1 Cuvintele împăratului Lemuel. Învăţătura pe care i -o dădea mamă-sa.

2 Ce să-ţi spun, fiule? Ce să-ţi spun fiul trupului meu? Ce să-ţi spun, fiule, rodul juruinţelor mele?

3 Nu-ţi da femeilor vlaga, şi desmierdările tale celor ce pierd pe împăraţi.

4 Nu se cade împăraţilor, Lemuele, nu se cade împăraţilor să bea vin, nici voivozilor să umble după băuturi tari;

5 ca nu cumva, bînd, să uite legea, şi să calce drepturile tuturor celor nenorociţi.

6 Daţi băuturi tari celui ce piere, şi vin, celui cu sufletul amărît;

7 ca să bea să-şi uite sărăcia, şi să nu-şi mai aducă aminte de necazurile lui. -

8 Deschide-ţi gura pentru cel mut, pentru pricina tuturor celor părăsiţi!

9 Deschide-ţi gura, judecă cu dreptate, şi apără pe cel nenorocit şi pe cel lipsit.

10 Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preţ decît mărgăritarele.

11 Inima bărbatului se încrede în ea, şi nu duce lipsă de venituri.

12 Ea îi face bine, şi nu rău, în toate zilele vieţii sale.

13 Ea face rost de lînă şi de in, şi lucrează cu mîni harnice.

14 Ea este ca o corabie de negoţ; de departe îşi aduce pînea.

15 Ea se scoală cînd este încă noapte, şi dă hrană casei sale, şi împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale.

16 Se gîndeşte la un ogor, şi -l cumpără; din rodul muncii ei sădeşte o vie. -

17 Ea îşi încinge mijlocul cu putere, şi îşi oţeleşte braţele.

18 Vede că munca îi merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea.

19 Ea pune mîna pe furcă, şi degetele ei ţin fusul.

20 Ea îşi întinde mîna către cel nenorocit, îşi întinde braţul către cel lipsit.

21 Nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toată casa ei este îmbrăcată cu cărmiziu.

22 Ea îşi face învelitori, are haine de in supţire şi purpură.

23 Bărbatul ei este bine văzut la porţi, cînd şade cu bătrînii ţării.

24 Ea face cămăşi, şi le vinde, şi dă cingători negustorului.

25 Ea este îmbrăcată cu tărie şi slavă, şi rîde de ziua de mîne.

26 Ea deschide gura cu înţelepciune, şi învăţături plăcute îi sînt pe limbă.

27 Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei, şi nu mănîncă pînea lenevirii.

28 Fiii ei se scoală, şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală, şi -i aduce laude zicînd:

29 ,,Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.``

30 Desmerdările sînt înşelătoare, şi frumuseţa este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.

31 Răsplătiţi -o cu rodul muncii ei, şi faptele ei s'o laude la porţile cetăţii

1 Parole del re Lemuel. Sentenze con le quali sua madre lo ammaestrò.

2 Che ti dirò, figlio mio? che ti dirò, figlio delle mie viscere? che ti dirò, o figlio dei miei voti?

3 Non dare il tuo vigore alle donne, né i tuoi costumi a quelle che perdono i re.

4 Non s’addice ai re, o Lemuel, non s’addice ai re bere del vino, né ai principi, bramar la cervogia:

5 che a volte, avendo bevuto, non dimentichino la legge, e non disconoscano i diritti d’ogni povero afflitto.

6 Date della cervogia a chi sta per perire, e del vino a chi ha l’anima amareggiata;

7 affinché bevano, dimentichino la loro miseria, e non si ricordin più dei loro travagli.

8 Apri la tua bocca in favore del mutolo, per sostener la causa di tutti i derelitti;

9 apri la tua bocca, giudica con giustizia, fa’ ragione al misero ed al bisognoso.

10 Elogio della donna forte e virtuosa. Una donna forte e virtuosa chi la troverà? il suo pregio sorpassa di molto quello delle perle.

11 Il cuore del suo marito confida in lei, ed egli non mancherà mai di provviste.

12 Ella gli fa del bene, e non del male, tutti i giorni della sua vita.

13 Ella si procura della lana e del lino, e lavora con diletto con le proprie mani.

14 Ella è simile alle navi dei mercanti: fa venire il suo cibo da lontano.

15 Ella si alza quando ancora è notte, distribuisce il cibo alla famiglia e il compito alle sue donne di servizio.

16 Ella posa gli occhi sopra un campo, e l’acquista; col guadagno delle sue mani pianta una vigna.

17 Ella si ricinge di forza i fianchi, e fa robuste le sue braccia.

18 Ella s’accorge che il suo lavoro rende bene; la sua lucerna non si spegne la notte.

19 Ella mette la mano alla ròcca, e le sue dita maneggiano il fuso.

20 Ella stende le palme al misero, e porge le mani al bisognoso.

21 Ella non teme la neve per la sua famiglia, perché tutta la sua famiglia è vestita di lana scarlatta.

22 Ella si fa dei tappeti, ha delle vesti di lino finissimo e di porpora.

23 Il suo marito è rispettato alle porte, quando si siede fra gli Anziani del paese.

24 Ella fa delle tuniche e le vende, e delle cinture che dà al mercante.

25 Forza e dignità sono il suo manto, ed ella si ride dell’avvenire.

26 Ella apre la bocca con sapienza, ed ha sulla lingua insegnamenti di bontà.

27 Ella sorveglia l’andamento della sua casa, e non mangia il pane di pigrizia.

28 I suoi figliuoli sorgono e la proclaman beata, e il suo marito la loda, dicendo:

29 "Molte donne si son portate valorosamente, ma tu le superi tutte"!

30 La grazia è fallace e la bellezza è cosa vana; ma la donna che teme l’Eterno è quella che sarà lodata.

31 Datele del frutto delle sue mani, e le opere sue la lodino alle porte!