale kdož se přitovaryšuje k nevěstkám, mrhá statek. 4 Král soudem upevňuje zemi, muž pak, kterýž béře dary, boří ji. 5 Èlověk, kterýž pochlebuje příteli svému, rozprostírá sít před nohama jeho. 6 Výstupek bezbožného jest jemu osídlem, spravedlivý pak prozpěvuje a veselí se. 7 Spravedlivý vyrozumívá při nuzných, ale bezbožník nemá s to rozumnosti ani umění. 8 Muži posměvači zavozují město, ale moudří odvracují hněv. 9 Muž moudrý, kterýž se nesnadní s mužem bláznivým, buď že se pohne, buď že se směje, nemá pokoje. 10 Vražedlníci v nenávisti mají upřímého, ale upřímí pečují o duši jeho. 11 Všecken duch svůj vypouští blázen, ale moudrý na potom zdržuje jej. 12 Pána toho, kterýž rád poslouchá slov lživých, všickni služebníci jsou bezbožní. 13 Chudý a dráč potkávají se, obou dvou však oči osvěcuje Hospodin. 14 Krále toho, kterýž soudí právě nuzné, trůn na věky bývá utvrzen. 15 Metla a kárání dává moudrost, ale dítě sobě volné k hanbě přivodí matku svou. 16 Když se rozmnožují bezbožní, rozmnožuje se převrácenost, a však spravedliví spatřují pád jejich. 17 Tresci syna svého, a přineseť odpočinutí, a způsobí rozkoš duši tvé. 18 Když nebývá vidění, rozptýlen bývá lid; kdož pak ostříhá zákona, blahoslavený jest. 19 Slovy nebývá napraven služebník; nebo rozuměje, však neodpoví. 20 Spatřil-li bys člověka, an jest kvapný v věcech svých, lepší jest naděje o bláznu, než o takovém. 21 Kdo rozkošně chová z dětinství služebníka svého, naposledy bude syn. 22 Èlověk hněvivý vzbuzuje svár, a prchlivý mnoho hřeší. 23 Pýcha člověka snižuje jej, ale chudý duchem dosahuje slávy. 24 Kdo má spolek s zlodějem, v nenávisti má duši svou; zlořečení slyší, však neoznámí. 25 Strašlivý člověk klade sobě osídlo, ale kdo doufá v Hospodina, bývá povýšen. 26 Mnozí hledají tváři pánů, ješto od Hospodina jest soud jednoho každého. 27 Ohavností spravedlivým jest muž nepravý, ohavností pak bezbožnému, kdož upřímě kráčí.
Domínio Público. Esta tradução bíblica de domínio público é trazida a você por cortesia de eBible.org.
1 Un1 Sam. 2:25.2 Cron. 36:16. Cap. 1:24-27. om care se împotrivește tuturor mustrărilor
va fi zdrobit deodată și fără leac.
2 CândEst. 8:15. Cap. 11:10; 28:12,28. se înmulțesc cei buni, poporul se bucură,
dar când stăpânește cel rău, poporulEst. 3:15. geme.
3 CineCap. 10:1;15:20;27:11. iubește înțelepciunea înveselește pe tatăl său,
darCap. 5:9,10;6:26;28:7.Luca 15:13,30. cine umblă cu curvele risipește averea.
4 Un împărat întărește țara prin dreptate,
dar cine ia mită o nimicește.
5 Cine lingușește pe aproapele său
îi întinde un laț sub pașii lui.
6 În păcatul omului rău este o cursă,
dar cel bun biruiește și se bucură.
7 CelIov 29:16;31:13.Ps. 41:1. bun pricepe pricina săracilor,
dar cel rău nu poate s-o priceapă.
8 CeiCap. 11:11. ușuratici aprind focul în cetate,
dar înțelepții potolescEzec. 22:30. mânia.
9 Când se ceartă un înțelept cu un nebun,
să se tot supere sauMat. 11:17. să tot râdă, căci pace nu se face.
10 OameniiGen. 4:5,8.1 Ioan 3:12. setoși de sânge urăsc pe omul fără prihană,
dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viața.
11 NebunulJud. 16:17. Cap. 12:16; 14:33. își arată toată patima,
dar înțeleptul o stăpânește.
12 Când cel ce stăpânește dă ascultare cuvintelor mincinoase,
toți slujitorii lui sunt niște răi.
13 Săracul și asupritorul seCap. 22:2. întâlnesc,
dar DomnulMat. 5:45. le luminează ochii amândurora.
14 Un împăratCap. 20:8;25:5. care judecă pe săraci dupăPs. 72:2,4,13,14. adevăr
își va avea scaunul de domnie întărit pe vecie.
15 NuiauaVers. 17. și certarea dau înțelepciunea,
dar copilulCap. 10:1;17:21,25. lăsat de capul lui face rușine mamei sale.
16 Când se înmulțesc cei răi, se înmulțește și păcatul,
darPs. 37:36;58:10;91:8;92:11. cei buni le vor vedea căderea.
17 Pedepsește-țiCap. 13:24;19:18;22:15;23:13,14;29:15. fiul, și el îți va da odihnă
și îți va aduce desfătare sufletului.
18 Când1 Sam. 3:1.Amos 8:11,12. nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu;
darIoan 13:17.Iac. 1:25. ferice de poporul care păzește legea!
19 Nu prin vorbe se pedepsește un rob,
căci, chiar dacă pricepe, n-ascultă.
20 Dacă vezi un om care vorbește nechibzuit,
poți să nădăjduiești maiCap. 26:12. mult de la un nebun decât de la el.
21 Slujitorul pe care-l răsfeți din copilărie
la urmă ajunge de se crede fiu.
22 Un omCap. 15:18;26:21. mânios stârnește certuri
și un înfuriat face multe păcate.
23 MândriaIov 22:29. Cap. 15:33;18:12.Is. 66:2.Dan. 4:30.Mat. 23:12.Luca 14:11;18:14.Fapte 12:23.Iac. 4:6,10.1 Pet. 5:5. unui om îl coboară,
dar cine este smerit cu duhul capătă cinste.
24 Cine împarte cu un hoț își urăște viața,
audeLev. 5:1. blestemul și nu spune nimic.
25 FricaGen. 12:12;20:2,11. de oameni este o cursă,
dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.
26 MulțiPs. 20:9. Cap. 19:6. umblă după bunăvoința celui ce stăpânește,
dar Domnul este Acela care face dreptate fiecăruia.
27 Omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniți,
dar cel ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi.
/images/a/WG5FS9VaSWVnVmV3VI8yP)
/images/a/a0208299-6f37-40a0-66e1-2576b9435f00)