Izajáš 57

1 Spravedlivý hyne, a žádný nepřipouští toho k srdci, a muži pobožní odcházejí, a žádný nerozvažuje toho, že před příchodem zlého vychvácen bývá spravedlivý, 2 Že dochází pokoje, a odpočívá na ložci svém, kdožkoli chodí v upřímosti své. 3 Ale vy přistupte sem, synové kouzedlnice, símě cizoložníka a smilnice. 4 Komu se to s takovou chutí posmíváte? Proti komu rozdíráte ústa, vyplazujete jazyk? Zdaliž nejste synové neřádní, símě postranní? 5 Kteříž smilníte v hájích pod každým dřevem zeleným, zabíjejíce syny své při potocích, pod vysokými skalami. 6 Mezi hladkými kameny potočními jest díl tvůj. Tiť jsou, ti los tvůj, na něž také vyléváš mokrou obět, obětuješ suchou obět. V těch-liž bych věcech se kochal? 7 Na hoře vysoké a vyvýšené stavíš lože své, a tam vstupuješ k obětování oběti. 8 Pamětné pak znamení své za dvéře a za veřeje stavíš, když ode mne, odkryvši se, vstupuješ, a rozšiřuješ lože své, činíc je prostrannější víc než pohané; miluješ lože jejich, kdež místo oblíbíš. 9 Chodíš i k králi s olejem, a s mnohými vonnými mastmi svými; posíláš zajisté posly své daleko, a ponižuješ se až do hrobu. 10 Pro množství cest svých ustáváš, aniž říkáš: Daremnéť jest to. Nalezla jsi sobě zběř ku pomoci, protož neželíš práce. 11 A kohož jsi se děsila a bála, že jsi klamala, a na mne se nerozpomínala, ani připustila k srdci svému? Zdali proto, že jsem já mlčel, a to zdávna, nebojíš se mne? 12 Já tvou spravedlnost oznámím, a skutky tvé, kteřížť nic neprospějí. 13 Když křičeti budeš, nechať tě vysvobodí zběř tvá. Ano pak všecky je zanese vítr, a zachvátí marnost, ale kdož doufá ve mne, vládnouti bude zemí, a dědičně obdrží horu svatou mou. 14 Nebo řečeno bude: Vyrovnejte, vyrovnejte, spravte cestu, odkliďte překážky z cesty lidu mého. 15 Nebo takto dí ten důstojný a vyvýšený, kterýž u věčnosti přebývá, jehož jméno jest Svatý: Na výsosti a v místě svatém bydlím, ano i s tím, kterýž jest skroušeného a poníženého ducha přebývám, obživuje ducha ponížených, obživuje také srdce skroušených. 16 Nebuduť se zajisté na věky nesnadniti, aniž se budu věčně hněvati, neboť by duch před oblíčejem mým zmizel, i dchnutí, kteréž jsem já učinil. 17 Pro nepravost lakomství jeho rozhněval jsem se, a ubil jsem jej; skryl jsem se a rozhněval proto, že odvrátiv se, odšel cestou srdce svého. 18 Vidím cesty jeho, a však uzdravím jej; zprovodím jej, a jemu potěšení navrátím, i těm, kteříž kvílí s ním. 19 Stvořím ovoce rtů, hojný pokoj, dalekému jako blízkému, praví Hospodin, a tak uzdravím jej. 20 Bezbožní pak budou jako moře zbouřené, když se spokojiti nemůže, a jehož vody vymítají nečistotu a bláto. 21 Nemajíť žádného pokoje, praví Bůh můj, bezbožní.

1 Piere cel neprihănit, și nimănui nu-i pasă; se duc oamenii*Ps. 12:1.Mica 7:2. de bine, și*1 Împ. 14:13.2 Împ. 22:20. nimeni nu ia aminte că din pricina răutății*57:1 Sau: înaintea nenorocirii. este luat cel neprihănit. 2 El intră în pace în groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept se odihnește în culcușul*2 Cron. 16:14. lui. 3 „Dar voi apropiați-vă încoace, fii*Mat. 16:4. ai vrăjitoarei, sămânța preacurvarului și a curvei! 4 De cine vă bateți voi joc? Împotriva cui vă deschideți voi gura larg și scoateți limba? Nu sunteți voi niște copii ai păcatului, o sămânță a minciunii, 5 care se încălzește pentru idoli sub*2 Împ. 16:4;17:10.Ier. 2:20. orice copac verde, care*Lev. 18:21;20:2.2 Împ. 10:3;23:10.Ier. 7:31.Ezec. 16:20;20:26. înjunghie pe copii în văi, sub crăpăturile stâncilor? 6 În pietrele lustruite din pâraie este partea ta de moștenire, ele sunt soarta ta; lor le torni și jertfe de băutură și le aduci daruri de mâncare. Pot Eu să fiu nesimțitor la lucrul acesta? 7 Pe un munte*Ezec. 23:41. înalt și ridicat îți faci culcușul*Ezec. 16:16,25.; tot acolo te sui să aduci jertfe. 8 Îți pui pomenirea în dosul ușii și ușorilor, căci, departe de Mine, îți ridici învelitoarea și te sui în pat, îți lărgești culcușul și faci legământ cu ei; îți place*Ezec. 16:26,28;23:2-20. legătura cu ei și iei seama la semnul lor. 9 Te duci*Cap. 30:6.Ezec. 16:33;23:16.Osea 7:11;12:1. la împărat cu untdelemn, îți înmulțești miresmele, îți trimiți solii departe și te pleci până la Locuința morților. 10 Obosești mergând și*Ier. 2:25. nu zici: ‘Încetez!’ Tot mai găsești putere în mâna ta, de aceea nu te doboară întristarea. 11 Și de*Cap. 51:12,13. cine te sfiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasă, de nu ți-ai adus aminte și nu ți-a păsat de Mine? Și Eu*Ps. 50:21. tac, și încă de multă vreme, de aceea nu te temi tu de Mine. 12 Dar acum îți voi da pe față neprihănirea, și faptele tale nu-ți vor folosi! 13 Și atunci să strigi și să te izbăvească mulțimea idolilor tăi! Căci îi va lua vântul pe toți, o suflare îi va ridica. Dar cel ce se încrede în Mine va moșteni țara și va stăpâni muntele Meu cel sfânt." 14 Și El zice: „Croiți*Cap. 40:3;62:10., croiți drum, pregătiți calea, luați orice piedică din calea poporului Meu!" 15 Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume*Iov 6:10.Luca 1:49. este sfânt: „Eu*Ps. 68:4.Zah. 2:13. locuiesc în locuri înalte și în sfințenie, dar sunt cu*Ps. 34:18;51:17;138:6. Cap. 66:2. omul zdrobit și smerit, ca*Ps. 147:3. Cap. 61:1. să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite. 16 Nu*Ps. 85:5;103:9.Mica 7:18. vreau să cert în veci, nici să țin o mânie necurmată, când înaintea Mea cad în leșin duhurile și sufletele pe care*Num. 16:22.Iov 34:14.Evr. 12:9. le-am făcut. 17 Din pricina păcatului lăcomiei*Ier. 6:13. lui M-am*Cap. 8:17;45:15. mâniat și l-am lovit, M-am*Cap. 9:13. ascuns, în supărarea Mea, și cel răzvrătit a urmat și mai mult pe căile inimii lui. 18 I-am văzut căile, și totuși îl voi*Ier. 3:22. tămădui; îl voi călăuzi și-l voi mângâia, pe el și pe cei ce plâng*Cap. 61:2. împreună cu el. 19 Voi pune lauda*Evr. 13:15. pe buze: Pace, pace celui*Fapte 2:39.Efes. 2:17. de departe și celui de aproape!", zice Domnul. „Da*Iov 15:20.Prov. 4:16., Eu îl voi tămădui! 20 Dar cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate liniști și ale cărei ape aruncă afară noroi și mâl. 21 Cei răi n-au pace*Cap. 48:22.", zice Dumnezeul meu.