1 Follow after love, and be emulous of spiritual manifestations, but rather that ye may prophesy. 2 For he that speaks with a tongue does not speak to men but to God: for no one hears; but in spirit he speaks mysteries. 3 But he that prophesies speaks to men in edification, and encouragement, and consolation. 4 He that speaks with a tongue edifies himself; but he that prophesies edifies the assembly. 5 Now I desire that ye should all speak with tongues, but rather that ye should prophesy. But greater is he that prophesies than he that speaks with tongues, unless he interpret, that the assembly may receive edification.

6 And now, brethren, if I come to you speaking with tongues, what shall I profit you, unless I shall speak to you either in revelation, or in knowledge, or in prophecy, or in teaching? 7 Even lifeless things giving a sound, whether pipe or harp, if they give not distinction to the sounds, how shall it be known what is piped or harped? 8 For also, if the trumpet give an uncertain sound, who shall prepare himself for war? 9 Thus also ye with the tongue, unless ye give a distinct speech, how shall it be known what is spoken? for ye will be speaking to the air. 10 There are, it may be, so many kinds of voices in the world, and none of undistinguishable sound. 11 If therefore I do not know the power of the sound, I shall be to him that speaks a barbarian, and he that speaks a barbarian for me. 12 Thus ye also, since ye are desirous of spirits, seek that ye may abound for the edification of the assembly. 13 Wherefore let him that speaks with a tongue pray that he may interpret. 14 For if I pray with a tongue, my spirit prays, but my understanding is unfruitful.

15 What is it then? I will pray with the spirit, but I will pray also with the understanding; I will sing with the spirit, but I will sing also with the understanding. 16 Since otherwise, if thou blessest with the spirit, how shall he who fills the place of the simple Christian say Amen, at thy giving of thanks, since he does not know what thou sayest? 17 For thou indeed givest thanks well, but the other is not edified. 18 I thank God I speak in a tongue more than all of you: 19 but in the assembly I desire to speak five words with my understanding, that I may instruct others also, rather than ten thousand words in a tongue. 20 Brethren, be not children in your minds, but in malice be babes; but in your minds be grown men.

21 It is written in the law, By people of other tongues, and by strange lips, will I speak to this people; and neither thus will they hear me, saith the Lord. 22 So that tongues are for a sign, not to those who believe, but to unbelievers; but prophecy, not to unbelievers, but to those who believe. 23 If therefore the whole assembly come together in one place, and all speak with tongues, and simple persons enter in, or unbelievers, will not they say ye are mad? 24 But if all prophesy, and some unbeliever or simple person come in, he is convicted of all, he is judged of all; 25 the secrets of his heart are manifested; and thus, falling upon his face, he will do homage to God, reporting that God is indeed amongst you.

26 What is it then, brethren? whenever ye come together, each of you has a psalm, has a teaching, has a tongue, has a revelation, has an interpretation. Let all things be done to edification. 27 If any one speak with a tongue, let it be two, or at the most three, and separately, and let one interpret; 28 but if there be no interpreter, let him be silent in the assembly, and let him speak to himself and to God. 29 And let two or three prophets speak, and let the others judge. 30 But if there be a revelation to another sitting there, let the first be silent. 31 For ye can all prophesy one by one, that all may learn and all be encouraged. 32 And spirits of prophets are subject to prophets. 33 For God is not a God of disorder but of peace, as in all the assemblies of the saints.

34 Let your women be silent in the assemblies, for it is not permitted to them to speak; but to be in subjection, as the law also says. 35 But if they wish to learn anything, let them ask their own husbands at home; for it is a shame for a woman to speak in assembly.

36 Did the word of God go out from you, or did it come to you only? 37 If any one thinks himself to be a prophet or spiritual, let him recognise the things that I write to you, that it is the Lord’s commandment. 38 But if any be ignorant, let him be ignorant. 39 So that, brethren, desire to prophesy, and do not forbid the speaking with tongues. 40 But let all things be done comelily and with order.

1 Urmăriți*Cap. 12:31. dragostea. Umblați și după darurile duhovnicești, dar*Num. 11:25,29. mai ales să prorociți. 2 În adevăr, cine vorbește*Fapte 2:4;10:46. în altă limbă nu vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înțelege și, cu duhul, el spune taine. 3 Cine prorocește, dimpotrivă, vorbește oamenilor spre zidire, sfătuire și mângâiere. 4 Cine vorbește în altă limbă se zidește pe sine însuși, dar cine prorocește zidește sufletește Biserica. 5 Aș dori ca toți să vorbiți în alte limbi, dar mai ales să prorociți. Cine prorocește este mai mare decât cine vorbește în alte limbi, afară numai dacă tălmăcește aceste limbi, pentru ca să capete Biserica zidire sufletească. 6 În adevăr, fraților, de ce folos v-aș fi eu dacă aș veni la voi vorbind în alte limbi și dacă cuvântul meu nu v-ar aduce nici descoperire*Vers. 26., nici cunoștință, nici prorocie, nici învățătură? 7 Chiar și lucrurile neînsuflețite, care dau un sunet, fie un fluier sau o alăută: dacă nu dau sunete deslușite, cine va cunoaște ce se cântă cu fluierul sau cu alăuta? 8 Și dacă trâmbița dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă? 9 Tot așa și voi, dacă nu rostiți cu limba o vorbă înțeleasă, cum se va pricepe ce spuneți? Atunci parcă ați vorbi în vânt. 10 Sunt multe feluri de limbi în lume, totuși niciuna din ele nu este fără sunete înțelese. 11 Dar, dacă nu cunosc înțelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbește, și cel ce vorbește va fi un străin pentru mine. 12 Tot așa și voi, fiindcă râvniți după daruri duhovnicești, să căutați să le aveți din belșug, în vederea zidirii sufletești a Bisericii. 13 De aceea, cine vorbește în altă limbă să se roage să aibă și darul s-o tălmăcească. 14 Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod. 15 Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voi*Efes. 5:19.Col. 3:16. cânta cu duhul, dar voi cânta și cu*Ps. 47:7. mintea. 16 Altminteri, dacă aduci mulțumiri cu duhul, cum va răspunde „Amin" la*Cap. 11:24. mulțumirile pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri, când el nu știe ce spui? 17 Negreșit, tu mulțumești lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămâne zidit sufletește. 18 Mulțumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toți. 19 Dar în Biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înțelese, ca să învăț și pe alții, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă. 20 Fraților*Ps. 131:2.Mat. 11:25;18:3;19:14.Rom. 6:19. Cap. 3:1.Efes. 4:14.Evr. 5:12,13., nu fiți copii la minte, ci, la răutate, fiți*Mat. 18:3.1 Pet. 2:2. prunci, iar la minte, fiți oameni mari. 21 În*Ioan 10:34. Lege este scris*Is. 28:11,12.: „‘Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă și prin buze străine, și nici așa nu Mă vor asculta’, zice Domnul." 22 Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioși, ci pentru cei necredincioși. Prorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioși, ci pentru cei credincioși. 23 Deci, dacă s-ar aduna toată Biserica la un loc și toți ar vorbi în alte limbi și ar intra și dintre cei fără daruri sau necredincioși, n-ar*Fapte 2:13. zice ei că sunteți nebuni? 24 Dar dacă toți prorocesc și intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredințat de toți, este judecat de toți. 25 Tainele inimii lui sunt descoperite, așa că va cădea cu fața la pământ, se va închina lui Dumnezeu și va mărturisi că*Is. 45:14.Zah. 8:23., în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru. 26 Ce este de făcut atunci, fraților? Când vă adunați laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învățătură*Vers. 6. Cap. 12:8-10., altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate*Cap. 12:7.2 Cor. 12:19.Efes. 4:12. să se facă spre zidirea sufletească. 27 Dacă sunt unii care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând, și unul să tălmăcească. 28 Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în Biserică și să-și vorbească numai lui însuși și lui Dumnezeu. 29 Cât despre proroci, să vorbească doi sau trei, și*Cap. 12:10. ceilalți să judece. 30 Și dacă este făcută o descoperire unuia care șade jos, cel*1 Tes. 5:19,20. dintâi să tacă. 31 Fiindcă puteți să prorociți toți, dar unul după altul, pentru ca toți să capete învățătură și toți să fie îmbărbătați. 32 Duhurile*1 Ioan 4:1. prorocilor sunt supuse prorocilor, 33 căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca*Cap. 11:16. în toate Bisericile sfinților. 34 Femeile*1 Tim. 2:11,12. să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să*Cap. 11:3.Efes. 5:22.Col. 3:18.Tit 2:5.1 Pet. 3:1. fie supuse, cum zice și Legea*Gen. 3:16.. 35 Dacă voiesc să capete învățătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbații lor acasă, căci este rușine pentru o femeie să vorbească în Biserică. 36 Ce? De la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns el? 37 Dacă*2 Cor. 10:7.1 Ioan 4:6. crede cineva că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înțeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului. 38 Și dacă cineva nu înțelege, să nu înțeleagă! 39 Astfel, deci, fraților, râvniți*Cap. 12:31.1 Tes. 5:20. după prorocire, fără să împiedicați vorbirea în alte limbi. 40 Dar toate*Vers. 33. să se facă în chip cuviincios și cu rânduială.