1 (Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbeşte, şi cheamă pămîntul, dela răsăritul soarelui pînă la asfinţitul lui.
2 Din Sion, care este întruparea frumuseţei desăvîrşite, de acolo străluceşte Dumnezeu.
3 Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor, şi împrejurul Lui o furtună puternică.
4 El strigă spre ceruri sus, şi spre pămînt, ca să judece pe poporul Său:
5 ,,Strîngeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legămînt cu Mine prin jertfă!`` -
6 Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este cel ce judecă. -
7 Ascultă, poporul Meu, şi voi vorbi; ascultă, Israele, şi te voi înştiinţa. Eu sînt Dumnezeu, Dumnezeul tău.
8 Nu pentru jertfele tale te mustru: căci arderile tale de tot sînt necurmat înaintea Mea.
9 Nu voi lua tauri din casa ta, nici ţapi din staulele tale.
10 Căci ale Mele sînt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munţilor cu miile lor.
11 Eu cunosc toate păsările de pe munţi, şi tot ce se mişcă pe cîmp este al Meu.
12 Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie, căci a mea este lumea şi tot ce cuprinde ea.
13 Oare mănînc Eu carnea taurilor? Oare beau Eu sîngele ţapilor?
14 Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţămiri, şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Înalt.
15 Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!
16 Dumnezeu zice însă celui rău: ,,Ce tot înşiri tu legile Mele, şi ai în gură legămîntul Meu,
17 cînd tu urăşti mustrările, şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?
18 Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el, şi te însoţeşti cu preacurvarii.
19 Dai drumul gurii la rău, şi limba ta urzeşte vicleşuguri.
20 Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale.
21 Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu sînt ca tine. Dar te voi mustra, şi îţi voi pune totul supt ochi!
22 Luaţi seama dar, voi cari uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfăşii, şi să nu fie nimeni să vă scape.
23 Cine aduce mulţămiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mîntuirea lui Dumnezeu.
1 א מזמור לאסף br אל אלהים יהוה-- דבר ויקרא-ארץ br ממזרח-שמש עד-מבאו br
2 ב מציון מכלל-יפי-- אלהים הופיע br
3 ג יבא אלהינו ואל-יחרש br אש-לפניו תאכל וסביביו נשערה מאד br
4 ד יקרא אל-השמים מעל ואל-הארץ לדין עמו br
5 ה אספו-לי חסידי-- כרתי בריתי עלי-זבח br
6 ו ויגידו שמים צדקו כי-אלהים שפט הוא סלה br
7 ז שמעה עמי ואדברה-- ישראל ואעידה בך br אלהים אלהיך אנכי br
8 ח לא על-זבחיך אוכיחך ועולתיך לנגדי תמיד br
9 ט לא-אקח מביתך פר ממכלאתיך עתודים br
10 י כי-לי כל-חיתו-יער בהמות בהררי-אלף br
11 יא ידעתי כל-עוף הרים וזיז שדי עמדי br
12 יב אם-ארעב לא-אמר לך כי-לי תבל ומלאה br
13 יג האוכל בשר אבירים ודם עתודים אשתה br
14 יד זבח לאלהים תודה ושלם לעליון נדריך br
15 טו וקראני ביום צרה אחלצך ותכבדני br
16 טז ולרשע אמר אלהים מה-לך לספר חקי ותשא בריתי עלי-פיך br
17 יז ואתה שנאת מוסר ותשלך דברי אחריך br
18 יח אם-ראית גנב ותרץ עמו ועם מנאפים חלקך br
19 יט פיך שלחת ברעה ולשונך תצמיד מרמה br
20 כ תשב באחיך תדבר בבן-אמך תתן-דפי br
21 כא אלה עשית והחרשתי-- דמית היות-אהיה כמוך br אוכיחך ואערכה לעיניך br
22 כב בינו-נא זאת שכחי אלוה פן-אטרף ואין מציל br
23 כג זבח תודה יכבדנני ושם דרך--אראנו בישע אלהים