1 And Joseph came and told Pharaoh and said, My father and my brethren, and their sheep and their cattle, and all that they have, are come out of the land of Canaan; and behold, they are in the land of Goshen. 2 And he took from the whole number of his brethren, five men, and set them before Pharaoh. 3 And Pharaoh said to his brethren, What is your occupation? And they said to Pharaoh, Thy servants are shepherds, both we and our fathers. 4 And they said to Pharaoh, To sojourn in the land are we come; for there is no pasture for the sheep that thy servants have, for the famine is grievous in the land of Canaan; and now, we pray thee, let thy servants dwell in the land of Goshen. 5 And Pharaoh spoke to Joseph, saying, Thy father and thy brethren are come to thee. 6 The land of Egypt is before thee; in the best of the land settle thy father and thy brethren: let them dwell in the land of Goshen. And if thou knowest men of activity among them, then set them as overseers of cattle over what I have. 7 And Joseph brought Jacob his father, and set him before Pharaoh. And Jacob blessed Pharaoh. 8 And Pharaoh said to Jacob, How many are the days of the years of thy life? 9 And Jacob said to Pharaoh, The days of the years of my sojourning are a hundred and thirty years. Few and evil have been the days of the years of my life, and they do not attain to the days of the years of the life of my fathers, in the days of their sojourning. 10 And Jacob blessed Pharaoh, and went out from Pharaoh. 11 And Joseph settled his father and his brethren, and gave them a possession in the land of Egypt, in the best of the land, in the land of Rameses, as Pharaoh had commanded. 12 And Joseph maintained his father, and his brethren, and all his father’s household, with bread, according to the number of the little ones.

13 And there was no bread in all the land; for the famine was very grievous; and the land of Egypt and the land of Canaan were exhausted through the famine. 14 And Joseph gathered up all the money that was found in the land of Egypt, and in the land of Canaan, for the grain which they bought; and Joseph brought the money into Pharaoh’s house. 15 And when money came to an end in the land of Egypt and in the land of Canaan, all the Egyptians came to Joseph, saying, Give us bread! for why should we die before thee? for our money is all gone. 16 And Joseph said, Give your cattle, and I will give you for your cattle, if your money be all gone. 17 And they brought their cattle to Joseph; and Joseph gave them bread for horses, and for flocks of sheep, and for herds of cattle, and for asses; and he fed them with bread for all their cattle that year. 18 And that year ended; and they came to him the second year, and said to him, We will not hide it from my lord that since our money is come to an end, and the herds of cattle are in the possession of my lord, nothing is left before my lord but our bodies and our land. 19 Why should we die before thine eyes, both we and our land? Buy us and our land for bread, and we and our land will be bondmen to Pharaoh; and give seed, that we may live, and not die, and that the land be not desolate. 20 And Joseph bought all the soil of Egypt for Pharaoh; for the Egyptians sold every man his field, because the famine prevailed over them; and the land became Pharaoh’s. 21 And as for the people, he removed them into the cities, from one end of the borders of Egypt even to the other end of it. 22 Only the land of the priests he did not buy; for the priests had an assigned portion from Pharaoh, and ate their assigned portion which Pharaoh had given them; so they did not sell their land. 23 And Joseph said to the people, Behold, I have bought you this day and your land for Pharaoh: lo, here is seed for you, and sow the land. 24 And it shall come to pass in the increase that ye shall give the fifth to Pharaoh, and the four parts shall be your own, for seed of the field, and for your food, and for them of your households, and for food for your little ones. 25 And they said, Thou hast saved us alive. Let us find favour in the eyes of my lord, and we will be Pharaoh’s bondmen. 26 And Joseph made it a law over the land of Egypt to this day, that the fifth should be for Pharaoh, except the land of the priests: theirs alone did not become Pharaoh’s.

27 And Israel dwelt in the land of Egypt, in the land of Goshen; and they had possessions in it, and were fruitful and multiplied exceedingly. 28 And Jacob lived in the land of Egypt seventeen years; and the days of Jacob, the years of his life, were a hundred and forty-seven years. 29 And the days of Israel approached that he should die. And he called his son Joseph, and said to him, If now I have found favour in thine eyes, put, I pray thee, thy hand under my thigh, and deal kindly and truly with me: bury me not, I pray thee, in Egypt; 30 but when I shall lie with my fathers, thou shalt carry me out of Egypt, and bury me in their sepulchre. And he said, I will do according to thy word. 31 And he said, Swear to me; and he swore to him. And Israel worshipped on the bed’s head.

1 Iosif s-a dus*Cap. 46:31. să înștiințeze pe Faraon și i-a spus: „Frații mei și tatăl meu au sosit din țara Canaan, cu oile și boii și cu tot avutul lor; și sunt în ținutul Gosen*Cap. 45:10;46:28.." 2 A luat pe cinci din frații lui și i-a adus înaintea*Fapte 7:13. lui Faraon. 3 Faraon a întrebat pe frații lui Iosif: „Cu ce*Cap. 46:33. vă îndeletniciți?" Ei au răspuns lui Faraon: „Robii*Cap. 46:34. tăi sunt păstori, cum erau și părinții noștri." 4 Și au mai zis lui Faraon: „Noi am venit ca să locuim*Cap. 15:13.Deut. 26:5. o vreme aici în țară, pentru că nu mai este pășune pentru oile robilor tăi și este o mare foamete*Cap. 43:1.Fapte 7:11. în țara Canaanului; îngăduie dar robilor tăi să locuiască în ținutul*Cap. 46:34. Gosen." 5 Faraon a zis lui Iosif: „Tatăl tău și frații tăi au venit la tine. 6 Țara Egiptului*Cap. 20:15. este deschisă înaintea ta; așază pe tatăl tău și pe frații tăi în cea mai bună parte a țării. Să locuiască în ținutul*Vers. 4. Gosen și, dacă găsești printre ei oameni destoinici, pune-i în fruntea turmelor mele." 7 Iosif a adus pe tatăl său Iacov și l-a înfățișat înaintea lui Faraon. Și Iacov a binecuvântat pe Faraon. 8 Faraon a întrebat pe Iacov: „Care este numărul zilelor anilor vieții tale?" 9 Iacov a răspuns lui Faraon: „Zilele*Ps. 39:12.Evr. 11:9,13. anilor călătoriei mele sunt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieții mele au fost puține*Iov 14:1. la număr și rele și n-au*Cap. 25:7;35:28. atins zilele anilor vieții părinților mei în timpul călătoriei lor." 10 Iacov a binecuvântat*Vers. 7. iarăși pe Faraon și a plecat dinaintea lui Faraon. 11 Iosif a așezat pe tatăl său și pe frații săi și le-a dat o moșie în țara Egiptului, în cea mai bună parte a țării, în ținutul lui Ramses*Exod 1:11;12:37., cum*Vers. 6. poruncise Faraon. 12 Iosif a hrănit cu pâine pe tatăl său, pe frații săi și pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor.

13 Nu mai era pâine în toată țara, căci foametea era foarte mare; țara Egiptului*Cap. 41:30.Fapte 7:11. și țara Canaanului tânjeau din pricina foametei. 14 Iosif*Cap. 41:56. a strâns tot argintul care se găsea în țara Egiptului și în țara Canaanului în schimbul grâului pe care-l cumpărau oamenii și astfel a făcut ca tot argintul acesta să intre în casa lui Faraon. 15 Când s-a sfârșit argintul din țara Egiptului și din țara Canaanului, toți egiptenii au venit la Iosif și au zis: „Dă-ne pâine! Pentru ce*Vers. 19. să murim în fața ta? Căci argint nu mai avem." 16 Iosif a zis: „Dați vitele voastre, și vă voi da pâine în schimbul vitelor voastre, dacă nu mai aveți argint." 17 Și-au adus vitele la Iosif, și Iosif le-a dat pâine în schimbul cailor, în schimbul turmelor de oi și de boi și în schimbul măgarilor. Le-a dat astfel pâine în anul acela în schimbul tuturor turmelor lor. 18 După ce a trecut anul acela, au venit la Iosif în anul următor și i-au zis: „Nu putem să ascundem domnului nostru faptul că argintul s-a sfârșit și turmele de vite au trecut în stăpânirea domnului nostru; nu mai rămân înaintea domnului nostru decât trupurile și pământurile noastre. 19 Pentru ce să murim sub ochii tăi, noi și pământurile noastre? Cumpără-ne împreună cu pământurile noastre în schimbul pâinii, și vom fi ai domnului nostru, noi și pământurile noastre. Dă-ne sămânță să semănăm, ca să trăim și să nu murim și să nu ne rămână pământurile pustii." 20 Iosif a cumpărat pentru Faraon toate pământurile Egiptului; căci egiptenii și-au vândut fiecare ogorul, pentru că îi silea foametea. Și țara a ajuns în stăpânirea lui Faraon. 21 Cât despre popor, l-a mutat în cetăți, de la o margine a hotarelor Egiptului până la cealaltă. 22 Numai*Ezra 7:24. pământurile preoților nu le-a cumpărat, pentru că era o lege a lui Faraon, dată în folosul preoților, care trăiau din venitul pe care li-l dădea Faraon: de aceea ei nu și-au vândut pământurile. 23 Iosif a zis poporului: „V-am cumpărat azi cu pământurile voastre pentru Faraon; iată, vă dau sămânță, ca să puteți semăna pământul. 24 La vremea roadelor, veți da a cincea parte lui Faraon, iar celelalte patru părți vă vor rămâne vouă, ca să semănați ogoarele și să vă hrăniți împreună cu copiii voștri și cu cei ce sunt în casele voastre." 25 Ei au zis: „Tu ne-ai scăpat viața! Să căpătăm*Cap. 33:15. trecere înaintea domnului nostru, și vom fi robi ai lui Faraon." 26 Iosif a făcut din aceasta o lege care a rămas în picioare până în ziua de azi și după care a cincea parte din venitul pământurilor Egiptului este a lui Faraon; numai*Vers. 22. pământurile preoților nu sunt ale lui Faraon.

27 Israel a locuit*Vers. 11. în țara Egiptului, în ținutul Gosen. Ei s-au înstărit, au crescut*Cap. 46:3. și s-au înmulțit foarte mult. 28 Iacov a trăit șaptesprezece ani în țara Egiptului și zilele anilor vieții lui Iacov au fost de o sută patruzeci și șapte de ani. 29 Când s-a apropiat*Deut. 31:14.1 Împ. 2:1. Israel de clipa morții, a chemat pe fiul său Iosif și i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, pune*Cap. 24:2., rogu-te, mâna sub coapsa mea și poartă-te*Cap. 24:49. cu bunătate și credincioșie față de mine: să nu mă îngropi*Cap. 50:25. în Egipt. 30 Ci, când mă voi*2 Sam. 19:37. culca lângă părinții mei, să mă scoți afară din Egipt și să mă îngropi*Cap. 49:29;50:5,13. în mormântul lor." Iosif a răspuns: „Voi face după cuvântul tău." 31 Iacov a zis: „Jură-mi." Și Iosif i-a jurat. Apoi Israel*Cap. 48:2.1 Împ. 1:47.Evr. 11:21. s-a plecat cu fața pe căpătâiul patului.