1 ,,De dragostea Sionului nu voi tăcea, de dragostea Ierusalimului nu voi înceta, pînă nu se va arăta mîntuirea lui, lumina soarelui şi izbăvirea lui, ca o făclie, care s'aprinde.
2 Atunci neamurile vor vedea mîntuirea ta, şi toţi împăraţii slava ta; şi-ţi vor pune un nume nou, pe care -l va hotărî gura Domnului.
3 Vei fi o cunună strălucitoare în mîna Domnului, o legătură împărătească în mîna Dumnezeului tău.
4 Nu te vor mai numi Părăsită, şi nu-ţi vor mai numi pămîntul un pustiu, ci te vor numi: ,Plăcerea Mea este în ea,` şi ţara ta o vor numi Beula: ,Măritată`; căci Domnul Îşi pune plăcerea în tine, şi ţara ta se va mărita iarăş.
5 Cum se uneşte un tînăr cu o fecioară, aşa se vor uni fiii tăi cu tine; şi cum se bucură mirele de mireasa lui, aşa se va bucura Dumnezeul tău de tine.``
6 ,,Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus nişte străjeri, cari nu vor tăcea nici odată, nici zi nici noapte! Voi cari aduceţi aminte Domnului de el, nu vă odihniţi de loc!
7 Şi nu -I daţi răgaz, pînă nu va aşeza din nou Ierusalimul, şi -l va face o laudă pe pămînt.
8 Domnul a jurat pe dreapta Lui şi pe braţul Lui cel puternic, zicînd: ,Nu voi mai da grîul tău hrană vrăjmaşilor tăi, şi fiii străinului nu vor mai bea vinul tău, pentru care tu te-ai ostenit.
9 Ci cei ce vor strînge grîul, aceia îl vor mînca şi vor lăuda pe Domnul, şi ceice vor face vinul, aceia îl vor bea, în curţile locaşului Meu celui sfînt.``
10 ,,Treceţi, treceţi pe porţi! Pregătiţi o cale poporului! Croiţi, croiţi drum, daţi pietrele la o parte! Ridicaţi un steag peste popoare!
11 Iată ce vesteşte Domnul pînă la marginile pămîntului: ,Spuneţi fiicei Sionului: ,Iată, Mîntuitorul tău vine; iată, plata este cu El, şi răsplătirile merg înaintea Lui.
12 Ei vor fi numiţi ,Popor sfînt, Răscumpăraţi ai Domnului.` Iar pe tine, te vor numi ,Cetate căutată şi nepărăsită.``
1 א למען ציון לא אחשה ולמען ירושלם לא אשקוט עד יצא כנגה צדקה וישועתה כלפיד יבער
2 ב וראו גוים צדקך וכל מלכים כבודך וקרא לך שם חדש אשר פי יהוה יקבנו
3 ג והיית עטרת תפארת ביד יהוה וצנוף (וצניף) מלוכה בכף אלהיך
4 ד לא יאמר לך עוד עזובה ולארצך לא יאמר עוד שממה--כי לך יקרא חפצי בה ולארצך בעולה כי חפץ יהוה בך וארצך תבעל
5 ה כי יבעל בחור בתולה יבעלוך בניך ומשוש חתן על כלה ישיש עליך אלהיך
6 ו על חומתיך ירושלם הפקדתי שמרים--כל היום וכל הלילה תמיד לא יחשו המזכרים את יהוה--אל דמי לכם
7 ז ואל תתנו דמי לו עד יכונן ועד ישים את ירושלם תהלה--בארץ
8 ח נשבע יהוה בימינו ובזרוע עזו אם אתן את דגנך עוד מאכל לאיביך ואם ישתו בני נכר תירושך אשר יגעת בו
9 ט כי מאספיו יאכלהו והללו את יהוה ומקבציו ישתהו בחצרות קדשי {ס}
10 י עברו עברו בשערים פנו דרך העם סלו סלו המסלה סקלו מאבן הרימו נס על העמים
11 יא הנה יהוה השמיע אל קצה הארץ אמרו לבת ציון הנה ישעך בא הנה שכרו אתו ופעלתו לפניו
12 יב וקראו להם עם הקדש גאולי יהוה ולך יקרא דרושה עיר לא נעזבה {ס}