1 I am a narcissus of Sharon, A lily of the valleys. 2 As the lily among thorns, So is my love among the daughters.

3 As the apple-tree among the trees of the wood, So is my beloved among the sons: In his shadow have I rapture and sit down; And his fruit is sweet to my taste. 4 He hath brought me to the house of wine, And his banner over me is love. 5 Sustain ye me with raisin-cakes, Refresh me with apples; For I am sick of love. 6 His left hand is under my head, And his right hand doth embrace me. 7 I charge you, daughters of Jerusalem, By the gazelles, or by the hinds of the field, That ye stir not up, nor awake my love, till he please.

8 The voice of my beloved! Behold, he cometh Leaping upon the mountains, Skipping upon the hills. 9 My beloved is like a gazelle or a young hart. Behold, he standeth behind our wall, He looketh in through the windows, Glancing through the lattice. 10 My beloved spake and said unto me, Rise up, my love, my fair one, and come away. 11 For behold, the winter is past, The rain is over, it is gone: 12 The flowers appear on the earth; The time of singing is come, And the voice of the turtle-dove is heard in our land; 13 The fig-tree melloweth her winter figs, And the vines in bloom give forth their fragrance. Arise, my love, my fair one, and come away!

14 My dove, in the clefts of the rock, In the covert of the precipice, Let me see thy countenance, let me hear thy voice; For sweet is thy voice, and thy countenance is comely. 15 Take us the foxes, The little foxes, that spoil the vineyards; For our vineyards are in bloom. 16 My beloved is mine, and I am his; He feedeth his flock among the lilies, 17 Until the day dawn, and the shadows flee away. Turn, my beloved: be thou like a gazelle or a young hart, Upon the mountains of Bether.

1 Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. –

2 Ca un crin în mijlocul spinilor,

așa este iubita mea între fete. –

3 Ca un măr între copacii pădurii,

așa este preaiubitul meu între tineri.

Cu așa drag stau la umbra lui

și rodul*Apoc. 22:1,2. lui este dulce pentru cerul gurii mele.

4 El m-a dus în casa de ospăț

și dragostea era steagul fluturat peste mine.

5 Întăriți-mă cu turte de struguri, înviorați-mă cu mere,

căci sunt bolnavă de dragostea lui.

6 Să-și pună mâna stângă*Cap. 8:3. sub capul meu

și să mă îmbrățișeze cu dreapta lui! –

7 Vă jur*Cap. 3:5;8:4., fiice ale Ierusalimului,

pe căprioarele și cerboaicele de pe câmp:

nu stârniți, nu treziți dragostea

până nu vine ea! –

8 Aud glasul preaiubitului meu! Iată-l că vine

sărind peste munți, săltând pe dealuri.

9 Preaiubitul meu seamănă cu*Vers. 17. o căprioară sau cu puiul de cerboaică.

Iată-l că este după zidul nostru,

se uită pe fereastră,

privește printre zăbrele.

10 Preaiubitul meu vorbește și-mi zice:

„Scoală-te*Vers. 13., iubito, și vino, frumoaso!

11 Căci iată că a trecut iarna;

a încetat ploaia și s-a dus.

12 Se arată florile pe câmp,

a venit vremea cântării

și se aude glasul turturelei în câmpiile noastre.

13 Se pârguiesc roadele în smochin

și viile înflorite

își răspândesc mirosul.

Scoală-te*Vers. 10., iubito, și vino, frumoaso!

14 Porumbiță din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor,

arată-mi*Cap. 8:13. fața ta și fă-mă să-ți aud glasul!

Căci glasul tău este dulce și fața ta, plăcută." –

15 Prindeți-ne vulpile*Ps. 80:13.Ezec. 13:4.Luca 13:32., vulpile cele mici, care strică viile,

căci viile noastre sunt în floare! –

16 Preaiubitul meu este al*Cap. 6:3;7:10. meu, și eu sunt a lui;

el își paște turma între crini.

17 Până*Cap. 4:6. la răcoarea zilei și până la lungirea umbrelor,

întoarce-te!… Iubitule, sari ca o căprioară*Vers. 9. Cap. 8:14. sau ca puiul de cerb

peste munții ce ne despart!