1 (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi ,,Crinii mărturiei``. Un psalm al lui Asaf.) Ia aminte, Păstorul lui Israel, Tu, care povăţuieşti pe Iosif ca pe o turmă! Arată-Te în strălucirea Ta, Tu, care şezi pe heruvimi!2 Trezeşte-Ţi puterea, înaintea lui Efraim, Beniamin şi Manase, şi vino în ajutorul nostru!3 Ridică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!4 Doamne, Dumnezeul oştirilor, pînă cînd Te vei mînia, cu toată rugăciunea poporului Tău?5 Îi hrăneşti cu o pîne de lacrămi, şi -i adăpi cu lacrămi din plin.6 Ne faci să fim mărul de ceartă al vecinilor noştri, şi vrăjmaşii noştri rîd de noi între ei.7 Ridică-ne, Dumnezeul oştirilor! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!8 Tu ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri, şi ai sădit -o.9 Ai făcut loc înaintea ei: şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara.10 Munţii erau acoperiţi de umbra ei, şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu.11 Îşi întindea mlădiţele pînă la mare, şi lăstarii pînă la Rîu.12 Pentruce i-ai rupt gardul acum, de -o jăfuiesc toţi trecătorii?13 O rîmă mistreţul din pădure, şi o mănîncă fiarele cîmpului.14 Dumnezeul oştirilor, întoarce-Te iarăş! Priveşte din cer, şi vezi! Cercetează via aceasta!15 Ocroteşte ce a sădit dreapta Ta, şi pe fiul, pe care Ţi l-ai ales!...16 Ea este arsă de foc, este tăiată! De mustrarea Feţei Tale, ei pier!17 Mîna Ta să fie peste omul dreptei Tale, peste fiul omului, pe care Ţi l-ai ales!18 Şi atunci nu ne vom mai depărta de Tine. Înviorează-ne iarăş, şi vom chema Numele Tău.19 Doamne, Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăş! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!

1 Ó pastor de Israel, dá ouvidos; tu, que guias a José como a um rebanho, que estás entronizado sobre os querubins, resplandece.2 Perante Efraim, Benjamim e Manassés, desperta o teu poder, e vem salvar-nos.3 Reabilita-nos, ó Deus; faze resplandecer o teu rosto, para que sejamos salvos.4 Ó Senhor Deus dos exércitos, até quando te indignarás contra a oração do teu povo?5 Tu os alimentaste com pão de lágrimas, e lhes deste a beber lágrimas em abundância.6 Tu nos fazes objeto de escárnio entre os nossos vizinhos; e os nossos inimigos zombam de nós entre si.7 Reabilita-nos, ó Deus dos exércitos; faze resplandecer o teu rosto, para que sejamos salvos.8 Trouxeste do Egito uma videira; lançaste fora as nações, e a plantaste.9 Preparaste-lhe lugar; e ela deitou profundas raízes, e encheu a terra.10 Os montes cobriram-se com a sua sombra, e os cedros de Deus com os seus ramos.11 Ela estendeu a sua ramagem até o mar, e os seus rebentos até o Rio.12 Por que lhe derrubaste as cercas, de modo que a vindimam todos os que passam pelo caminho?13 O javali da selva a devasta, e as feras do campo alimentam-se dela.14 Ó Deus dos exércitos, volta-te, nós te rogamos; atende do céu, e vê, e visita esta videira,15 a videira que a tua destra plantou, e o sarmento que fortificaste para ti.16 Está queimada pelo fogo, está cortada; eles perecem pela repreensão do teu rosto.17 Seja a tua mão sobre o varão da tua destra, sobre o filho do homem que fortificaste para ti.18 E não nos afastaremos de ti; vivifica-nos, e nós invocaremos o teu nome.19 Reabilita-nos, Senhor Deus dos exércitos; faze resplandecer o teu rosto, para que sejamos salvos.