Izajáš 14

1 Nebo slituje se Hospodin nad Jákobem, a vyvolí zase Izraele, a dá jim odpočinutí v zemi jejich; a připojí se k nim cizozemec, a přídržeti se budou domu Jákobova. 2 Nebo pojmou ty národy, a přivedou je k místu svému, i uvedou je v dědictví dům Izraelský v zemi Hospodinově, za služebníky a za děvky; a jímati budou ty, kteříž je zjímali, a panovati budou nad násilníky svými. 3 I staneť se v ten den, v němž tobě odpočinutí dá Hospodin od těžkosti tvé a strachu tvého, a od poroby těžké, v kterouž jsi byl podroben, 4 Že uživeš přísloví tohoto o králi Babylonském, a řekneš: Aj, jak přestal násilník! Přestalo dychtění po zlatě. 5 Potřískal Hospodin hůl bezbožných, prut panujících, 6 Mrskajícího lidi v prchlivosti mrskáním ustavičným, panujícího v hněvě nad národy, kteříž ssužováni bývali bez lítosti. 7 Odpočívá, jest v pokoji všecka země, zvučně prozpěvují. 8 I jedloví veselí se nad tebou, i cedroví Libánské, řkouce: Jakž jsi klesl, nepovstal, kdo by nás podtínal. 9 I peklo zespod zbouřilo se pro tebe, k vyjití vstříc přicházejícímu tobě vzbudilo pro tě mrtvé, všecka knížata země; kázalo vyvstati z stolic jejich i všechněm králům národů. 10 Všickni tito odpovídajíce, mluví tobě: Což ty také jsi zemdlen jako i my, a nám podobný učiněn? 11 Svrženať jest do pekla pýcha tvá, i zvuk hudebných nástrojů tvých; moli tobě podestláno, a červi tě přikrývají. 12 Jakž to, že jsi spadl s nebe, ó lucifeře v jitře vycházející? Poražen jsi až na zem, ještos zemdlíval národy. 13 Však jsi ty říkával v srdci svém: Vstoupím do nebe, nad hvězdy Boha silného vyvýším stolici svou, a posadím se na hoře shromáždění k straně půlnoční. 14 Vstoupím nad výsosti oblaku, budu rovný Nejvyššímu. 15 A ty pak stržen jsi až do pekla, pryč na stranu do jámy. 16 Ti, kdož tě uzří, za tebou se ohlédati, a tebe spatřovati budou, říkajíce: To-liž jest ten muž, kterýž nepokojil zemi, a pohyboval královstvími, 17 Obracel jako v pustinu okršlek země, a města jeho bořil, vězňů svých nepropouštěl domů? 18 Všickni králové národů, což jich koli bylo, pochováni slavně doma jeden každý z nich; 19 Ty pak zavržen jsi od hrobu svého jako ratolest ohyzdná, a roucho zbitých, ukrutně zraněných, kteříž se dostávají do jámy mezi kamení, a jako mrcha pošlapaná. 20 Nebudeš k oněmno v pohřbu přiúčastněn, nebo jsi poplénil zemi svou, lid svůj jsi pomordoval; nebudeť připomínáno na věky símě zlostníků. 21 Připravte se k zmordování synů jeho pro nepravosti otců jejich, aby nepovstali, a dědičně neujali země, a nenaplnili svrchku okršlku zemského městy. 22 Nebo povstanu proti nim, praví Hospodin zástupů, a zahladím jméno Babylona i ostatky syna i vnuka, praví Hospodin. 23 A obrátím jej v dědictví bukačů, a v jezera vod, a vymetu jej pometlem zahynutí, praví Hospodin zástupů. 24 Přisáhl Hospodin zástupů, řka: Jistě že jakž jsem myslil, tak bude, a jakž jsem uložil, stane se, 25 Že potru Assyrského v zemi své, a na horách svých pošlapám jej, a odejde z nich jho jeho, břímě také jeho s ramene jejich sňato bude. 26 Toť jest ta rada, kteráž zavřína jest o vší té zemi, a to jest ta ruka vztažená proti všechněm těm národům. 27 Poněvadž pak Hospodin zástupů usoudil, kdo to tedy zruší? A ruku jeho vztaženou kdo odvrátí? 28 Léta kteréhož umřel král Achas, stalo se proroctví toto: 29 Neraduj se všecka ty země Filistinská, že zlámán jest prut toho, kterýž tě mrskal; nebo z plemene hadího vyjde bazališkus, jehož plod bude drak ohnivý létající. 30 I budou se pásti prvorození chudých, a nuzní bezpečně odpočívati budou; kořen pak tvůj umořím hladem, a ostatky tvé zmorduje. 31 Kvěl, ó bráno, křič město, již jsi rozplynula se všecka ty země Filistinská; nebo od půlnoci oheň přijde aniž bude, kdo by stranil z obcí jeho. 32 Co pak odpovědí poslové národů? To, že Hospodin upevnil Sion, v němž útočiště mají chudí z lidu jeho.

1 Căci*Ps. 102:13. Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăși*Zah. 1:17;2:12. pe Israel și-i va aduce iarăși la odihnă în țara lor; străinii*Cap. 60:4,5,10.Efes. 2:12. se vor alipi de ei și se vor uni cu casa lui Iacov. 2 Popoarele îi vor lua și-i*Cap. 49:22;60:9;66:20. vor aduce înapoi la locuința lor, și casa lui Israel îi va stăpâni*Cap. 60:14. în țara Domnului, ca robi și roabe. Vor ține astfel robi pe cei ce-i robiseră pe ei și vor stăpâni peste asupritorii lor. 3 Iar când îți va da Domnul odihnă după ostenelile și frământările tale și după aspra robie care a fost pusă peste tine, 4 atunci vei cânta*Cap. 13:19.Hab. 2:6. cântarea aceasta asupra împăratului Babilonului și vei zice:

„Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea*Apoc. 18:16. a încetat, 5 Domnul a frânt toiagul*Ps. 125:3. celor răi, nuiaua stăpânitorilor. 6 Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mânia lui, supunea neamurile este prigonit fără cruțare. 7 Tot pământul se bucură acum de odihnă și pace; izbucnesc oamenii în cântece de veselie. 8 Până și chiparoșii și cedrii din Liban*Cap. 55:12.Ezec. 31:16. se bucură de căderea ta și zic: ‘De când ai căzut tu, nu se mai suie nimeni să ne taie!’ 9 Locuința morților*Ezec. 32:21. se mișcă până în adâncimile ei, ca să te primească la sosire; ea trezește înaintea ta umbrele, pe toți mai-marii pământului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toți împărații neamurilor. 10 Toți iau cuvântul ca să-ți spună: ‘Și tu ai ajuns fără putere ca noi, și tu ai ajuns ca noi!’ 11 Strălucirea ta s-a coborât și ea în Locuința morților, cu sunetul alăutelor tale; așternut de viermi vei avea și viermii te vor acoperi. 12 Cum*Cap. 34:4. ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! 13 Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui*Mat. 11:23. în cer, îmi voi ridica*Dan. 8:10. scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănopții; 14 mă voi sui pe*Ps. 48:2. vârful norilor, voi*Cap. 47:8.2 Tes. 2:4. fi ca Cel Preaînalt.’ 15 Dar ai fost aruncat în Locuința morților*Mat. 11:23., în adâncimile mormântului! 16 Cei ce te văd se uită țintă mirați la tine, te privesc cu luare aminte și zic: ‘Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul și zguduia împărățiile, 17 care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetățile și nu dădea drumul prinșilor săi de război?’ 18 Toți împărații neamurilor, da, toți se odihnesc cu cinste, fiecare în mormântul lui. 19 Dar tu ai fost aruncat departe de mormântul tău, ca o ramură disprețuită, ca o pradă luată de la niște oameni uciși cu lovituri de sabie și aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare. 20 Tu nu ești unit cu ei în mormânt, căci ți-ai nimicit țara și ți-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul*Iov 18:19.Ps. 21:10;37:28;109:13. celor răi. 21 Pregătiți măcelărirea fiilor din*Exod 20:5.Mat. 23:35. pricina nelegiuirii părinților lor! Ca să nu se mai scoale să cucerească pământul și să umple lumea cu cetăți!" 22 „Eu mă voi ridica împotriva lor", zice Domnul oștirilor, „și voi șterge numele*Prov. 10:7.Ier. 51:62. și urma*1 Împ. 14:10. Babilonului, pe fiu*Iov 18:19. și nepot", zice Domnul. 23 „Voi*Cap. 34:11.Ţef. 2:14. face din el un culcuș de arici și o mlaștină și îl voi mătura cu mătura nimicirii", zice Domnul oștirilor.

Împotriva Asiriei

24 Domnul oștirilor a jurat și a zis: „Da, ce am hotărât se va întâmpla, ce am pus la cale se va împlini. 25 Voi zdrobi pe asirian în țara Mea, îl voi călca în picioare pe munții Mei. Astfel, jugul*Cap. 10:27. lui se va lua de pe ei și povara lui va fi luată de pe umerii lor." 26 Iată hotărârea luată împotriva întregului pământ, iată mâna întinsă peste toate neamurile. 27 Domnul oștirilor a luat această hotărâre*2 Cron. 20:6.Iov 9:12;23:13.Ps. 33:11.Prov. 19:21;21:30. Cap. 43:13.Dan. 4:31,35.. Cine I se va împotrivi? Mâna Lui este întinsă. Cine o va abate?

Împotriva filistenilor

28 În anul morții împăratului*2 Împ. 16:20. Ahaz, a fost rostită această prorocie: 29 „Nu te bucura, țara filistenilor, că*2 Cron. 26:6. s-a frânt toiagul care te lovea! Căci din rădăcina șarpelui va ieși un basilisc și*2 Împ. 18:8. rodul lui va fi un balaur zburător. 30 Atunci, cei mai săraci vor putea paște și cei nenorociți vor putea să locuiască liniștiți, dar îți voi lăsa neamul să piară de foame și ce va mai rămâne din tine va fi omorât. 31 Gemi, poartă! Bocește-te, cetate! Cutremură-te, toată țara filistenilor! Căci un fum vine de la miazănoapte și șirurile vrăjmașului sunt strânse. 32 Și ce va răspunde trimișilor poporului? Că Domnul*Ps. 87:1,5;102:16. a întemeiat Sionul și că cei nenorociți*Ţef. 3:12.Zah. 11:11. din poporul Lui găsesc un loc de adăpost acolo."