1 And God*GodHebrew: Elohim remembered Noah, and all the animals, and all the cattle that were with him in the ark; and God*GodHebrew: Elohim made a wind to pass over the earth, and the waters subsided. 2 And the fountains of the deep and the windows of heaven were closed, and the pour of rain from heaven was stopped. 3 And the waters retired from the earth, continually retiring; and in the course of a hundred and fifty days the waters abated.

4 And the ark rested in the seventh month, on the seventeenth day of the month, on the mountains of Ararat. 5 And the waters abated continually until the tenth month: in the tenth month, on the first of the month, the tops of the mountains were seen.

6 And it came to pass at the end of forty days that Noah opened the window of the ark which he had made. 7 And he sent out the raven, which went forth going to and fro, until the waters were dried from the earth. 8 And he sent out the dove from him, to see if the waters had become low on the ground. 9 But the dove found no resting-place for the sole of her foot, and returned to him into the ark; for the waters were on the whole earth; and he put forth his hand, and took her, and brought her to him into the ark. 10 And he waited yet other seven days, and again he sent forth the dove out of the ark. 11 And the dove came to him at eventide; and behold, in her beak was an olive-leaf plucked off; and Noah knew that the waters had become low on the earth. 12 And he waited yet other seven days, and sent forth the dove; but she returned no more to him.

13 And it came to pass in the six hundred and first year, in the first month, on the first of the month, that the waters were dried up from the earth. And Noah removed the covering of the ark, and looked, and behold, the surface of the ground was dried. 14 And in the second month, on the twenty-seventh day of the month, the earth was dry.

15 And God*GodHebrew: Elohim spoke to Noah, saying, 16 Go out of the ark, thou, and thy wife, and thy sons, and thy sons' wives with thee. 17 Bring forth with thee every animal which is with thee, of all flesh, fowl as well as cattle, and all the creeping things which creep on the earth, that they may swarm on the earth, and may be fruitful and multiply on the earth. 18 And Noah went out, and his sons, and his wife, and his sons' wives with him. 19 All the animals, all the creeping things, and all the fowl — everything that moves on the earth, after their kinds, went out of the ark.

20 And Noah built an altar to Jehovah; and took of every clean animal, and of all clean fowl, and offered up burnt-offerings on the altar. 21 And Jehovah smelled the sweet odour. And Jehovah said in his heart, I will no more henceforth curse the ground on account of Man, for the thought of Man’s heart is evil from his youth; and I will no more smite every living thing, as I have done. 22 Henceforth, all the days of the earth, seed time and harvest, and cold and heat, and summer and winter, and day and night, shall not cease.

1 Dumnezeu Și-a adus aminte*Cap. 19:29.Exod 2:24.1 Sam. 2:19. de Noe, de toate viețuitoarele și de toate vitele care erau cu el în corabie și Dumnezeu*Exod 14:21. a făcut să sufle un vânt pe pământ, și apele s-au potolit. 2 Izvoarele adâncului și stăvilarele cerurilor au fost închise*Cap. 7:11. și ploaia*Iov 38:37. din cer a fost oprită. 3 Apele au scăzut de pe fața pământului, scurgându-se și împuținându-se și, după o sută cincizeci*Cap. 7:24. de zile, apele s-au micșorat. 4 În luna a șaptea, în ziua a șaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munții Ararat. 5 Apele au mers scăzând până în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munților. 6 După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra*Cap. 6:16. corabiei pe care o făcuse. 7 A dat drumul unui corb care a ieșit, ducându-se și întorcându-se până când au secat apele de pe pământ. 8 A dat drumul și unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe fața pământului. 9 Dar porumbelul n-a găsit niciun loc ca să-și pună piciorul și s-a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată fața pământului. Noe a întins mâna, l-a luat și l-a băgat la el în corabie. 10 A mai așteptat alte șapte zile și iarăși a dat drumul porumbelului din corabie. 11 Porumbelul s-a întors la el spre seară și iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pământ. 12 A mai așteptat alte șapte zile și a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai întors la el. 13 În anul șase sute unu, în luna întâi, în ziua întâi a lunii, apele secaseră pe pământ. Noe a ridicat învelitoarea corabiei: s-a uitat și iată că fața pământului se uscase. 14 În luna a doua, în a douăzeci și șaptea zi a lunii, pământul era uscat de tot.

15 Atunci, Dumnezeu a vorbit lui Noe și i-a zis: 16 „Ieși din corabie, tu*Cap. 7:13. și nevastă-ta, fiii tăi și nevestele fiilor tăi cu tine! 17 Scoate afară împreună cu tine toate*Cap. 7:15. viețuitoarele de tot felul, care sunt cu tine, atât păsările, cât și vitele și toate târâtoarele care se târăsc pe pământ: să mișune pe pământ, să crească*Cap. 1:22. și să se înmulțească pe pământ." 18 Și Noe a ieșit afară cu fiii săi, cu nevastă-sa și cu nevestele fiilor săi. 19 Toate dobitoacele, toate târâtoarele, toate păsările, tot ce se mișcă pe pământ, după soiurile lor, au ieșit din corabie. 20 Noe a zidit un altar Domnului, a luat din toate dobitoacele*Lev. 11. curate și din toate păsările curate și a adus arderi-de-tot pe altar. 21 Domnul a mirosit un miros*Lev. 1:9.2 Cor. 2:15.Efes. 5:2. plăcut și Domnul a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema*Cap. 3:17;6:17. pământul din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor*Cap. 6:5.Iov 14:4;15:14.Ps. 51:5.Ier. 17:9.Mat. 15:19.Rom. 1:31;3:23. din inima omului sunt rele din tinerețea lui, și nu voi mai lovi*Cap. 9:11,15. tot ce este viu, cum am făcut. 22 Cât va fi pământul*Is. 54:9., nu vor înceta semănatul și seceratul, frigul și căldura, vara și iarna, ziua*Ier. 33:20,25. și noaptea!"