1 And Joseph could not control himself before all them that stood by him, and he cried, Put every man out from me! And no man stood with him when Joseph made himself known to his brethren. 2 And he raised his voice in weeping; and the Egyptians heard, and the house of Pharaoh heard. 3 And Joseph said to his brethren, I am Joseph. Does my father yet live? And his brethren could not answer him, for they were troubled at his presence. 4 And Joseph said to his brethren, Come near to me, I pray you. And they came near. And he said, I am Joseph your brother, whom ye sold into Egypt. 5 And now, be not grieved, and be not angry with yourselves, that ye sold me hither, for God*GodHebrew: Elohim sent me before you to preserve life. 6 For the famine has been these two years in the land; and yet there are five years in which there will be neither ploughing nor harvest. 7 So God*GodHebrew: Elohim sent me before you to preserve you a remnant in the earth, and to save you alive by a great deliverance. 8 And now it was not you that sent me here, but God*GodHebrew: Elohim and he has made me a father to Pharaoh, and lord of all his house, and governor over all the land of Egypt. 9 Haste and go up to my father, and say to him, Thus says thy son Joseph: God*GodHebrew: Elohim has made me lord of all Egypt; come down to me, tarry not. 10 And thou shalt dwell in the land of Goshen, and thou shalt be near to me, thou, and thy sons, and thy sons' sons, and thy sheep, and thy cattle, and all that thou hast. 11 And there will I maintain thee; for yet there are five years of famine; in order that thou be not impoverished, thou, and thy household, and all that thou hast. 12 And behold, your eyes see, and the eyes of my brother Benjamin, that it is my mouth which speaks to you. 13 And tell my father of all my glory in Egypt, and of all that ye have seen, and haste and bring down my father hither. 14 And he fell on his brother Benjamin’s neck, and wept; and Benjamin wept on his neck. 15 And he kissed all his brethren, and wept upon them; and after that his brethren talked with him.

16 And the report was heard in Pharaoh’s house, saying, Joseph’s brethren are come. And it was good in the eyes of Pharaoh, and in the eyes of his bondmen. 17 And Pharaoh said to Joseph, Say to thy brethren, Do this: load your beasts and depart, go into the land of Canaan, 18 and take your father and your households, and come to me; and I will give you the good of the land of Egypt, and ye shall eat the fat of the land. 19 And thou art commanded — this do: take waggons out of the land of Egypt for your little ones and for your wives, and take up your father, and come. 20 And let not your eye regret your stuff; for the good of all the land of Egypt shall be yours. 21 And the sons of Israel did so; and Joseph gave them waggons, according to the commandment of Pharaoh, and gave them provision for the way. 22 To each one of them all he gave changes of clothing; but to Benjamin he gave three hundred pieces of silver and five changes of clothing. 23 And to his father he sent this: ten asses laden with the good things of Egypt, and ten she-asses laden with corn and bread, and food for his father by the way. 24 And he sent his brethren away, and they departed. And he said to them, Do not quarrel on the way.

25 And they went up out of Egypt, and came into the land of Canaan to Jacob their father. 26 And they told him, saying, Joseph is still alive, and he is governor over all the land of Egypt. And his heart fainted, for he did not believe them. 27 And they spoke to him all the words of Joseph, which he had spoken to them. And he saw the waggons that Joseph had sent to carry him. And the spirit of Jacob their father revived. 28 And Israel said, It is enough: Joseph my son is yet alive; I will go and see him before I die.

1 Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce-l înconjurau. Și a strigat: „Scoateți afară pe toată lumea." Și n-a mai rămas nimeni cu Iosif când s-a făcut cunoscut fraților săi. 2 A izbucnit într-un plâns așa de tare, că l-au auzit egiptenii și casa lui Faraon. 3 Iosif a zis fraților săi: „Eu*Fapte 7:13. sunt Iosif! Mai trăiește tatăl meu?" Dar frații lui nu i-au putut răspunde, așa de încremeniți rămăseseră înaintea lui. 4 Iosif a zis fraților săi: „Apropiați-vă de mine." Și ei s-au apropiat. El a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care*Cap. 37:28. l-ați vândut ca să fie dus în Egipt. 5 Acum, nu vă întristați*Is. 40:2.2 Cor. 2:7. Cap. 50:20.Ps. 105:16,17.2 Sam. 16:10,11.Fapte 4:27,28. și nu fiți mâhniți că m-ați vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viața m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră. 6 Iată, sunt doi ani de când bântuie foametea în țară și încă cinci ani nu va fi nici arătură, nici seceriș. 7 Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânța vie în țară și ca să vă păstreze viața printr-o mare izbăvire. 8 Așa că nu voi m-ați trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tată*Cap. 41:43.Jud. 17:10.Iov 29:16. al lui Faraon, stăpân peste toată casa lui și cârmuitorul întregii țări a Egiptului. 9 Grăbiți-vă de vă suiți la tatăl meu și spuneți-i: ‘Așa a vorbit fiul tău Iosif: «Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; coboară-te la mine și nu zăbovi! 10 Vei locui*Cap. 47:1. în ținutul Gosen și vei fi lângă mine, tu, fiii tăi și fiii fiilor tăi, oile tale și boii tăi și tot ce este al tău. 11 Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete, și astfel nu vei pieri tu, casa ta și tot ce este al tău.»’ 12 Voi vedeți cu ochii voștri și fratele meu Beniamin vede cu ochii lui că eu însumi vă vorbesc*Cap. 42:23.. 13 Istorisiți tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt și tot ce ați văzut și aduceți*Fapte 7:14. aici cât mai curând pe tatăl meu." 14 El s-a aruncat de gâtul fratelui său Beniamin și a plâns, și Beniamin a plâns și el de gâtul lui. 15 A îmbrățișat, de asemenea, pe toți frații lui, plângând. După aceea, frații lui au stat de vorbă cu el.

16 S-a răspândit vestea în casa lui Faraon că au venit frații lui Iosif; lucrul acesta a plăcut lui Faraon și slujitorilor lui. 17 Faraon a zis lui Iosif: „Spune fraților tăi: ‘Iată ce să faceți: Încărcați-vă dobitoacele și plecați în țara Canaanului, 18 luați pe tatăl vostru și familiile voastre și veniți la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în țara Egiptului și veți mânca grăsimea*Cap. 27:28.Num. 18:12,29. țării.’ 19 Ai poruncă să le spui: ‘Așa să faceți! Luați-vă din țara Egiptului care pentru pruncii voștri și pentru nevestele voastre; aduceți pe tatăl vostru și veniți. 20 Să nu vă pară rău de ceea ce veți lăsa, căci tot ce este mai bun în țara Egiptului va fi pentru voi.’" 21 Fiii lui Israel au făcut așa. Iosif le-a dat care, după porunca lui Faraon; le-a dat și merinde pentru drum. 22 Le-a dat la toți haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de sicli de argint și cinci haine de schimb*Cap. 43:34.. 23 Tatălui său i-a trimis zece măgari încărcați cu ce era mai bun în Egipt și zece măgărițe încărcate cu grâu, pâine și merinde, pentru ca să aibă pe drum. 24 Apoi a dat drumul fraților săi, care au plecat, și le-a zis: „Să nu vă certați pe drum." 25 Ei au ieșit din Egipt și au ajuns în țara Canaanului, la tatăl lor Iacov. 26 Și i-au spus: „Iosif tot mai trăiește și chiar el cârmuiește toată țara Egiptului." Dar inima*Iov 29:24. lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea*Ps. 126:1.Luca 24:11,41.. 27 Când i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif și a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să-l ducă, duhul tatălui lor Iacov s-a înviorat. 28 Și Israel a zis: „Destul! Fiul meu Iosif tot mai trăiește! Vreau să mă duc să-l văd înainte de moarte."