1 (Către mai marele cîntăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui Asaf.) Strig cu glasul meu către Dumnezeu, strig cu glasul meu către Dumnezeu, şi El mă va asculta.

2 În ziua necazului meu, caut pe Domnul; noaptea, mînile îmi stau întinse fără curmare; sufletul meu nu vrea nicio mîngîiere.

3 Mi-aduc aminte de Dumnezeu, şi gem; mă gîndesc adînc în mine, şi mi se mîhneşte duhul. -

4 Tu îmi ţii ploapele deschise; şi, de mult ce mă frămînt, nu pot vorbi.

5 Mă gîndesc la zilele de demult, la anii de odinioară.

6 Mă gîndesc la cîntările mele noaptea, cuget adînc în lăuntrul inimii mele, îmi cade duhul pe gînduri, şi zic:

7 ,,Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Şi nu va mai fi El binevoitor?

8 S'a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S'a dus făgăduinţa Lui pentru totdeauna?

9 A uitat Dumnezeu să aibă milă? Şi -a tras El, în mînia Lui, înapoi îndurarea?`` -

10 Atunci îmi zic: ,,Ceeace mă face să sufăr, este că dreapta Celui Prea Înalt nu mai este aceeaş``...

11 Dar tot voi lăuda lucrările Domnului, căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară;

12 da, mă voi gîndi la toate lucrările Tale, şi voi lua aminte la toate isprăvile Tale.

13 Dumnezeule, căile Tale sînt sfinte! Care Dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru?

14 Tu eşti Dumnezeul, care faci minuni; Tu Ţi-ai arătat puterea printre popoare.

15 Prin braţul Tău, Tu ai izbăvit pe poporul Tău, pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif.

16 Cînd Te-au văzut apele, Dumnezeule, cînd Te-au văzut apele, s'au cutremurat, şi adîncurile s'au mişcat.

17 Norii au turnat apă cu găleata, tunetul a răsunat în nori, şi săgeţile Tale au sburat în toate părţile.

18 Tunetul Tău a isbucnit în vîrtej de vînt, fulgerile au luminat lumea: pămîntul s'a mişcat şi s'a cutremurat.

19 Ţi-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari, şi nu Ţi s'au mai cunoscut urmele.

20 Ai povăţuit pe poporul Tău ca pe o turmă, prin mîna lui Moise şi Aaron.

1 א   למנצח על-ידיתון (ידותון) לאסף מזמור br

2 ב   קולי אל-אלהים ואצעקה    קולי אל-אלהים והאזין אלי br

3 ג   ביום צרתי    אדני דרשתי br ידי לילה נגרה--ולא תפוג    מאנה הנחם נפשי br

4 ד   אזכרה אלהים ואהמיה    אשיחה ותתעטף רוחי סלה br

5 ה   אחזת שמרות עיני    נפעמתי ולא אדבר br

6 ו   חשבתי ימים מקדם--    שנות עולמים br

7 ז   אזכרה נגינתי בלילה    עם-לבבי אשיחה ויחפש רוחי br

8 ח   הלעולמים יזנח אדני    ולא-יסיף לרצות עוד br

9 ט   האפס לנצח חסדו    גמר אמר לדר ודר br

10 י   השכח חנות אל    אם-קפץ באף רחמיו סלה br

11 יא   ואמר חלותי היא--    שנות ימין עליון br

12 יב   אזכיר (אזכור) מעללי-יה    כי-אזכרה מקדם פלאך br

13 יג   והגיתי בכל-פעלך    ובעלילותיך אשיחה br

14 יד   אלהים בקדש דרכך    מי-אל גדול כאלהים br

15 טו   אתה האל עשה פלא    הודעת בעמים עזך br

16 טז   גאלת בזרוע עמך    בני-יעקב ויוסף סלה br

17 יז   ראוך מים אלהים--ראוך מים יחילו    אף ירגזו תהמות br

18 יח   זרמו מים עבות--קול נתנו שחקים    אף-חצציך יתהלכו br

19 יט   קול רעמך בגלגל--האירו ברקים תבל    רגזה ותרעש הארץ br

20 כ   בים דרכך--ושביליך (ושבילך) במים רבים    ועקבותיך לא נדעו br [ (Psalms 77:21) כא   נחית כצאן עמך--    ביד-משה ואהרן ]