1 Fiule, păstrează cuvintele mele, şi ţine la tine sfaturile mele.

2 Ţine sfaturile mele, şi vei trăi; păzeşte învăţăturile mele ca lumina ochilor.

3 Leagă-le la degete, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.

4 Zi înţelepciunii: ,,Tu eşti sora mea!`` Şi numeşte priceperea prietena ta, -

5 ca să te ferească de nevasta altuia, de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare.

6 Stăteam la fereastra casei mele, şi mă uitam prin zăbrele.

7 Am zărit printre cei neîncercaţi, am văzut printre tineri pe un băiat fără minte.

8 Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine, şi a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.

9 Era în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă.

10 Şi, iată că, i -a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată.

11 Era bună de gură şi fără astîmpăr; picioarele nu -i puteau sta acasă:

12 cînd în uliţă, cînd în pieţe, pela toate colţurile stătea la pîndă.

13 Ea l -a îmbrăţişat şi l -a sărutat, şi cu o faţă fără ruşine i -a zis:

14 ,,Eram datoare cu o jertfă de mulţămire, azi mi-am împlinit juruinţele.

15 De aceea ţi-am ieşit înainte, să te caut, şi te-am şi găsit.

16 Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu aşternut de pînzeturi din Egipt;

17 mi-am stropit aşternutul cu smirnă, aloe şi scorţişoară.

18 Vino, să ne îmbătăm de dragoste pînă dimineaţă, să ne desfătăm cu desmierdări!

19 Căci bărbatul meu nu este acasă, a plecat într'o călătorie lungă,

20 a luat cu el sacul cu bani, şi nu se va întoarce acasă decît la luna nouă.``

21 Tot vorbindu -i, ea l -a ademenit, şi l -a atras cu buzele ei ademenitoare.

22 De odată a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă,

23 ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, pînă ce săgeata îi străpunge ficatul.

24 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele.

25 Să nu ţi se abată inima spre calea unei asemenea femei, nu te rătăci pe cărările ei.

26 Căci ea a făcut să cadă multe jertfe, şi mulţi sînt cei pe cari i -a ucis ea.

27 Casa ei este drumul spre locuinţa morţilor, drumul care pogoară spre locaşurile morţii.

1 Figliuol mio, ritieni le mie parole, e fa’ tesoro de’ miei comandamenti.

2 Osserva i miei comandamenti e vivrai; custodisci il mio insegnamento come la pupilla degli occhi.

3 Legateli alle dita, scrivili sulla tavola del tuo cuore.

4 Di’ alla sapienza: "Tu sei mia sorella," e chiama l’intelligenza amica tua,

5 affinché ti preservino dalla donna altrui, dall’estranea che usa parole melate.

6 Ero alla finestra della mia casa, e dietro alla mia persiana stavo guardando,

7 quando vidi, tra gli sciocchi, scorsi, tra i giovani, un ragazzo privo di senno,

8 che passava per la strada, presso all’angolo dov’essa abitava, e si dirigeva verso la casa di lei,

9 al crepuscolo, sul declinar del giorno, allorché la notte si faceva nera, oscura.

10 Ed ecco farglisi incontro una donna in abito da meretrice e astuta di cuore,

11 turbolenta e proterva, che non teneva piede in casa:

12 ora in istrada, ora per le piazze, e in agguato presso ogni canto.

13 Essa lo prese, lo baciò, e sfacciatamente gli disse:

14 "Dovevo fare un sacrifizio di azioni di grazie; oggi ho sciolto i miei voti;

15 perciò ti son venuta incontro per cercarti, e t’ho trovato.

16 Ho guarnito il mio letto di morbidi tappeti, di coperte ricamate con filo d’Egitto;

17 l’ho profumato di mirra, d’aloe e di cinnamomo.

18 Vieni inebriamoci d’amore fino al mattino, sollazziamoci in amorosi piaceri;

19 giacché il mio marito non è a casa; è andato in viaggio lontano;

20 ha preso seco un sacchetto di danaro, non tornerà a casa che al plenilunio".

21 Ella lo sedusse con le sue molte lusinghe, lo trascinò con la dolcezza delle sue labbra.

22 Egli le andò dietro subito, come un bove va al macello, come uno stolto è menato ai ceppi che lo castigheranno,

23 come un uccello s’affretta al laccio, senza sapere ch’è teso contro la sua vita, finché una freccia gli trapassi il fegato.

24 Or dunque, figliuoli, ascoltatemi, e state attenti alle parole della mia bocca.

25 Il tuo cuore non si lasci trascinare nelle vie d’una tal donna; non ti sviare per i suoi sentieri;

26 ché molti ne ha fatti cadere feriti a morte, e grande è la moltitudine di quelli che ha uccisi.

27 La sua casa è la via del soggiorno de’ defunti, la strada che scende ai penetrali della morte.