1 Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar batjocoritorul n'ascultă mustrarea. -2 Prin rodul gurii ai parte de bine, dar cei stricaţi au parte de sîlnicie. -3 Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui. -4 Leneşul doreşte mult, şi totuş, n'are nimic, dar cei harnici se satură. -5 Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urît şi se acoperă de ruşine. -6 Neprihănirea păzeşte pe cel nevinovat, dar răutatea aduce pierzarea păcătosului. -7 Unul face pe bogatul, şi n'are nimic, altul face pe săracul, şi are totuş mari avuţii, -8 Omul cu bogăţia lui îşi răscumpără viaţa, dar săracul n'ascultă mustrarea. -9 Lumina celor neprihăniţi arde voioasă, dar candela celor răi se stinge. -10 Prin mîndrie se aţîţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile. -11 Bogăţia cîştigată fără trudă scade, dar ce se strînge încetul cu încetul, creşte. -12 O nădejde amînată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă. -13 Cine nesocoteşte Cuvîntul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit. -14 Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă, ca să abată pe om din cursele morţii. -15 O minte sănătoasă cîştigă bunăvoinţă, dar calea celor stricaţi este pietroasă. -16 Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă, dar nebunul îşi dă la iveală nebunia. -17 Un sol rău cade în nenorocire, dar un sol credincios aduce tămăduire. -18 Sărăcia şi ruşinea sînt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste. -19 Împlinirea unei dorinţe este dulce sufletului, dar celor nebuni le este urît să se lase de rău. -20 Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău. -21 Nenorocirea urmăreşte pe cei ce păcătuiesc, dar cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi cu fericire.22 Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi, dar bogăţiile păcătosului sînt păstrate pentru cel neprihănit. -23 Ogorul pe care -l desţelineşte săracul dă o hrană îmbelşugată, dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor. -24 Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine -l iubeşte, îl pedepseşte îndată. -25 Cel neprihănit mănîncă pînă se satură, dar pîntecele celor răi duce lipsă. -

1 Il figliuol savio ascolta l’istruzione di suo padre, ma il beffardo non ascolta rimproveri.2 Per il frutto delle sue labbra uno gode del bene, ma il desiderio dei perfidi è la violenza.3 Chi custodisce la sua bocca preserva la propria vita; chi apre troppo le labbra va incontro alla rovina.4 L’anima del pigro desidera, e non ha nulla, ma l’anima dei diligenti sarà soddisfatta appieno.5 Il giusto odia la menzogna, ma l’empio getta sugli altri vituperio ed onta.6 La giustizia protegge l’uomo che cammina nella integrità, ma l’empietà atterra il peccatore.7 C’è chi fa il ricco e non ha nulla; c’è chi fa il povero e ha di gran beni.8 La ricchezza d’un uomo serve come riscatto della sua vita, ma il povero non ode mai minacce.9 La luce dei giusti è gaia, ma la lampada degli empi si spegne.10 Dall’orgoglio non vien che contesa, ma la sapienza è con chi dà retta ai consigli.11 La ricchezza male acquistata va scemando, ma chi accumula a poco a poco l’aumenta.12 La speranza differita fa languire il cuore, ma il desiderio adempiuto è un albero di vita.13 Chi sprezza la parola si costituisce, di fronte ad essa, debitore, ma chi rispetta il comandamento sarà ricompensato.14 L’insegnamento del savio è una fonte di vita per schivare le insidie della morte.15 Buon senno procura favore, ma il procedere dei perfidi è duro.16 Ogni uomo accorto agisce con conoscenza, ma l’insensato fa sfoggio di follia.17 Il messo malvagio cade in sciagure, ma l’ambasciatore fedele reca guarigione.18 Miseria e vergogna a chi rigetta la correzione, ma chi dà retta alla riprensione è onorato.19 Il desiderio adempiuto è dolce all’anima, ma agl’insensati fa orrore l’evitare il male.20 Chi va coi savi diventa savio, ma il compagno degl’insensati diventa cattivo.21 Il male perseguita i peccatori ma il giusto è ricompensato col bene.22 L’uomo buono lascia una eredità ai figli de’ suoi figli, ma la ricchezza del peccatore è riserbata al giusto.23 Il campo lavorato dal povero dà cibo in abbondanza, ma v’è chi perisce per mancanza di equità.24 Chi risparmia la verga odia il suo figliuolo, ma chi l’ama, lo corregge per tempo.25 Il giusto ha di che mangiare a sazietà, ma il ventre degli empi manca di cibo.