1 I am the man that hath seen affliction by the rod of his wrath. 2 Me hath he led, and brought into darkness, and not into light. 3 Surely against me hath he turned again and again his hand all the day. 4 My flesh and my skin hath he wasted away, he hath broken my bones. 5 He hath built against me, and encompassed me with gall and toil. 6 He hath made me to dwell in dark places as those that have been long dead. 7 He hath hedged me about that I cannot get out: he hath made my chain heavy. 8 Even when I cry and shout, he shutteth out my prayer. 9 He hath inclosed my ways with hewn stone, he hath made my paths crooked. 10 He is unto me as a bear lying in wait, a lion in secret places. 11 He hath turned aside my ways, and pulled me in pieces; he hath made me desolate. 12 He hath bent his bow, and set me as a mark for the arrow. 13 He hath caused the arrows of his quiver to enter into my reins. 14 I am become a derision to all my people; their song all the day. 15 He hath sated me with bitterness, he hath made me drunk with wormwood. 16 He hath also broken my teeth with gravel stones, he hath covered me with ashes. 17 And thou hast removed my soul far off from peace: I have forgotten prosperity. 18 And I said, My strength is perished, and my hope in Jehovah. 19 Remember thou mine affliction and my wandering, the wormwood and the gall. 20 My soul hath them constantly in remembrance, and is humbled in me.

21 — This I recall to heart, therefore have I hope. 22 It is of Jehovah’s loving-kindness we are not consumed, because his compassions fail not; 23 they are new every morning: great is thy faithfulness. 24 Jehovah is my portion, saith my soul; therefore will I hope in him. 25 Jehovah is good unto them that wait for him, to the soul that seeketh him. 26 It is good that one should both wait, and that in silence, for the salvation of Jehovah. 27 It is good for a man that he bear the yoke in his youth: 28 He sitteth solitary and keepeth silence, because he hath laid it upon him; 29 he putteth his mouth in the dust, if so be there may be hope; 30 he giveth his cheek to him that smiteth him; he is filled full with reproach. 31 For the Lord will not cast off for ever; 32 but if he have caused grief, he will have compassion according to the multitude of his loving-kindnesses: 33 for he doth not willingly afflict or grieve the children of men. 34 To crush under foot all the prisoners of the earth, 35 to turn aside the right of a man before the face of the Most High, 36 to wrong a man in his cause, — will not the Lord see it?

37 Who is he that saith, and there cometh to pass, what the Lord hath not commanded? 38 Out of the mouth of the Most High doth not there proceed evil and good? 39 Wherefore doth a living man complain, a man for the punishment of his sins? 40 Let us search and try our ways, and turn again to Jehovah. 41 Let us lift up our heart with our hands unto ·God*GodHebrew: El in the heavens.

42 We have transgressed and have rebelled: thou hast not pardoned. 43 Thou hast covered thyself with anger, and pursued us; thou hast slain, thou hast not spared. 44 Thou hast covered thyself with a cloud, that prayer should not pass through. 45 Thou hast made us the offscouring and refuse in the midst of the peoples. 46 All our enemies have opened their mouth against us. 47 Fear and the pit are come upon us, devastation and ruin. 48 Mine eye runneth down with streams of water for the ruin of the daughter of my people. 49 Mine eye poureth down, and ceaseth not, without any intermission, 50 till Jehovah look down and behold from the heavens. 51 Mine eye affecteth my soul, because of all the daughters of my city. 52 They that are mine enemies without cause have chased me sore like a bird. 53 They have cut off my life in a pit, and cast a stone upon me. 54 Waters streamed over my head; I said, I am cut off.

55 I called upon thy name, Jehovah, out of the lowest pit. 56 Thou hast heard my voice: hide not thine ear at my sighing, at my cry. 57 Thou drewest near in the day that I called upon thee; thou saidst, Fear not. 58 Lord, thou hast pleaded the cause of my soul, thou hast redeemed my life. 59 Jehovah, thou hast seen my wrong: judge thou my cause. 60 Thou hast seen all their vengeance, all their imaginations against me. 61 Thou hast heard their reproach, O Jehovah, all their imaginations against me; 62 the lips of those that rise up against me and their meditation against me all the day. 63 Behold thou their sitting down and their rising up: I am their song. 64 Render unto them a recompence, O Jehovah, according to the work of their hands; 65 give them obduracy of heart, thy curse unto them; 66 pursue them in anger, and destroy them from under the heavens of Jehovah.

1 Eu sunt omul care a văzut suferința sub nuiaua urgiei Lui.

2 El m-a dus, m-a mânat în întuneric, și nu în lumină.

3 Numai împotriva mea Își întinde și Își întoarce mâna toată ziua.

4 Mi-a prăpădit*Iov 16:8. carnea și pielea și mi-a zdrobit*Ps. 51:8.Is. 38:13.Ier. 50:17. oasele.

5 A făcut zid împrejurul meu și m-a înconjurat cu otravă și durere.

6 Mă așază*Ps. 88:5,6;143:3. în întuneric, ca pe cei morți pentru totdeauna.

7 M-a înconjurat*Iov 3:23;19:8.Osea 2:6. cu un zid ca să nu ies; m-a pus în lanțuri grele.

8 Să tot strig*Iov 30:20.Ps. 22:2. și să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primește rugăciunea.

9 Mi-a astupat calea cu pietre cioplite și mi-a strâmbat cărările.

10 Mă pândește*Iov 10:16.Is. 38:13.Osea 5:14;13:7,8. ca un urs și ca un leu într-un loc ascuns.

11 Mi-a abătut căile și apoi s-a*Osea 6:1. aruncat pe mine și m-a pustiit.

12 Și-a încordat arcul și m-a pus*Iov 7:20;16:12.Ps. 38:2. țintă săgeții Lui.

13 În rărunchi mi-a înfipt săgețile*Iov 6:4. din tolba Lui.

14 Am ajuns de râsul*Ier. 20:7. poporului meu și toată ziua sunt pus în cântece*Iov 30:9.Ps. 69:12. Vers. 63. de batjocură de ei.

15 M-a săturat*Ier. 9:15. de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin.

16 Mi-a sfărâmat dinții cu pietre*Prov. 20:17., m-a acoperit cu cenușă.

17 Mi-ai luat pacea și nu mai cunosc fericirea.

18 Și am*Ps. 31:22. zis: „S-a dus puterea mea de viață și nu mai am nicio nădejde în Domnul."

19 Gândește-Te la necazul și suferința mea, la pelin*Ier. 9:15. și la otravă!

20 Când își aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine.

21 Iată ce mai gândesc în inima mea și iată ce mă face să mai trag nădejde:

22 Bunătățile*Mal. 3:6. Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt,

23 ci se înnoiesc în fiecare*Is. 33:2. dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare!

24 „Domnul este partea mea*Ps. 16:5;73:26;119:57.Ier. 10:16. de moștenire", zice sufletul meu, „de aceea nădăjduiesc în El."

25 Domnul este bun cu cine nădăjduiește*Ps. 130:6.Is. 30:18.Mica 7:7. în El, cu sufletul care-L caută.

26 Bine este să aștepți*Ps. 37:7. în tăcere ajutorul Domnului.

27 Este bine*Ps. 94:12;119:71. pentru om să poarte un jug în tinerețea lui.

28 Să stea*Ier. 15:17. Cap. 2:10. singur și să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;

29 să-și umple gura*Iov 42:6. cu țărână și să nu-și piardă nădejdea;

30 să dea*Is. 50:6.Mat. 5:39. obrazul celui ce-l lovește și să se sature de ocări.

31 Căci*Ps. 94:14. Domnul nu leapădă pentru totdeauna.

32 Ci, când mâhnește pe cineva, Se îndură iarăși de el după îndurarea Lui cea mare,

33 căci El nu necăjește*Ezec. 33:11.Evr. 12:13. cu plăcere, nici nu mâhnește bucuros pe copiii oamenilor.

34 Când se calcă în picioare toți prinșii de război ai unei țări,

35 când se calcă dreptatea omenească în fața Celui Preaînalt,

36 când este nedreptățit un om în pricina lui, nu vede*Hab. 1:13. Domnul?

37 Cine a spus*Ps. 33:9. și s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului?

38 Nu ies din gura Celui Preaînalt răul*Iov 2:10.Is. 45:7.Amos 3:6. și binele?

39 De ce*Prov. 19:3. să se plângă omul cât trăiește? Fiecare*Mica 7:9. să se plângă mai bine de păcatele lui!

40 Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm și să ne întoarcem la Domnul.

41 Să ne înălțăm*Ps. 86:4. și inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer, zicând:

42 „Am păcătuit*Dan. 9:5., am fost îndărătnici, și nu ne-ai iertat!"

43 În mânia Ta, Te-ai ascuns și ne-ai urmărit, ai ucis*Cap. 2:2,17,21. fără milă.

44 Te-ai învăluit într-un nor, ca*Vers. 8. să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.

45 Ne-ai făcut de batjocură*1 Cor. 4:13. și de ocară printre popoare.

46 Toți vrăjmașii*Cap. 2:16. noștri deschid gura împotriva noastră.

47 De groază*Is. 24:17.Ier. 48:43. și de groapă am avut parte, de prăpăd*Is. 51:19. și pustiire.

48 Șuvoaie*Ier. 4:19;9:1;14:17. Cap. 2:11. de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.

49 Mi se topește ochiul*Ps. 77:2. Cap. 1:16. în lacrimi necurmat și fără răgaz,

50 până ce Domnul va privi din cer*Is. 63:15. și va vedea.

51 Mă doare ochiul de plâns pentru toate fiicele cetății mele.

52 Cei ce mă urăsc fără temei*Ps. 35:7,19;69:4;109:3;119:161. m-au gonit ca pe o pasăre.

53 Voiau să-mi nimicească viața într-o groapă*Ier. 37:16;38:6,9,10. și au aruncat*Dan. 6:17. cu pietre în mine.

54 Mi-au năvălit*Ps. 69:2;124:4,5. apele peste cap și*Ps. 31:22.Is. 38:10,11. Vers. 18. ziceam: „Sunt pierdut!"

55 Dar am chemat*Ps. 130:1.Iona 2:2. Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.

56 Tu mi-ai auzit*Ps. 3:4;6:8;18:6;66:19;116:1. glasul: „Nu-Ți astupa urechea la suspinele și strigătele mele!"

57 În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat*Iac. 4:8. și ai zis: „Nu te teme!"

58 Doamne, Tu ai apărat*Ps. 35:1.Ier. 51:36.Ps. 71:23. pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viața!

59 Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi*Ps. 9:4;35:23. dreptate!

60 Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile*Ier. 11:19. lor împotriva mea.

61 Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,

62 cuvântările potrivnicilor mei și planurile pe care le urzeau în fiecare zi împotriva mea.

63 Uită-Te când stau*Ps. 139:2. ei jos sau când se scoală! Eu*Vers. 14. sunt cântecul lor de batjocură.

64 Răsplătește-le*Ps. 28:4.Ier. 11:20.2 Tim. 4:14., Doamne, după faptele mâinilor lor!

65 Împietrește-le inima și aruncă blestemul Tău împotriva lor!

66 Urmărește-i, în mânia Ta, și șterge-i de sub*Deut. 25:19.Ier. 10:11. ceruri*Ps. 8:3., Doamne!