1 And Jehovah appeared to him by the oaks of Mamre. And he sat at the tent-door in the heat of the day. 2 And he lifted up his eyes and saw, and behold, three men standing near him. And when he saw them, he ran to meet them from the tent-door, and bowed himself to the earth, 3 and said, Lord, if now I have found favour in thine eyes, pass not away, I pray thee, from thy servant. 4 Let now a little water be fetched, that ye may wash your feet, and rest yourselves under the tree. 5 And I will fetch a morsel of bread; and refresh yourselves; after that ye shall pass on; for therefore have ye passed on towards your servant. And they said, So do as thou hast said. 6 And Abraham hastened into the tent to Sarah, and said, Knead quickly three seahs of wheaten flour, and make cakes. 7 And Abraham ran to the herd, and took a calf tender and good, and gave it to the attendant; and he hasted to dress it. 8 And he took thick and sweet milk, and the calf that he had dressed, and set it before them; and he stood before them under the tree, and they ate.

9 And they said to him, Where is Sarah thy wife? And he said, Behold, in the tent. 10 And he said, I will certainly return to thee at this time of the year, and behold, Sarah thy wife shall have a son. And Sarah was listening at the tent-door, which was behind him. 11 Now Abraham and Sarah were old and advanced in age: it had ceased to be with Sarah after the manner of women. 12 And Sarah laughed within herself, saying, After I am become old, shall I have pleasure, and my lord old? 13 And Jehovah said to Abraham, Why is this, that Sarah laughs, saying, Shall I indeed bear, when I am become old? 14 Is any matter too wonderful for Jehovah? At the time appointed I will return to thee, at this time of the year, and Sarah shall have a son. 15 And Sarah denied, saying, I did not laugh; for she was afraid. And he said, No; but thou didst laugh.

16 And the men rose up thence, and looked toward Sodom; and Abraham went with them to conduct them. 17 And Jehovah said, Shall I hide from Abraham what I am doing? 18 Since Abraham shall indeed become a great and mighty nation; and all the nations of the earth shall be blessed in him. 19 For I know him that he will command his children and his household after him, and they shall keep the way of Jehovah, to do righteousness and justice, in order that Jehovah may bring upon Abraham what he hath spoken of him. 20 And Jehovah said, Because the cry of Sodom and Gomorrah is great and their sin is very grievous, 21 I will go down now, and see whether they have done altogether according to the cry of it, which is come to me; and if not, I will know it. 22 And the men turned thence, and went towards Sodom; and Abraham remained yet standing before Jehovah.

23 And Abraham drew near, and said, Wilt thou also cause the righteous to perish with the wicked? 24 There are perhaps fifty righteous within the city: wilt thou also destroy and not forgive the place for the sake of the fifty righteous that are therein? 25 Far be it from thee to do so, to slay the righteous with the wicked, that the righteous should be as the wicked — far be it from thee! Will not the Judge of all the earth do right? 26 And Jehovah said, If I find at Sodom fifty righteous within the city, then I will forgive all the place for their sakes. 27 And Abraham answered and said, Behold now, I have ventured to speak unto the Lord; I, who am dust and ashes. 28 Perhaps there may want five of the fifty righteous: wilt thou destroy all the city on account of the five? And he said, If I shall find forty-five there, I will not destroy it. 29 And he continued yet to speak with him, and said, Perhaps there may be forty found there. And he said, I will not do it for the forty’s sake. 30 And he said, Oh, let not the Lord be angry that I speak! Perhaps there may be thirty found there. And he said, I will not do it if I find thirty there. 31 And he said, Behold now, I have ventured to speak with the Lord. Perhaps there may be twenty found there. And he said, I will not destroy it for the twenty’s sake. 32 And he said, Oh, let not the Lord be angry, that I speak yet but this time! Perhaps there may be ten found there. And he said, I will not destroy it for the ten’s sake. 33 And Jehovah went away when he had ended speaking to Abraham; and Abraham returned to his place.

1 Domnul i S-a arătat la stejarii*Cap. 13:18;14:13. lui Mamre, pe când Avraam ședea la ușa cortului, în timpul zădufului zilei. 2 Avraam a ridicat ochii*Evr. 13:2. și s-a uitat, și iată că trei bărbați stăteau în picioare lângă el. Când*Cap. 19:1.1 Pet. 4:9. i-a văzut, a alergat înaintea lor, de la ușa cortului, și s-a plecat până la pământ. 3 Apoi a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe lângă robul Tău. 4 Îngăduie să se aducă puțină*Cap. 19:2;43:24. apă, ca să vi se spele picioarele, și odihniți-vă sub copacul acesta. 5 Am să mă duc să iau o bucată de pâine*Jud. 6:18;13:15., ca să prindeți la inimă*Jud. 19:5.Ps. 104:15., și după aceea vă veți vedea de drum, căci pentru aceasta*Cap. 19:8;33:10. treceți pe lângă robul vostru." „Fă cum ai zis", i-au răspuns ei. 6 Avraam s-a dus repede în cort la Sara și a zis: „Ia repede trei măsuri de făină albă, frământă și fă turte." 7 Și Avraam a alergat la vite, a luat un vițel tânăr și bun și l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă. 8 Apoi a luat*Cap. 19:3. unt și lapte, împreună cu vițelul pe care-l gătise, și le-a pus înaintea lor. El însuși a stat lângă ei, sub copac, și le-a slujit până ce au mâncat. 9 Atunci, ei i-au zis: „Unde este nevastă-ta, Sara?" „Uite-o în cort*Cap. 24:67.", a răspuns el. 10 Unul dintre ei a zis: „La anul pe vremea*Vers. 14. aceasta, Mă voi întoarce*2 Împ. 4:16. negreșit la tine și iată că Sara*Cap. 17:19,21. Cap. 21:2.Rom. 9:9., nevastă-ta, va avea un fiu." Sara asculta la ușa cortului care era înapoia lui. 11 Avraam*Cap. 17:17.Rom. 4:19.Evr. 11:11,12,19. și Sara erau bătrâni, înaintați în vârstă, și Sarei nu-i mai venea rânduiala*Cap. 31:35. femeilor. 12 Sara*Cap. 17:17. a râs în sine, zicând: „Acum*Luca 1:18., când am îmbătrânit, să mai am pofte? Domnul meu bărbatul*1 Pet. 3:6. de asemenea este bătrân." 13 Domnul a zis lui Avraam: „Pentru ce a râs Sara, zicând: ‘Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sunt bătrână?’ 14 Este*Ier. 32:17.Zah. 8:6.Mat. 3:9;19:26.Luca 1:37. oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul*Cap. 17:21;18:10.2 Împ. 4:16. pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, și Sara va avea un fiu." 15 Sara a tăgăduit și a zis: „N-am râs." Căci i-a fost frică. Dar El a zis: „Ba da, ai râs."

16 Bărbații aceia s-au sculat să plece și s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i petreacă*Rom. 15:24.3 Ioan 6.. 17 Atunci, Domnul a zis: „Să ascund*Ps. 25:14.Amos 3:7.Ioan 15:15. Eu oare de Avraam ce am să fac?… 18 Căci Avraam va ajunge negreșit un neam mare și puternic și în el vor fi binecuvântate*Cap. 12:3;22:18.Fapte 3:25.Gal. 3:8. toate neamurile pământului. 19 Căci Eu îl cunosc și știu că are să poruncească fiilor*Deut. 4:9,10;6:7.Ios. 24:15.Efes. 6:4. lui și casei lui după el să țină Calea Domnului, făcând ce este drept și bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească față de Avraam ce i-a făgăduit." 20 Și Domnul a zis: „Strigătul*Cap. 4:14;19:13.Iac. 5:4. împotriva Sodomei și Gomorei s-a mărit și păcatul lor într-adevăr este nespus de greu. 21 De aceea Mă voi coborî*Cap. 11:5.Exod 3:8. acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit până la Mine și, dacă nu va fi așa, voi ști*Deut. 8:2;13:3.Ios. 22:22.Luca 16:15.2 Cor. 11:11.." 22 Bărbații*Cap. 19:1. aceia s-au depărtat și au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea*Vers. 1. tot înaintea Domnului. 23 Avraam s-a apropiat*Evr. 10:22. și a zis: „Vei nimici*Num. 16:22.2 Sam. 24:17. Tu oare și pe cel bun împreună cu cel rău? 24 Poate*Ier. 5:1. că în mijlocul cetății sunt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare și pe ei și nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de oameni buni, care sunt în mijlocul ei? 25 Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, așa ca*Iov 8:20.Is. 3:10,11. cel bun să aibă aceeași soartă ca cel rău, departe de Tine așa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă*Iov 8:3;34:17.Ps. 58:11;94:2.Rom. 3:6. tot pământul nu va face oare dreptate?" 26 Și Domnul a zis: „Dacă voi*Ier. 5:1.Ezec. 22:30. găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetății, voi ierta tot locul acela din pricina lor." 27 Avraam a luat din nou cuvântul și a zis: „Iată*Luca 18:1., am îndrăznit să vorbesc Domnului eu, care nu sunt decât*Cap. 3:19.Iov 4:19.Ecl. 12:7.1 Cor. 15:47,48.2 Cor. 5:1. praf și cenușă. 28 Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?" Și Domnul a zis: „N-o voi nimici dacă voi găsi în ea patruzeci și cinci de oameni buni." 29 Avraam I-a vorbit mai departe și a zis: „Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni." Și Domnul a zis: „N-o voi nimici pentru cei patruzeci." 30 Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni." Și Domnul a zis: „N-o voi nimici dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni." 31 Avraam a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni." Și Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei douăzeci." 32 Avraam a zis: „Să*Jud. 6:39. nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni." Și Domnul*Iac. 5:16. a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni." 33 După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Și Avraam s-a întors la locuința lui.