1 And it came to pass when Isaac had become old, and his eyes were dim so that he could not see, that he called Esau his elder son, and said to him, My son! And he said to him, Here am I. 2 And he said, Behold now, I am become old; I know not the day of my death. 3 And now, I pray thee, take thy weapons, thy quiver and thy bow, and go out to the field and hunt me venison, 4 and prepare me a savoury dish such as I love, and bring it to me that I may eat, in order that my soul may bless thee before I die. 5 And Rebecca heard when Isaac spoke to Esau his son. And Esau went to the field to hunt venison, to bring it.

6 And Rebecca spoke to Jacob her son, saying, Behold, I heard thy father speak to Esau thy brother, saying, 7 Bring me venison, and prepare me a savoury dish, that I may eat, and bless thee before Jehovah, before my death. 8 And now, my son, hearken to my voice in that which I command thee. 9 Go, I pray thee, to the flock, and fetch me thence two good kids of the goats. And I will make of them a savoury dish for thy father, such as he loves. 10 And thou shalt bring it to thy father, that he may eat, in order that he may bless thee before his death. 11 And Jacob said to Rebecca his mother, Behold, Esau my brother is a hairy man, and I am a smooth man. 12 My father perhaps will feel me, and I shall be in his sight as one who mocks him, and I shall bring a curse on me, and not a blessing. 13 And his mother said to him, On me be thy curse, my son! Only hearken to my voice, and go, fetch them. 14 And he went, and fetched and brought them to his mother. And his mother prepared a savoury dish such as his father loved. 15 And Rebecca took the clothes of her elder son Esau, the costly ones which were with her in the house, and put them on Jacob her younger son; 16 and she put the skins of the kids of the goats on his hands, and on the smooth of his neck; 17 and she gave the savoury dishes and the bread that she had prepared into the hand of her son Jacob.

18 And he came to his father, and said, My father! And he said, Here am I: who art thou, my son? 19 And Jacob said to his father, I am Esau, thy firstborn. I have done according as thou didst say to me. Arise, I pray thee, sit and eat of my venison, in order that thy soul may bless me. 20 And Isaac said to his son, How is it that thou hast found it so quickly, my son? And he said, Because Jehovah thy God*GodHebrew: Elohim put it in my way. 21 And Isaac said to Jacob, Come near, I pray thee, that I may feel thee, my son, whether thou be really my son Esau or not. 22 And Jacob drew near to Isaac his father; and he felt him, and said, The voice is Jacob’s voice, but the hands are the hands of Esau. 23 And he did not discern him, because his hands were hairy, as his brother Esau’s hands; and he blessed him. 24 And he said, Art thou really my son Esau? And he said, It is I. 25 And he said, Bring it near to me, that I may eat of my son’s venison, in order that my soul may bless thee. And he brought it near to him, and he ate; and he brought him wine, and he drank. 26 And his father Isaac said to him, Come near, now, and kiss me, my son. 27 And he came near, and kissed him. And he smelt the smell of his clothes, and blessed him, and said, See, the smell of my son is as the smell of a field which Jehovah hath blessed. 28 And God*GodHebrew: Elohim give thee of the dew of heaven, And of the fatness of the earth, And plenty of corn and new wine. 29 Let peoples serve thee, And races bow down to thee. Be lord over thy brethren, And let thy mother’s sons bow down to thee. Cursed be they that curse thee, And blessed be they that bless thee.

30 And it came to pass when Isaac had ended blessing Jacob, and when Jacob was only just gone out from Isaac his father, that Esau his brother came from his hunting. 31 And he also had prepared savoury dishes, and he brought them in to his father, and said to his father, Let my father arise and eat of his son’s venison, in order that thy soul may bless me. 32 And Isaac his father said to him, Who art thou? And he said, I am thy son, thy firstborn, Esau. 33 Then Isaac trembled with exceeding great trembling, and said, Who was he, then, that hunted venison and brought it to me? And I have eaten of all before thou camest, and have blessed him; also blessed he shall be. 34 When Esau heard the words of his father, he cried with a great and exceeding bitter cry, and said to his father, Bless me — me also, my father! 35 And he said, Thy brother came with subtilty, and has taken away thy blessing. 36 And he said, Is it not therefore he was named Jacob, for he has supplanted me now twice? He took away my birthright, and behold, now he has taken away my blessing. And he said, Hast thou not reserved a blessing for me? 37 And Isaac answered and said to Esau, Behold, I have made him lord over thee, and all his brethren have I given to him for servants, and with corn and new wine have I supplied him — and what can I do now for thee, my son? 38 And Esau said to his father, Hast thou then but one blessing, my father? bless me — me also, my father! And Esau lifted up his voice and wept. 39 And Isaac his father answered and said to him, Behold, thy dwelling shall be of the fatness of the earth, And of the dew of heaven from above; 40 And by thy sword shalt thou live; And thou shalt serve thy brother; And it shall come to pass when thou rovest about, That thou shalt break his yoke from off thy neck.

41 And Esau hated Jacob because of the blessing with which his father had blessed him. And Esau said in his heart, The days of mourning for my father are at hand, and I will slay my brother Jacob. 42 And the words of Esau her elder son were told to Rebecca. And she sent and called Jacob her younger son, and said to him, Behold, thy brother Esau, as touching thee, comforts himself that he will kill thee. 43 And now, my son, hearken to my voice, and arise, flee to Laban my brother, to Haran; 44 and abide with him some days, until thy brother’s fury turn away — 45 until thy brother’s anger turn away from thee, and he forget what thou hast done to him; then I will send and fetch thee thence. Why should I be bereaved even of you both in one day? 46 And Rebecca said to Isaac, I am weary of my life because of the daughters of Heth. If Jacob take a wife of the daughters of Heth, such as these, of the daughters of the land, what good should my life do me?

1 Isaac îmbătrânise și ochii*Cap. 48:10.1 Sam. 3:2. îi slăbiseră, așa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, și i-a zis: „Fiule!" „Iată-mă", i-a răspuns el. 2 Isaac a zis: „Iată, am îmbătrânit și nu*Prov. 27:1.Iac. 4:14. știu ziua morții mele. 3 Acum*Cap. 25:27,28. dar, te rog, ia-ți armele, tolba și arcul, du-te la câmp și adu-mi vânat. 4 Fă-mi o mâncare, cum îmi place mie, și adu-mi s-o mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul*Vers. 27. Cap. 48:9,15;49:28.Deut. 33:1. meu înainte de a muri." 5 Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său Esau. Și Esau s-a dus la câmp, ca să prindă vânatul și să-l aducă. 6 Apoi, Rebeca a zis fiului său Iacov: „Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău Esau: 7 ‘Adu-mi vânat și fă-mi o mâncare ca să mănânc, și te voi binecuvânta înaintea Domnului, înainte de moartea mea.’ 8 Acum, fiule, ascultă*Vers. 13. sfatul meu și fă ce îți poruncesc. 9 Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare*Vers. 4. gustoasă, cum îi place; 10 tu ai s-o duci tatălui tău s-o mănânce, ca să te binecuvânteze*Vers. 4. înainte de moartea lui." 11 Iacov a răspuns mamei sale: „Iată, fratele meu Esau*Cap. 25:25. este păros, iar eu n-am păr deloc. 12 Poate că tatăl meu mă va pipăi*Vers. 22. și voi trece drept mincinos înaintea lui și, în loc de binecuvântare, voi face să vină peste mine blestemul*Cap. 9:25.Deut. 27:18.." 13 Mama sa i-a zis: „Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine*Cap. 43:9.1 Sam. 25:24.2 Sam. 14:9.Mat. 27:25.! Ascultă numai sfatul meu și du-te de adu-mi-i." 14 Iacov s-a dus de i-a luat și i-a adus mamei sale, care a făcut o mâncare*Vers. 4,9. cum îi plăcea tatălui său. 15 În urmă, Rebeca a luat hainele cele bune*Vers. 27. ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se găseau acasă, și le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr. 16 I-a acoperit cu pielea iezilor mâinile și gâtul, care erau fără păr. 17 Și a dat în mâna fiului său Iacov mâncarea gustoasă și pâinea pe care le pregătise. 18 El a venit la tatăl său și a zis: „Tată!" „Iată-mă", a zis Isaac. „Cine ești tu, fiule?" 19 Iacov a răspuns tatălui său: „Eu sunt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, șezi de mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvânteze*Vers. 4. sufletul tău!" 20 Isaac a zis fiului său: „Cum, l-ai și găsit, fiule?" Și Iacov a răspuns: „Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte." 21 Isaac a zis lui Iacov: „Apropie-te dar, să te pipăi*Vers. 12., fiule, ca să știu dacă ești cu adevărat fiul meu Esau sau nu." 22 Iacov s-a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit și a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau." 23 Nu l-a cunoscut, pentru că mâinile îi erau păroase*Vers. 16., ca mâinile fratelui său Esau, și l-a binecuvântat. 24 Isaac a zis: „Tu ești deci fiul meu Esau?" Și Iacov a răspuns: „Eu sunt." 25 Isaac a zis: „Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, ca sufletul meu să te*Vers. 4. binecuvânteze." Iacov i-a adus, și el a mâncat; i-a adus și vin și a băut. 26 Atunci, tatăl său, Isaac, i-a zis: „Apropie-te dar și sărută-mă, fiule."

27 Iacov s-a apropiat și l-a sărutat. Isaac a simțit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvântat și a zis:

„Iată, mirosul*Osea 14:6. fiului meu este ca mirosul unui câmp pe care l-a binecuvântat Domnul.

28 Să-ți dea*Evr. 11:20. Dumnezeu rouă*Deut. 33:13,28.2 Sam. 1:21. din cer

Și grăsimea*Cap. 45:18. pământului,

Grâu și vin*Deut. 33:28. din belșug!

29 Să-ți fie supuse noroade*Cap. 9:25;25:23.,

Și neamuri să se închine înaintea ta!

Să fii stăpânul fraților tăi,

Și fiii*Cap. 49:8. mamei tale să se închine înaintea ta!

Blestemat*Cap. 12:3.Num. 24:9. să fie oricine te va blestema

Și binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta."

30 Isaac sfârșise de binecuvântat pe Iacov și abia plecase Iacov de la tatăl său Isaac, când fratele său Esau s-a întors de la vânătoare. 31 A făcut și el o mâncare gustoasă, pe care a adus-o tatălui său. Și a zis tatălui său: „Tată, scoală-te și mănâncă*Vers. 4. din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!" 32 Tatăl său Isaac i-a zis: „Cine ești tu?" Și el a răspuns: „Eu sunt fiul tău cel mai mare, Esau." 33 Isaac s-a înspăimântat foarte tare și a zis: „Cine este atunci cel ce a prins vânat și mi l-a adus? Eu am mâncat din toate înainte de a veni tu și l-am binecuvântat. De aceea va rămâne*Cap. 28:3,4.Rom. 11:29. binecuvântat." 34 Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari țipete*Evr. 12:17., pline de amărăciune, și a zis tatălui său: „Binecuvântează-mă și pe mine, tată!" 35 Isaac a zis: „Fratele tău a venit cu vicleșug și ți-a luat binecuvântarea." 36 Esau a zis: „Da, nu degeaba*Cap. 25:26. i-au pus numele Iacov, căci m-a înșelat de două ori. Mi-a luat*Cap. 25:33. dreptul de întâi născut și iată-l acum că a venit de mi-a luat și binecuvântarea!" Și a zis: „N-ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?" 37 Isaac a răspuns și a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut stăpân*2 Sam. 8:14. Vers. 29. peste tine și i-am dat ca slujitori pe toți frații lui, l-am înzestrat cu grâu*Vers. 28. și vin din belșug. Ce mai pot face oare pentru tine, fiule?" 38 Esau a zis tatălui său: „N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă și pe mine, tată!" Și Esau a ridicat glasul și a plâns*Evr. 12:17..

39 Tatăl său Isaac a răspuns și i-a zis:

„Iată! Locuința*Vers. 28.Evr. 11:20. ta va fi lipsită*27:39 Sau: departe. de grăsimea pământului

Și de roua cerului, de sus.

40 Vei trăi din sabia ta

Și vei sluji*Cap. 35:23.2 Sam. 8:14.Obad. 18-20. fratelui tău,

Dar, când*2 Împ. 8:20. te vei răscula,

Vei scutura jugul lui de pe gâtul tău!"

41 Esau a prins ură*Cap. 37:4,8. pe Iacov din pricina binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său. Și Esau zicea în inima sa: „Zilele*Cap. 50:3,4,10. de bocet pentru tatăl meu sunt aproape, și apoi am*Obad. 10. să ucid pe fratele meu Iacov." 42 Și au spus Rebecăi cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimis atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr, și i-a zis: „Iată, fratele tău Esau vrea să se răzbune*Ps. 64:5. pe tine, omorându-te. 43 Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală-te, fugi la fratele meu Laban, în*Cap. 11:31. Haran, 44 și rămâi la el câtăva vreme, până se va potoli mânia fratelui tău, 45 până va trece de la tine urgia fratelui tău și va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimite să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amândoi într-o zi?" 46 Rebeca a zis lui Isaac: „M-am*Cap. 26:35;28:8. scârbit de viață din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov*Cap. 24:3. va lua o asemenea nevastă dintre fetele lui Het, dintre fetele țării acesteia, la ce-mi mai este bună viața?"