Lukáš 22

1 Přibližoval se pak svátek přesnic, jenž slove velikanoc. 2 I hledali přední kněží a zákoníci, kterak by jej vyhladili; ale obávali se lidu. 3 Tedy ďábel vstoupil do Jidáše, kterýž sloul Iškariotský, jednoho z počtu dvanácti. 4 A on odšed, mluvil s předními kněžími, a s úředníky nad chrámem, kterak by ho jim zradil. 5 I zradovali se, a smluvili s ním, že mu chtí peníze dáti. 6 A on také jim přiřekl. I hledal příhodného času, aby ho jim zradil bez zástupu. 7 Tedy přišel den přesnic, v kterémžto zabit měl býti beránek. 8 I poslal Ježíš Petra a Jana, řka: Jdouce, připravte nám beránka, abychom jedli. 9 A oni řekli mu: Kde chceš, ať připravíme? 10 On pak řekl k nim: Aj, když vcházeti budete do města, potkáť vás člověk, dčbán vody nesa. Jdětež za ním do domu, do kteréhož vejde. 11 A díte hospodáři toho domu: Vzkazuje tobě Mistr: Kde jest síň, kdežto budu jísti beránka s učedlníky svými? 12 A onť vám ukáže večeřadlo veliké podlážené. Tam připravte. 13 I odšedše, nalezli, jakž jim pověděl, a připravili beránka. 14 A když přišel čas večeře, posadil se za stůl, a dvanácte apoštolů s ním. 15 I řekl jim: Žádostí žádal jsem tohoto beránka jísti s vámi, prve než bych trpěl. 16 Nebo pravímť vám, žeť ho již více nebudu jísti, ažť se naplní v království Božím. 17 A vzav kalich, a díky činiv, řekl: Vezměte jej a dělte mezi sebou. 18 Neboť pravím vám, žeť nebudu píti z plodu vinného kořene, ažť království Boží přijde. 19 A vzav chléb, díky činiv, lámal a dal jim, řka: To jest tělo mé, kteréž se za vás dává. To čiňte na mou památku. 20 Takž také dal jim i kalich, když bylo po večeři, řka: Tento kalich jest nová smlouva v mé krvi, kteráž se za vás vylévá. 21 Ale aj, ruka zrádce mého se mnou jest za stolem. 22 A Syn zajisté člověka jde, tak jakž jest uloženo o něm, ale běda člověku tomu, kterýž ho zrazuje. 23 Tedy oni počali vyhledávati mezi sebou, kdo by z nich byl, kterýž by to měl učiniti. 24 Stal se pak i svár mezi nimi, kdo by z nich zdál se býti větší. 25 On pak řekl jim: Králové národů panují nad nimi, a kteříž moc mají nad nimi, dobrodincové slovou. 26 Ale vy ne tak. Nýbrž kdož větší jest mezi vámi, budiž jako nejmenší, a kdož vůdce jest, budiž jako sloužící. 27 Nebo kdo větší jest, ten-li, kterýž sedí, čili ten, kterýž slouží? Zdali ne ten, kterýž sedí? Ale já mezi vámi jsem jako ten, kterýž slouží. 28 Vy pak jste ti, kteříž jste v mých pokušeních se mnou zůstali. 29 A jáť vám způsobuji, jakož mi způsobil Otec můj, království, 30 Abyste jedli a pili za stolem mým v království mém, a seděli na stolicích, soudíce dvanáctero pokolení Izraelské. 31 I řekl Pán: Šimone, Šimone, aj, satan vyprosil vás, aby vás tříbil jako pšenici. 32 Ale jáť jsem prosil za tebe, aby nezhynula víra tvá. A ty někdy obrátě se, potvrzuj bratří svých. 33 A on řekl jemu: Pane, s tebou hotov jsem i do žaláře i na smrt jíti. 34 On pak dí: Pravím tobě, Petře, nezazpíváť dnes kohout, až prve třikrát zapříš, že neznáš mne. 35 I řekl jim: Když jsem vás posílal bez pytlíka, a bez mošny, a bez obuvi, zdali jste v čem nedostatek měli? A oni řekli: V ničemž. 36 Tedy dí jim: Ale nyní, kdo má pytlík, vezmi jej, a též i mošnu; a kdož nemá, prodej sukni svou, a kup sobě meč. 37 Nebo pravím vám, že se ještě to musí naplniti na mně, což psáno: A s nešlechetnými počten jest. Nebo ty věci, kteréž psány jsou o mně, konec berou. 38 Oni pak řekli: Pane, aj, dva meče teď. A on řekl jim: Dostiť jest. 39 A vyšed podle obyčeje svého, šel na horu Olivovou, a šli za ním i učedlníci jeho. 40 A když přišel na místo, řekl jim: Modlte se, abyste nevešli v pokušení. 41 A sám vzdáliv se od nich, jako by mohl kamenem dohoditi, a poklek na kolena, modlil se, 42 Řka: Otče, chceš-li, přenes kalich tento ode mne, ale však ne má vůle, ale tvá staň se. 43 I ukázal se jemu anděl s nebe, posiluje ho. 44 A jsa v boji, horlivěji se modlil. I učiněn jest pot jeho jako krůpě krve tekoucí na zemi. 45 A vstav od modlitby, a přišed k učedlníkům, nalezl je, ani spí zámutkem. 46 I řekl jim: Co spíte? Vstaňte a modlte se, abyste nevešli v pokušení. 47 A když on ještě mluvil, aj, zástup, a ten, kterýž sloul Jidáš, jeden ze dvanácti, šel napřed, a přiblížil se k Ježíšovi, aby jej políbil. 48 Ježíš pak řekl jemu: Jidáši, políbením Syna člověka zrazuješ? 49 A vidouce ti, kteříž při něm byli, k čemu se chýlí, řekli jemu: Pane, budeme-liž bíti mečem? 50 I udeřil jeden z nich služebníka nejvyššího kněze, a uťal ucho jeho pravé. 51 A Ježíš odpověděv, řekl: Nechtež až potud. A dotkna se ucha jeho, uzdravil jej. 52 I dí Ježíš těm, kteříž přišli k němu, předním kněžím a úředníkům chrámu a starším: Jako na lotra vyšli jste s meči a s kyjmi? 53 Ješto na každý den býval jsem s vámi v chrámě, a nevztáhli jste rukou na mne. Ale totoť jest ta vaše hodina a moc temnosti. 54 A oni javše jej, vedli ho, a uvedli do domu nejvyššího kněze. Petr pak šel za ním zdaleka. 55 A když zanítili oheň uprostřed síně a posadili se vůkol, sedl Petr mezi ně. 56 A uzřevši ho jedna děvečka, an sedí u ohně, a pilně naň pohleděvši, řekla: I tento byl s ním. 57 A on zapřel ho, řka: Ženo, neznám ho. 58 A po malé chvíli jiný, vida jej, řekl: I ty z nich jsi. Petr pak řekl: Ó člověče, nejsem. 59 A potom asi po jedné hodině jiný potvrzoval, řka: V pravdě i tento s ním byl, neb i Galilejský jest. 60 I řekl Petr: Èlověče, nevím, co pravíš. A hned, když on ještě mluvil, kohout zazpíval. 61 I obrátiv se Pán, pohleděl na Petra. I rozpomenul se Petr na slovo Páně, kterak jemu byl řekl: Že prve než kohout zazpívá, třikrát mne zapříš. 62 I vyšed ven Petr, plakal hořce. 63 Muži pak ti, kteříž drželi Ježíše, posmívali se jemu, tepouce ho. 64 A zakrývajíce ho, bili jej v tvář, a tázali se ho, řkouce: Prorokuj, kdo jest, kterýž tebe udeřil? 65 A jiného mnoho, rouhajíce se, mluvili proti němu. 66 A když byl den, sešli se starší lidu a přední kněží a zákoníci, a vedli ho do rady své, 67 Řkouce: Jsi-li ty Kristus? Pověz nám! I dí jim: Povím-li vám, nikoli neuvěříte. 68 A pakli se vás co otíži, neodpovíte mi, ani propustíte. 69 Ale od této chvíle Syn člověka sedne na pravici moci Boží. 70 I řekli všickni: Tedy jsi ty Syn Boží? On pak řekl jim: Vy pravíte, že já jsem. 71 A oni řekli: Což ještě potřebujeme svědectví? Však jsme sami slyšeli z úst jeho.

Sfat împotriva lui Isus

1 Praznicul Azimilor, numit Paștele, se*Mat. 26:2.Marcu 14:1. apropia. 2 Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau*Ps. 2:2.Ioan 11:47.Fapte 4:27. un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod. 3 Dar*Mat. 26:14.Marcu 14:10.Ioan 13:2,27. Satana a intrat în Iuda, zis și Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. 4 Iuda s-a dus să se înțeleagă cu preoții cei mai de seamă și cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor. 5 Ei s-au bucurat și au căzut*Zah. 11:12. la învoială să-i dea bani. 6 După ce le-a făgăduit că li-L va da în mâini, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mâinile lor, fără știrea norodului.

Prăznuirea Paștelor

7 Ziua*Mat. 26:17.Marcu 14:12. Praznicului Azimilor, în care trebuiau jertfite Paștele, a venit. 8 Și Isus a trimis pe Petru și pe Ioan și le-a zis: „Duceți-vă de pregătiți-ne Paștele, ca să mâncăm."9 „Unde voiești să pregătim?", L-au întrebat ei. 10 El le-a răspuns: „Iată, când veți intra în cetate, vă va ieși înainte un om, ducând un urcior cu apă; mergeți după el în casa în care va intra11 și spuneți stăpânului casei: ‘Învățătorul îți zice: «Unde este odaia pentru oaspeți, în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?»’12 Și are să vă arate o odaie mare de sus, așternută gata: acolo să pregătiți Paștele."13 Ei au plecat și au găsit așa cum le spusese El. Și au pregătit Paștele. 14 Când*Mat. 26:20.Marcu 14:17. a sosit ceasul, Isus a șezut la masă cu cei doisprezece apostoli. 15 El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc Paștele acestea cu voi înainte de patima Mea;16 căci vă spun că, de acum încolo, nu le voi mai mânca până*Cap. 14:15.Fapte 10:41.Apoc. 19:9.la împlinirea lor în Împărăția lui Dumnezeu."17 Și a luat un pahar, a mulțumit lui Dumnezeu și a zis: „Luați paharul acesta și împărțiți-l între voi,18 pentru că vă spun*Mat. 26:29.Marcu 14:25.că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viței, până când va veni Împărăția lui Dumnezeu."19 Apoi*Mat. 26:26.Marcu 14:22. a luat pâine și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o și le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceți lucrul acesta*1 Cor. 11:24.spre pomenirea Mea."20 Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul și li l-a dat, zicând: „Acest*1 Cor. 10:16.pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi.

Descoperirea vânzătorului

21 Dar*Ps. 41:9.Mat. 26:21,23.Marcu 14:18.Ioan 13:21,26.iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta.22 Negreșit*Mat. 26:24., Fiul omului Se duce după cum*Fapte 2:23;4:28.este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este vândut El!"23 Și*Mat. 26:22.Ioan 13:22,35. au început să se întrebe unii pe alții cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.

Care este cel mai mare?

24 Între apostoli s-a*Marcu 9:34. Cap. 9:46. iscat și o ceartă, ca să știe care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare. 25 Isus le-a*Mat. 20:25.Marcu 10:42. zis: „Împărații neamurilor domnesc peste ele și, celor ce le stăpânesc, li se dă numele de binefăcători.26 Voi*Mat. 20:26.1 Pet. 5:3.să nu fiți așa. Ci*Cap. 9:48.cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic și cel ce cârmuiește, ca cel ce slujește.27 Căci*Cap. 12:37.care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujește la masă? Nu cine stă la masă? Și Eu*Mat. 20:28.Ioan 13:13,14.Filip. 2:7.totuși sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește la masă.28 Voi sunteți aceia care ați rămas necontenit cu Mine în încercările*Evr. 4:15.Mele.29 De aceea vă*Mat. 24:47. Cap. 12:32.2 Cor. 1:7.2 Tim. 2:12.pregătesc Împărăția, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie,30 ca*Mat. 8:11. Cap. 14:15.Apoc. 19:9.să mâncați și să beți la masa Mea în Împărăția Mea și să*Ps. 49:14.Mat. 19:28.1 Cor. 6:2.Apoc. 3:21.ședeți pe scaune de domnie, ca să judecați pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel."

Înștiințarea lui Petru

31 Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana*1 Pet. 5:8.v-a cerut să vă cearnă*Amos 9:9.ca grâul.32 Dar Eu*Ioan 17:9,11,15.M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta și, după ce te*Ps. 51:13.Ioan 21:15-17.vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi."33 „Doamne", I-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar și în temniță și la moarte." 34 Și*Mat. 26:34.Marcu 14:30.Ioan 13:38. Isus i-a zis: „Petre, îți spun că nu va cânta astăzi cocoșul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoști."35 Apoi*Mat. 10:9. Cap. 9:3;10:4., le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă și fără încălțăminte, ați dus voi lipsă de ceva?" „De nimic", I-au răspuns ei. 36 Și El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s-o ia; cine are o traistă de asemenea s-o ia și cine n-are sabie să-și vândă haina și să-și cumpere o sabie.37 Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: ‘El*Is. 53:12.Marcu 15:28.a fost pus în numărul celor fărădelege.’ Și lucrurile privitoare la Mine sunt gata să se împlinească."38 „Doamne", I-au zis ei, „iată aici două săbii." Și El le-a zis: „Destul!"

Ghetsimani

39 După ce*Mat. 26:36.Marcu 14:32.Ioan 18:1. a ieșit afară, S-a*Cap. 21:37. dus, ca de obicei, în Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El. 40 Când*Mat. 6:13;26:41.Marcu 14:38. Vers. 46. a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită."41 Apoi*Mat. 26:39.Marcu 14:35. S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și a început să Se roage, 42 zicând: „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși facă-se nu*Ioan 5:30;6:38.voia Mea, ci a Ta."43 Atunci I s-a arătat un înger*Mat. 4:11. din cer, ca să-L întărească. 44 A*Ioan 12:27.Evr. 5:7. ajuns într-un chin ca de moarte și a început să Se roage și mai fierbinte; și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ. 45 După ce S-a rugat, S-a sculat și a venit la ucenici; i-a găsit adormiți de întristare 46 și le-a zis: „Pentru ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă*Vers. 40., ca să nu cădeți în ispită."

Prinderea lui Isus

47 Pe când grăia El încă, iată*Mat. 26:47.Marcu 14:43.Ioan 18:3. că a venit o gloată. Și cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute. 48 Și Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?"49 Cei ce erau cu Isus au văzut ce avea să se întâmple și au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?" 50 Și unul*Mat. 26:51.Marcu 14:47.Ioan 18:10. din ei a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă. 51 Dar Isus a luat cuvântul și a zis: „Lăsați-i! Până aici!" Și S-a atins de urechea omului aceluia și l-a vindecat. 52 Isus*Mat. 26:55.Marcu 14:48. a zis apoi preoților celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului și bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Ați ieșit după Mine ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege?53 În toate zilele eram cu voi în Templu, și n-ați pus mâna pe Mine. Dar*Ioan 12:27.acesta este ceasul vostru și puterea întunericului."

Tăgăduirea lui Petru

54 După ce*Mat. 26:57. au pus mâna pe Isus, L-au dus și L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea*Mat. 26:58.Ioan 18:15. după El de departe. 55 Au*Mat. 26:69.Marcu 14:66.Ioan 18:17,18. aprins un foc în mijlocul curții și au șezut jos. Petru s-a așezat și el printre ei. 56 O slujnică l-a văzut cum ședea la para focului, s-a uitat țintă la el și a zis: „Și omul acesta era cu El." 57 Dar Petru s-a lepădat și a zis: „Femeie, nu-L cunosc." 58 Peste*Mat. 26:71.Marcu 14:69.Ioan 18:25. puțin, l-a văzut un altul și a zis: „Și tu ești unul din oamenii aceia." Iar Petru a zis: „Omule, nu sunt dintre ei." 59 Cam*Mat. 26:73.Marcu 14:70.Ioan 18:26. după un ceas, un altul întărea același lucru și zicea: „Nu mai încape îndoială că și omul acesta era cu El, căci este galileean." 60 Petru a răspuns: „Omule, nu știu ce zici." Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoșul. 61 Domnul S-a întors și S-a uitat țintă la Petru. Și*Mat. 26:75.Marcu 14:72. Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte*Mat. 26:34,75.Ioan 13:38.ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori."62 Și a ieșit afară și a plâns cu amar.

Isus înaintea Sinedriului. Osândirea

63 Oamenii*Mat. 26:67,68.Marcu 14:65. care păzeau pe Isus Îl batjocoreau și-L băteau. 64 L-au legat la ochi, Îl loveau peste față și-L întrebau, zicând: „Prorocește, cine Te-a lovit?" 65 Și rosteau împotriva Lui multe alte batjocuri. 66 Când*Mat. 27:1. s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoții cei mai de seamă și cărturarii s-au*Fapte 4:26;22:5. adunat împreună și au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis: 67 „Dacă*Mat. 26:63.Marcu 14:61. ești Tu Hristosul, spune-ne!" Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veți crede68 și dacă vă voi întreba, nu-Mi veți răspunde, nici nu-Mi veți da drumul.69 De acum*Mat. 26:64.Marcu 14:62.Evr. 1:3;8:1.încolo, Fiul omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu."70 Toți au zis: „Ești Tu dar Fiul lui Dumnezeu?" Și El le-a răspuns: „Așa cum o spuneți*Mat. 26:64.Marcu 14:62.; da, sunt."71 Atunci*Mat. 26:65.Marcu 14:63. ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înșine am auzit-o din gura Lui."