1 And the serpent was more crafty than any animal of the field which Jehovah Elohim had made. And it said to the woman, Is it even so, that God*GodHebrew: Elohim has said, Ye shall not eat of every tree of the garden? 2 And the woman said to the serpent, We may eat of the fruit of the trees of the garden; 3 but of the fruit of the tree that is in the midst of the garden, God*GodHebrew: Elohim has said, Ye shall not eat of it, and ye shall not touch it, lest ye die. 4 And the serpent said to the woman, Ye will not certainly die; 5 but God*GodHebrew: Elohim knows that in the day ye eat of it, your eyes will be opened, and ye will be as God*GodHebrew: Elohim knowing good and evil.

6 And the woman saw that the tree was good for food, and that it was a pleasure for the eyes, and the tree was to be desired to give intelligence; and she took of its fruit, and ate, and gave also to her husband with her, and he ate. 7 And the eyes of them both were opened, and they knew that they were naked. And they sewed fig-leaves together, and made themselves aprons. 8 And they heard the voice of Jehovah Elohim, walking in the garden in the cool of the day. And Man and his wife hid themselves from the presence of Jehovah Elohim, in the midst of the trees of the garden.

9 And Jehovah Elohim called to Man, and said to him, Where art thou? 10 And he said, I heard thy voice in the garden, and I feared, because I am naked; and I hid myself.

11 And he said, Who told thee that thou art naked? Hast thou eaten of the tree of which I commanded thee not to eat? 12 And Man said, The woman, whom thou hast given to be with me, she gave me of the tree, and I ate. 13 And Jehovah Elohim said to the woman, What is this thou hast done? And the woman said, The serpent deceived me, and I ate.

14 And Jehovah Elohim said to the serpent, Because thou hast done this, be thou cursed above all cattle, and above every beast of the field. On thy belly shalt thou go, and eat dust all the days of thy life. 15 And I will put enmity between thee and the woman, and between thy seed and her seed; he shall crush thy head, and thou shalt crush his heel.

16 To the woman he said, I will greatly increase thy travail and thy pregnancy; with pain thou shalt bear children; and to thy husband shall be thy desire, and he shall rule over thee.

17 And to Adam he said, Because thou hast hearkened to the voice of thy wife, and eaten of the tree of which I commanded thee saying, Thou shalt not eat of it: cursed be the ground on thy account; with toil shalt thou eat of it all the days of thy life; 18 and thorns and thistles shall it yield thee; and thou shalt eat the herb of the field. 19 In the sweat of thy face shalt thou eat bread, until thou return to the ground: for out of it wast thou taken. For dust thou art; and unto dust shalt thou return.

20 And Man called his wife’s name Eve; because she is the mother of all living.

21 And Jehovah Elohim made Adam and his wife coats of skin, and clothed them.

22 And Jehovah Elohim said, Behold, Man is become as one of us, to know good and evil. And now, lest he stretch out his hand, and take also of the tree of life, and eat, and live for ever...! 23 Therefore Jehovah Elohim sent him forth from the garden of Eden, to till the ground from which he was taken. 24 And he drove out Man; and he set the Cherubim, and the flame of the flashing sword, toward the east of the garden of Eden, to guard the way to the tree of life.

1 Șarpele*Apoc. 12:9;20:2. era mai*Mat. 10:16.2 Cor. 11:3. șiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu.

El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncați din toți pomii din grădină’?" 2 Femeia a răspuns șarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. 3 Dar*Cap. 2:17., despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ‘Să nu mâncați din el și nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți.’" 4 Atunci, șarpele*Vers. 13.2 Cor. 11:3.1 Tim. 2:14. a zis femeii: „Hotărât că nu veți muri, 5 dar Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi*Vers. 7.Fapte 26:18. se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul." 6 Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui și a mâncat*1 Tim. 2:14.; a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul*Vers. 12,17. a mâncat și el.

7 Atunci li s-au deschis*Vers. 5. ochii la amândoi; au cunoscut*Cap. 2:25. că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut șorțuri*3:7 Sau: cingători. din ele. 8 Atunci au auzit glasul*Iov 38:1. Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei*3:8 Evreiește: vântul., și omul și nevasta lui s-au ascuns*Iov 31:33.Ier. 23:24.Amos 9:3. de Fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. 9 Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om și i-a zis: „Unde ești?" 10 El a răspuns: „Ți-am auzit glasul în grădină și mi-a fost frică*Cap. 2:25.Exod 3:6.1 Ioan 3:20., pentru că eram gol, și m-am ascuns." 11 Și Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci?" 12 Omul a răspuns: „Femeia*Cap. 2:18.Iov 31:33.Prov. 28:13. pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom și am mâncat." 13 Și Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?" Femeia a răspuns: „Șarpele*Vers. 4.2 Cor. 11:3.1 Tim. 2:14. m-a amăgit și am mâncat din pom." 14 Domnul Dumnezeu a zis șarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat ești între toate vitele și între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieții tale, să te târăști pe pântece și să mănânci țărână*Is. 65:25.Mica 7:17.. 15 Vrăjmășie*Mat. 3:7;13:38;23:33.Ioan 8:44.Fapte 13:10.1 Ioan 3:8. voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța*Ps. 132:11.Is. 7:14.Mica 5:3.Mat. 1:23,25.Luca 1:31,34,35.Gal. 4:4. ei*Rom. 16:20.Col. 2:15.Evr. 1:14.1 Ioan 5:5.Apoc. 12:7,17.. Aceasta*Ps. 48:6.Is. 13:8;21:3.Ioan 16:21.1 Tim. 2:15. îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul." 16 Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferința și însărcinarea ta; cu*Cap. 4:7. durere vei naște copii, și dorințele*1 Cor. 11:3;14:34.Efes. 5:22-24.Tit 2:5.1 Pet. 3:1,5,6. tale se vor ține după bărbatul tău, iar el va stăpâni*1 Sam. 15:13. peste tine." 17 Omului i-a zis: „Fiindcă*Vers. 6. ai ascultat de glasul nevestei tale și ai mâncat*Cap. 2:17. din pomul despre care*Ecl. 1:2,3.Is. 24:5,6.Rom. 8:20. îți poruncisem: ‘Să nu mănânci deloc din el’, blestemat*Iov 5:7.Ecl. 2:23. este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă*Iov 31:40. să-ți scoți hrana din el în toate zilele vieții tale; 18 spini*Ps. 104:14. și pălămidă să-ți dea și să mănânci*Ecl. 1:13.2 Tes. 3:10. iarba de pe câmp. 19 În sudoarea*Cap. 2:7. feței tale să-ți mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci țărână*Iov 21:26;34:15.Ps. 104:29.Ecl. 3:20;12:7.Rom. 5:12.Evr. 9:27. ești și în*Vers. 5.Is. 19:12.Is. 47:12,13.Ier. 22:23. țărână te vei întoarce." 20 Adam a pus nevestei sale numele Eva*3:20 Adică: Viață., căci ea a fost mama tuturor celor vii. 21 Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam și nevestei lui haine de piele și i-a îmbrăcat cu ele. 22 Domnul Dumnezeu a zis: „Iată*Cap. 2:9. că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele și răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-și întindă mâna, să*Cap. 4:2;9:20. ia și din pomul vieții, să mănânce din el și să trăiască în veci." 23 De aceea, Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului ca*Cap. 2:8. să lucreze pământul, din care fusese luat. 24 Astfel a izgonit El pe Adam; și la răsăritul*Ps. 104:4.Evr. 1:7. grădinii Edenului a pus niște heruvimi*Exod 25:18-22.Ezec. 28:11-16., care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieții.