Lukáš 24

1 První pak den po sobotě, velmi ráno vyšedše, přišly k hrobu, nesouce vonné věci, kteréž byly připravily, a některé jiné byly spolu s nimi. 2 I nalezly kámen odvalený od hrobu. 3 A všedše tam, nenalezly těla Pána Ježíše. 4 I stalo se, když ony se toho užasly, aj, muži dva postavili se podle nich, v rouše stkvoucím. 5 Když se pak ony bály, a sklonily tváři své k zemi, řekli k nim: Co hledáte živého s mrtvými? 6 Neníť ho tuto, ale vstalť jest. Rozpomeňte se, kterak mluvil vám, když ještě v Galilei byl, 7 Řka: Že Syn člověka musí vydán býti v ruce hříšných lidí, a ukřižován býti, a třetí den z mrtvých vstáti. 8 I rozpomenuly se na slova jeho. 9 A navrátivše se od hrobu, zvěstovaly to všecko těm jedenácti učedlníkům i jiným všechněm. 10 Byly pak ženy ty: Maria Magdaléna a Johanna a Maria matka Jakubova, a jiné některé s nimi, kteréž vypravovaly to apoštolům. 11 Ale oni měli za bláznovství slova jejich, a nevěřili jim. 12 Tedy Petr vstav, běžel k hrobu, a pohleděv do něho, uzřel prostěradla, ana sama leží. I odšel, divě se sám v sobě, co se to stalo. 13 A aj, dva z nich šli toho dne do městečka, kteréž bylo vzdálí od Jeruzaléma honů šedesáte, jemuž jméno Emaus. 14 A rozmlouvali vespolek o těch všech věcech, kteréž se byly staly. 15 I stalo se, když rozmlouvali a sebe se otazovali, že i Ježíš, přiblíživ se k nim, šel s nimi. 16 Ale oči jejich držány byly, aby ho nepoznali. 17 I řekl k nim: Které jsou to věci, o nichž rozjímáte vespolek, jdouce, a proč jste smutní? 18 A odpověděv jeden, kterémuž jméno Kleofáš, řekl jemu: Ty sám jeden jsi z příchozích do Jeruzaléma, ještos nezvěděl, co se stalo v něm těchto dnů? 19 Kterýmžto on řekl: I co? Oni pak řekli jemu: O Ježíšovi Nazaretském, kterýž byl muž prorok, mocný v slovu i v skutku, před Bohem i přede vším lidem, 20 A kterak jej vydali přední kněží a knížata naše na odsouzení k smrti, i ukřižovali jej. 21 My pak jsme se nadáli, že by on měl vykoupiti lid Izraelský. Ale nyní tomu všemu třetí den jest dnes, jakž se to stalo. 22 Ale i ženy některé z našich zděsily nás, kteréž ráno byly u hrobu, 23 A nenalezše těla jeho, přišly, pravíce, že jsou také vidění andělské viděly, kteřížto praví, že by živ byl. 24 I chodili někteří z našich k hrobu, a nalezli tak, jakž pravily ženy, ale jeho neviděli. 25 Tedy on řekl k nim: Ó blázni a zpozdilí srdcem k věření všemu tomu, což mluvili Proroci. 26 Zdaliž nemusil těch věcí trpěti Kristus a tak vjíti v slávu svou? 27 A počav od Mojžíše a všech Proroků, vykládal jim všecka ta písma, kteráž o něm byla. 28 A vtom přiblížili se k městečku, do kteréhož šli, a on potrh se, jako by chtěl dále jíti. 29 Ale oni přinutili ho, řkouce: Zůstaň s námi, nebo se již připozdívá, a den se nachýlil. I všel, aby s nimi zůstal. 30 I stalo se, když seděl s nimi za stolem, vzav chléb, dobrořečil, a lámaje, podával jim. 31 I otevříny jsou oči jejich, a poznali ho. On pak zmizel od očí jejich. 32 I řekli vespolek: Zdaliž srdce naše v nás nehořelo, když mluvil nám na cestě a otvíral nám písma? 33 A vstavše v tu hodinu, vrátili se do Jeruzaléma, a nalezli shromážděných jedenácte, a ty, kteříž s nimi byli, 34 Ani praví: Že vstal Pán právě, a ukázal se Šimonovi. 35 I vypravovali oni také to, co se stalo na cestě, a kterak ho poznali v lámání chleba. 36 A když oni o tom rozmlouvali, postavil se Ježíš uprostřed nich, a řekl jim: Pokoj vám. 37 Oni pak zhrozivše se a přestrašeni byvše, domnívali se, že by ducha viděli. 38 I dí jim: Co se strašíte a myšlení vstupují na srdce vaše? 39 Vizte ruce mé i nohy mé, žeť v pravdě já jsem. Dotýkejte se a vizte; neboť duch těla a kostí nemá, jako mne vidíte míti. 40 A pověděv to, ukázal jim ruce i nohy. 41 Když pak oni ještě nevěřili pro radost, ale divili se, řekl jim: Máte-li tu něco, ješto by se pojedlo? 42 A oni podali jemu kusu ryby pečené a plástu strdi. 43 A vzav to, pojedl před nimi, 44 A řekl jim: Tatoť jsou slova, kteráž jsem mluvil vám, ještě byv s vámi: Že se musí naplniti všecko, což psáno jest v Zákoně Mojžíšově a v Prorocích i v Žalmích o mně. 45 Tedy otevřel jim mysl, aby rozuměli Písmům. 46 A řekl jim: Že tak psáno jest a tak musil Kristus trpěti, a třetího dne z mrtvých vstáti, 47 A aby bylo kázáno ve jménu jeho pokání a odpuštění hříchů mezi všemi národy, počna od Jeruzaléma. 48 Vy jste pak svědkové toho. 49 A aj, já pošli zaslíbení Otce svého na vás. Vy pak čekejte v městě Jeruzalémě, dokudž nebudete oblečeni mocí s výsosti. 50 I vyvedl je ven až do Betany, a pozdvih rukou svých, dal jim požehnání. 51 I stalo se, když jim žehnal, bral se od nich, a nesen jest do nebe. 52 A oni poklonivše se jemu, navrátili se do Jeruzaléma s radostí velikou. 53 A byli vždycky v chrámě, chválíce a dobrořečíce Boha. Amen.

Învierea lui Isus

1 În ziua întâi*Mat. 28:1.Marcu 16:1.Ioan 20:1. a săptămânii, femeile acestea și altele împreună cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineață și au adus*Cap. 23:56. miresmele pe care le pregătiseră. 2 Au*Mat. 28:2.Marcu 16:4. găsit piatra răsturnată de pe mormânt, 3 au intrat*Marcu 16:5. Vers. 23. înăuntru și n-au găsit trupul Domnului Isus. 4 Fiindcă nu știau ce să creadă, iată*Ioan 20:12.Fapte 1:10. că li s-au arătat doi bărbați îmbrăcați în haine strălucitoare. 5 Îngrozite, femeile și-au plecat fețele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutați între cei morți pe Cel ce este viu? 6 Nu este aici, ci a înviat. Aduceți-vă*Mat. 16:21;17:23.Marcu 8:31;9:31. Cap. 9:22. aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, 7 când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoșilor, să fie răstignit și a treia zi să învieze." 8 Și ele și-au*Ioan 2:22. adus aminte de cuvintele lui Isus.

Petru se duce la mormânt

9 La*Mat. 28:8.Marcu 16:10. întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece și tuturor celorlalți. 10 Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana*Cap. 8:3., Maria, mama lui Iacov, și celelalte care erau împreună cu ele. 11 Cuvintele acestea li*Marcu 16:11. Vers. 25. se păreau apostolilor basme și nu le credeau. 12 Dar*Ioan 20:3,6. Petru s-a sculat și a dat fuga la mormânt. S-a plecat și s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâșiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.

Isus Se arată la doi ucenici

13 În aceeași zi, iată, doi*Marcu 16:12. ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim, 14 și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. 15 Pe când vorbeau ei și se întrebau, Isus*Mat. 18:20. Vers. 36. S-a apropiat și mergea pe drum împreună cu ei. 16 Dar ochii*Ioan 20:14;21:4. lor erau împiedicați să-L cunoască. 17 El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?" Și ei s-au oprit, uitându-se triști. 18 Drept răspuns, unul din ei, numit*Ioan 19:25. Cleopa, I-a zis: „Tu ești singurul străin aici, în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el zilele acestea?" 19 „Ce?", le-a zis El. Și ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care*Mat. 21:11. Cap. 7:16.Ioan 3:2;4:19;6:14.Fapte 2:22. era un proroc puternic*Fapte 7:22. în fapte și în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod. 20 Cum*Cap. 23:1.Fapte 13:27,28. preoții cei mai de seamă și mai-marii noștri L-au dat să fie osândit la moarte și L-au răstignit? 21 Noi trăgeam nădejde că El este Acela*Cap. 1:68;2:38.Fapte 1:6. care va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. 22 Ba încă niște*Mat. 28:8.Marcu 16:10. Vers. 9,10.Ioan 20:18. femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineață la mormânt, 23 nu I-au găsit trupul și au venit și au spus că ar fi văzut și o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu. 24 Unii din cei ce erau cu noi s-au*Vers. 12. dus la mormânt și au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut." 25 Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuților și zăbavnici cu inima, când este vorba să credeți tot ce au spus prorocii!26 Nu*Vers. 46.Fapte 17:3.1 Pet. 1:11.trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri și să intre în slava Sa?"27 Și*Vers. 45. a început de la Moise*Gen. 3:15;22:18;26:4;49:10.Num. 21:9.Deut. 18:15. și de la toți*Ps. 16:9,10;22;132:11.Is. 7:14;9:6;40:10,11;50:6;53.Ier. 23:5;33:14,15.Ezec. 34:23;37:25.Dan. 9:24.Mica 7:20.Mal. 3:1;4:2. prorocii și le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. 28 Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El*Gen. 32:26;42:7.Marcu 6:48. S-a făcut că vrea să meargă mai departe. 29 Dar ei*Gen. 19:3.Fapte 16:15. au stăruit de El și au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară și ziua aproape a trecut." Și a intrat să rămână cu ei. 30 Pe când ședea la masă cu ei, a*Mat. 14:19. luat pâinea și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o. 31 Atunci li s-au deschis ochii și L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. 32 Și au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?" 33 S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim și au găsit pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei adunați la un loc 34 și zicând: „A înviat Domnul cu adevărat și S-a arătat lui Simon*1 Cor. 15:5.." 35 Și au istorisit ce li se întâmplase pe drum și cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.

Isus Se arată celor unsprezece și celorlalți

36 Pe*Marcu 16:14.Ioan 20:19.1 Cor. 15:5. când vorbeau ei astfel, Însuși Isus a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!"37 Plini de frică și de spaimă, ei credeau că văd un duh*Marcu 6:49.. 38 Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteți tulburați? Și de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?39 Uitați-vă la mâinile și picioarele Mele, Eu sunt; pipăiți-Mă*Ioan 20:20,27.și vedeți: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeți că am Eu."40 (Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile și picioarele Sale.) 41 Fiindcă ei, de*Gen. 45:26.Ioan 21:5. bucurie, încă nu credeau și se mirau, El le-a zis: „Aveți aici ceva de mâncare?"42 I-au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere. 43 El*Fapte 10:41. le-a luat și a mâncat înaintea lor. 44 Apoi, le-a zis: „Iată*Mat. 16:21;17:22;20:18.Marcu 8:31. Cap. 9:22; 18:31. Vers. 6.ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci și în Psalmi."45 Atunci le-a*Fapte 16:14. deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile. 46 Și le-a zis: „Așa*Vers. 26.Ps. 22.Is. 50:6;53:2.Fapte 17:3.este scris și așa trebuia să pătimească Hristos și să învieze a treia zi dintre cei morți.47 Și să se propovăduiască tuturor neamurilor*Dan. 9:24.Fapte 13:38,46.1 Ioan 2:12., în Numele Lui, pocăința și iertarea*Fapte 12:3.Ps. 22:27.Is. 48:6,22.Ier. 31:34.Osea 2:23.Mica 4:2.Mal. 1:11.păcatelor, începând din Ierusalim.48 Voi*Ioan 15:27.Fapte 1:8,22;2:32;3:15.sunteți martori ai acestor lucruri.49 Și iată*Is. 44:3.Ioel 2:28.Ioan 14:16,26;15:26;16:7.Fapte 1:4;2:1.că voi trimite peste voi făgăduința Tatălui Meu, dar rămâneți în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus."

Înălțarea

50 El i-a dus până*Fapte 1:12. spre Betania. Și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat. 51 Pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și a fost înălțat la cer. 52 După ce*2 Împ. 2:11.Marcu 16:19.Ioan 20:17.Fapte 1:9.Efes. 4:8. I s-au închinat, ei*Mat. 9:17. s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. 53 Și tot timpul stăteau în Templu*Fapte 2:46;5:42. și lăudau și binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.