1 But concerning the things of which ye have written to me: It is good for a man not to touch a woman; 2 but on account of fornications, let each have his own wife, and each woman have her own husband. 3 Let the husband render her due to the wife, and in like manner the wife to the husband. 4 The wife has not authority over her own body, but the husband: in like manner also the husband has not authority over his own body, but the wife. 5 Defraud not one another, unless, it may be, by consent for a time, that ye may devote yourselves to prayer, and again be together, that Satan tempt you not because of your incontinency. 6 But this I say, as consenting to, not as commanding it. 7 Now I wish all men to be even as myself: but every one has his own gift of God: one man thus, and another thus. 8 But I say to the unmarried and to the widows, It is good for them that they remain even as I. 9 But if they have not control over themselves, let them marry; for it is better to marry than to burn.

10 But to the married I enjoin, not I, but the Lord, Let not wife be separated from husband; 11 (but if also she shall have been separated, let her remain unmarried, or be reconciled to her husband;) and let not husband leave wife. 12 But as to the rest, I say, not the Lord, If any brother have an unbelieving wife, and she consent to dwell with him, let him not leave her. 13 And a woman who has an unbelieving husband, and he consents to dwell with her, let her not leave her husband. 14 For the unbelieving husband is sanctified in the wife, and the unbelieving wife is sanctified in the brother; since otherwise indeed your children are unclean, but now they are holy. 15 But if the unbeliever go away, let them go away; a brother or a sister is not bound in such cases, but God has called us in peace. 16 For what knowest thou, O wife, if thou shalt save thy husband? or what knowest thou, O husband, if thou shalt save thy wife?

17 However, as the Lord has divided to each, as God has called each, so let him walk; and thus I ordain in all the assemblies. 18 Has any one been called circumcised? let him not become uncircumcised: has any one been called in uncircumcision? let him not be circumcised. 19 Circumcision is nothing, and uncircumcision is nothing; but keeping God’s commandments. 20 Let each abide in that calling in which he has been called. 21 Hast thou been called being a bondman, let it not concern thee; but and if thou canst become free, use it rather. 22 For the bondman that is called in the Lord is the Lord’s freedman; in like manner also the freeman being called is Christ’s bondman. 23 Ye have been bought with a price; do not be the bondmen of men. 24 Let each, wherein he is called, brethren, therein abide with God.

25 But concerning virgins, I have no commandment of the Lord; but I give my opinion, as having received mercy of the Lord to be faithful. 26 I think then that this is good, on account of the present necessity, that it is good for a man to remain so as he is. 27 Art thou bound to a wife? seek not to be loosed; art thou free from a wife? do not seek a wife. 28 But if thou shouldest also marry, thou hast not sinned; and if the virgin marry, they have not sinned: but such shall have tribulation in the flesh; but I spare you. 29 But this I say, brethren, the time is straitened. For the rest, that they who have wives, be as not having any: 30 and they that weep, as not weeping; and they that rejoice, as not rejoicing; and they that buy, as not possessing; 31 and they that use the world, as not disposing of it as their own; for the fashion of this world passes. 32 But I wish you to be without care. The unmarried cares for the things of the Lord, how he shall please the Lord; 33 but he that has married cares for the things of the world, how he shall please his wife. 34 There is a difference between the wife and the virgin. The unmarried cares for the things of the Lord, that she may be holy both in body and spirit; but she that has married cares for the things of the world, how she shall please her husband. 35 But I say this for your own profit; not that I may set a snare before you, but for what is seemly, and waiting on the Lord without distraction.

36 But if any one think that he behaves unseemly to his virginity, if he be beyond the flower of his age, and so it must be, let him do what he will, he does not sin: let them marry. 37 But he who stands firm in his heart, having no need, but has authority over his own will, and has judged this in his heart to keep his own virginity, he does well. 38 So that he that marries himself does well; and he that does not marry does better.

39 A wife is bound for whatever time her husband lives; but if the husband be fallen asleep, she is free to be married to whom she will, only in the Lord. 40 But she is happier if she so remain, according to my judgment; but I think that I also have God’s Spirit.

1 Cu privire la lucrurile despre care mi-ați scris, eu cred că este bine*Vers. 8,26. ca omul să nu se atingă de femeie. 2 Totuși, din pricina curviei, fiecare bărbat să-și aibă nevasta lui și fiecare femeie să-și aibă bărbatul ei. 3 Bărbatul*Exod 21:10.1 Pet. 3:7. să-și împlinească față de nevastă datoria de soț și tot așa să facă și nevasta față de bărbat. 4 Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta. 5 Să*Exod 19:15.1 Sam. 21:4,5.Ioel 2:16.Zah. 7:3. nu vă lipsiți unul pe altul de datoria de soți, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea, apoi să vă împreunați iarăși, ca să*1 Tes. 3:5. nu vă ispitească Satana din pricina nestăpânirii voastre. 6 Lucrul acesta îl spun ca o îngăduință; nu*Vers. 12,25.2 Cor. 8:8.2 Cor. 11:17. fac din el o poruncă. 7 Eu aș*Fapte 26:29. vrea ca toți oamenii să fie ca*Cap. 9:5. mine, dar*Mat. 19:12. Cap. 12:11. fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul. 8 Celor neînsurați și văduvelor, le spun că este bine*Vers. 1,26. pentru ei să rămână ca mine. 9 Dar, dacă*1 Tim. 5:14. nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă. 10 Celor căsătoriți, le poruncesc, nu*Vers. 12,25,40. eu, ci Domnul, ca nevasta*Mal. 2:14,16.Mat. 5:32.Mat. 19:6,9.Marcu 10:11,12.Luca 16:18. să nu se despartă de bărbat. 11 (Dacă este despărțită, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei.) Și nici bărbatul să nu-și lase nevasta.

12 Celorlalți le zic eu, nu*Vers. 6. Domnul: Dacă un frate are o nevastă necredincioasă și ea voiește să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea. 13 Și dacă o femeie are un bărbat necredincios și el voiește să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei. 14 Căci bărbatul necredincios este sfințit prin nevasta credincioasă și nevasta necredincioasă este sfințită prin fratele; altminteri, copiii voștri ar*Mal. 2:15. fi necurați, pe când acum sunt sfinți. 15 Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu este legat: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în*Rom. 12:18;14:19. Cap. 14:33.Evr. 12:14. pace. 16 Căci ce știi tu, nevastă, dacă îți vei mântui*1 Pet. 3:1. bărbatul? Sau ce știi tu, bărbate, dacă îți vei mântui nevasta?

17 Încolo, fiecare să rămână în starea în care l-a așezat Domnul și în care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta*Cap. 4:17.2 Cor. 11:28. este rânduiala pe care am așezat-o în toate Bisericile. 18 Dacă cineva a fost chemat pe când era tăiat împrejur, să rămână tăiat împrejur. Dacă cineva a fost chemat pe când era netăiat împrejur, să nu se taie împrejur*Fapte 15:1,5,19,24,28.Gal. 5:2.. 19 Tăierea împrejur*Gal. 5:6;6:15. nu este nimic și netăierea împrejur nu este nimic, ci*Ioan 15:14.1 Ioan 2:3;3:24. păzirea poruncilor lui Dumnezeu. 20 Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat. 21 Ai fost chemat când erai rob? Să nu te neliniștești de lucrul acesta, dar, dacă poți să ajungi slobod, folosește-te. 22 Căci robul chemat în Domnul este un*Ioan 8:36.Rom. 6:18,22.Filim. 16. slobozit al Domnului. Tot așa, cel slobod care a fost chemat este un rob*Cap. 9:21.Gal. 5:13.Efes. 6:6.1 Pet. 2:16. al lui Hristos. 23 Voi ați fost cumpărați cu*Cap. 6:20.1 Pet. 1:18,19.Lev. 25:42. un preț. Nu vă faceți dar robi oamenilor. 24 Fiecare*Vers. 20., fraților, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat.

25 Cât despre fecioare, n-am*Vers. 6,10,40.2 Cor. 8:8,10. o poruncă din partea Domnului. Le dau însă un sfat, ca unul care*1 Tim. 1:16. am căpătat de la Domnul harul să fiu*Cap. 4:2.1 Tim. 1:12. vrednic de crezare. 26 Iată dar ce cred eu că este bine, având în vedere strâmtorarea de acum: este*Vers. 1,8. bine pentru fiecare să rămână așa cum este. 27 Ești legat de o nevastă? Nu căuta să fii dezlegat. Nu ești legat de o nevastă? Nu căuta nevastă. 28 Însă, dacă te însori, nu păcătuiești. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuiește. Dar ființele acestea vor avea necazuri pământești, și eu aș vrea să vi le cruț. 29 Iată ce vreau să spun, fraților: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta*Rom. 13:11.1 Pet. 4:7.2 Pet. 3:8,9. pentru ca cei ce au neveste să fie ca și cum n-ar avea; 30 cei ce plâng, ca și cum n-ar plânge; cei ce se bucură, ca și cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca și cum n-ar stăpâni; 31 cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s-ar*Cap. 9:18. folosi de ea, căci*Ps. 39:6.Iac. 1:10;4:14.1 Pet. 1:24;1:7.Ioan 2:17. chipul lumii acesteia trece. 32 Dar eu aș vrea ca voi să fiți fără griji. Cine*1 Tim. 5:5. nu este însurat se îngrijește de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului. 33 Dar cine este însurat se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă nevestei. 34 Tot așa, între femeia măritată și fecioară este o deosebire: cea nemăritată se*Luca 10:40. îngrijește de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă și cu trupul, și cu duhul, iar cea măritată se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei. 35 Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un laț, ci pentru ceea ce este frumos și ca să puteți sluji Domnului fără piedici. 36 Dacă crede cineva că este rușinos pentru fata lui să treacă de floarea vârstei și nevoia cere așa, să facă ce vrea: nu păcătuiește, să se mărite. 37 Dar cine a luat o hotărâre tare și nu este nevoit, ci este slobod să lucreze cum vrea, și a hotărât în inima lui să-și păstreze pe fiică-sa fecioară face bine. 38 Astfel*Evr. 13:4., cine își mărită fata bine face, și cine n-o mărită mai bine face. 39 O femeie*Rom. 7:2. măritată este legată de lege câtă vreme îi trăiește bărbatul; dar dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în*2 Cor. 6:14. Domnul. 40 Dar, după*Vers. 25. părerea mea, va fi mai fericită dacă rămâne așa cum este. Și cred*1 Tes. 4:8. că și eu am Duhul lui Dumnezeu.