1 Înţelepciunea şi -a zidit casa, şi -a tăiat cei şapte stîlpi.

2 Şi -a junghiat vitele, şi -a amestecat vinul, şi -a pus masa.

3 Şi -a trimes slujnicele, şi strigă, de pe... vîrful înălţimilor cetăţii:

4 ,,Cine este prost, să vină încoace!`` Celor lipsiţi de pricepere le zice:

5 ,,Veniţi de mîncaţi din pînea mea, şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!

6 Lăsaţi prostia, şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!``

7 Celce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ, şi celce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.

8 Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!

9 Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!

10 Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea.

11 Prin mine ţi se vor înmulţi zilele, şi ţi se vor mări anii vieţii tale.

12 Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.

13 Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.

14 Ea şade totuş la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii,

15 ca să strige la trecătorii, cari merg pe calea cea dreaptă:

16 ,,Cine este prost, să vină aici!`` Iar celui fără minte îi zice:

17 ,,Apele furate sînt dulci, şi pînea luată pe ascuns este plăcută!``

18 El nu ştie că acolo sînt morţii, şi că oaspeţii ei sînt în văile locuinţei morţilor.

1 La sapienza ha fabbricato la sua casa, ha lavorato le sue colonne, in numero di sette;

2 ha ammazzato i suoi animali, ha drogato il suo vino, ed ha anche apparecchiato la sua mensa.

3 Ha mandato fuori le sue ancelle, dall’alto dei luoghi elevati della città ella grida:

4 "Chi è sciocco venga qua!" A quelli che son privi di senno dice:

5 "Venite, mangiate del mio pane e bevete del vino che ho drogato!

6 Lasciate, o sciocchi, la stoltezza e vivrete, e camminate per la via dell’intelligenza!"

7 Chi corregge il beffardo s’attira vituperio, e chi riprende l’empio riceve affronto.

8 Non riprendere il beffardo, per tema che t’odi; riprendi il savio, e t’amerà.

9 Istruisci il savio e diventerai più savio che mai; ammaestra il giusto e accrescerà il suo sapere.

10 Il principio della sapienza è il timor dell’Eterno, e conoscere il Santo è l’intelligenza.

11 Poiché per mio mezzo ti saran moltiplicati i giorni, e ti saranno aumentati anni di vita.

12 Se sei savio, sei savio per te stesso; se sei beffardo, tu solo ne porterai la pena.

13 La follia è una donna turbolenta, sciocca, che non sa nulla, nulla.

14 Siede alla porta di casa, sopra una sedia, ne’ luoghi elevati della città,

15 per gridare a quelli che passan per la via, che van diritti per la loro strada:

16 "Chi è sciocco venga qua!" E a chi è privo di senno dice:

17 "Le acque rubate son dolci, e il pane mangiato di nascosto è soave".

18 Ma egli non sa che quivi sono i defunti, che i suoi convitati son nel fondo del soggiorno de’ morti.