1 And when he had completed all his words in the hearing of the people, he entered into Capernaum. 2 And a certain centurion’s bondman who was dear to him was ill and about to die; 3 and having heard of Jesus, he sent to him elders of the Jews, begging him that he might come and save his bondman. 4 But they, being come to Jesus, besought him diligently, saying, He is worthy to whom thou shouldest grant this, 5 for he loves our nation, and himself has built the synagogue for us. 6 And Jesus went with them. But already, when he was not far from the house, the centurion sent to him friends, saying to him, Lord, do not trouble thyself, for I am not worthy that thou shouldest enter under my roof. 7 Wherefore neither did I count myself worthy to come to thee. But say by a word and my servant shall be healed. 8 For I also am a man placed under authority, having under myself soldiers, and I say to this one, Go, and he goes; and to another, Come, and he comes; and to my bondman, Do this, and he does it. 9 And Jesus hearing this wondered at him, and turning to the crowd following him said, I say to you, Not even in Israel have I found so great faith. 10 And they who had been sent returning to the house found the bondman, who was ill, in good health.

11 And it came to pass afterwards he went into a city called Nain, and many of his disciples and a great crowd went with him. 12 And as he drew near to the gate of the city, behold, a dead man was carried out, the only son of his mother, and she a widow, and a very considerable crowd of the city was with her. 13 And the Lord, seeing her, was moved with compassion for her, and said to her, Weep not; 14 and coming up he touched the bier, and the bearers stopped. And he said, Youth, I say to thee, Wake up. 15 And the dead sat up and began to speak; and he gave him to his mother. 16 And fear seized on all, and they glorified God, saying, A great prophet has been raised up amongst us; and God has visited his people. 17 And this report went out in all Judaea concerning him, and in all the surrounding country. 18 And the disciples of John brought him word concerning all these things:

19 and John, having called two of his disciples, sent to Jesus, saying, Art thou he that is coming, or are we to wait for another? 20 But the men having come to him said, John the baptist has sent us to thee, saying, Art thou he that is coming, or are we to wait for another? 21 In that hour he healed many of diseases and plagues and evil spirits, and to many blind he granted sight. 22 And Jesus answering said to them, Go, bring back word to John of what ye have seen and heard: that blind see, lame walk, lepers are cleansed, deaf hear, dead are raised, poor are evangelized; 23 and blessed is whosoever shall not be offended in me. 24 And the messengers of John having departed, he began to speak to the crowds concerning John: What went ye out into the wilderness to behold? a reed shaken by the wind? 25 But what went ye out to see? a man clothed in delicate garments? Behold, those who are in splendid clothing and live luxuriously are in the courts of kings. 26 But what went ye out to see? a prophet? Yea, I say to you, and what is more excellent than a prophet. 27 This is he concerning whom it is written, Behold, I send my messenger before thy face, who shall prepare thy way before thee; 28 for I say unto you, Among them that are born of women a greater prophet is no one than John the baptist; but he who is a little one in the kingdom of God is greater than he. 29 (And all the people who heard it, and the tax-gatherers, justified God, having been baptised with the baptism of John; 30 but the Pharisees and the lawyers rendered null as to themselves the counsel of God, not having been baptised by him.) 31 To whom therefore shall I liken the men of this generation, and to whom are they like? 32 They are like children sitting in the market-place, and calling one to another and saying, We have piped to you, and ye have not danced; we have mourned to you, and ye have not wept. 33 For John the baptist has come neither eating bread nor drinking wine, and ye say, He has a demon. 34 The Son of man has come eating and drinking, and ye say, Behold an eater and wine-drinker, a friend of tax-gatherers and sinners; 35 and wisdom has been justified of all her children.

36 But one of the Pharisees begged him that he would eat with him. And entering into the house of the Pharisee he took his place at table; 37 and behold, a woman in the city, who was a sinner, and knew that he was sitting at meat in the house of the Pharisee, having taken an alabaster box of myrrh, 38 and standing at his feet behind him weeping, began to wash his feet with tears; and she wiped them with the hairs of her head, and kissed his feet, and anointed them with the myrrh. 39 And the Pharisee who had invited him, seeing it, spoke with himself saying, This person if he were a prophet would have known who and what the woman is who touches him, for she is a sinner. 40 And Jesus answering said to him, Simon, I have somewhat to say to thee. And he says, Teacher, say it. 41 There were two debtors of a certain creditor: one owed five hundred denarii and the other fifty; 42 but as they had nothing to pay, he forgave both of them their debt: say, which of them therefore will love him most? 43 And Simon answering said, I suppose he to whom he forgave the most. And he said to him, Thou hast rightly judged. 44 And turning to the woman he said to Simon, Seest thou this woman? I entered into thy house; thou gavest me not water on my feet, but she has washed my feet with tears, and wiped them with her hair. 45 Thou gavest me not a kiss, but she from the time I came in has not ceased kissing my feet. 46 My head with oil thou didst not anoint, but she has anointed my feet with myrrh. 47 For which cause I say to thee, Her many sins are forgiven; for she loved much; but he to whom little is forgiven loves little. 48 And he said to her, Thy sins are forgiven. 49 And they that were with them at table began to say within themselves, Who is this who forgives also sins? 50 And he said to the woman, Thy faith has saved thee; go in peace.

1 După ce a sfârșit de rostit toate aceste cuvântări înaintea norodului care-L asculta, Isus a*Mat. 8:5. intrat în Capernaum. 2 Un sutaș avea un rob la care ținea foarte mult și care era bolnav pe moarte. 3 Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutașul a trimis la El pe niște bătrâni ai iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui. 4 Aceștia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul și au zis: „Face să-i faci acest bine, 5 căci iubește neamul nostru și el ne-a zidit sinagoga." 6 Isus a plecat cu ei, dar nu era departe de casă când sutașul a trimis la El pe niște prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu. 7 De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci zi o vorbă, și robul meu va fi tămăduit. 8 Căci și eu, care sunt sub stăpânirea altuia, am sub mine ostași. Și zic unuia: ‘Du-te!’ și se duce; altuia: ‘Vino!’ și vine; și robului meu: ‘Fă cutare lucru!’ și-l face." 9 Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaș, S-a întors spre norodul care mergea după El și a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credință atât de mare."10 Când s-au întors acasă, trimișii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.

11 În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui și norod mult. 12 Când S-a apropiat de poarta cetății, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; și cu ea erau o mulțime de oameni din cetate. 13 Domnului, când a văzut-o, I s-a făcut milă de ea și i-a zis: „Nu plânge!"14 Apoi, S-a apropiat și S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te*Cap. 8:54.Ioan 11:43.Fapte 9:40.Rom. 4:17., îți spun!"15 Mortul a șezut în capul oaselor și a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui. 16 Toți*Cap. 1:65. au fost cuprinși de frică, slăveau pe Dumnezeu și ziceau: „Un mare proroc s-a*Cap. 24:19.Ioan 4:19;6:14;9:17. ridicat între noi; și Dumnezeu*Cap. 1:68. a cercetat pe poporul Său." 17 Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea și prin toate împrejurimile.

18 Ucenicii*Mat. 11:12. lui Ioan au dat de știre învățătorului lor despre toate aceste lucruri. 19 Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi și i-a trimis la Isus să-L întrebe: „Tu ești Acela care are să vină sau să așteptăm pe altul?" 20 Aceștia, când s-au înfățișat înaintea lui Isus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: ‘Tu ești Acela care are să vină sau să așteptăm pe altul?’" 21 Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulți de boli, de chinuri, de duhuri rele și multor orbi le-a dăruit vederea. 22 Și*Mat. 11:4., drept răspuns, le-a zis: „Duceți-vă de spuneți lui Ioan ce ați văzut și auzit: orbii*Is. 35:5.văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, morții înviază, și săracilor*Cap. 4:18.li se propovăduiește Evanghelia.23 Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire."

24 După ce*Mat. 11:7. au plecat trimișii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustie? O trestie clătinată de vânt?25 Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi și cei ce trăiesc în desfătări sunt în casele împăraților.26 Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un proroc? Da, vă spun, și mai mult decât un proroc.27 El*Mal. 3:1.este acela despre care este scris: ‘Iată, trimit pe solul Meu înaintea Feței Tale, care Îți va pregăti calea înaintea Ta.’28 Vă spun că, dintre cei născuți din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuși cel mai mic în Împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el.29 Și tot norodul care l-a auzit și chiar vameșii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind*Mat. 3:5. Cap. 3:12.botezul lui Ioan,30 dar fariseii și învățătorii Legii au zădărnicit planul*Fapte 20:27.lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.31 Cu*Mat. 11:16.cine voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Și cu cine seamănă ei?32 Seamănă cu niște copii care stau în piață și strigă unii către alții: ‘V-am cântat din fluier, și n-ați jucat; v-am cântat de jale, și n-ați plâns.’33 În adevăr, a venit Ioan*Mat. 3:1.Marcu 1:6. Cap. 1:15.Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, și ziceți: ‘Are drac.’34 A venit Fiul omului, mâncând și bând, și ziceți: ‘Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor.’35 Totuși*Mat. 11:19.Înțelepciunea a fost găsită dreaptă de toți copiii ei."

36 Un*Mat. 26:6.Marcu 14:3.Ioan 11:2. fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului și a șezut la masă. 37 Și iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului. A adus un vas de alabastru cu mir mirositor 38 și stătea înapoi lângă picioarele lui Isus și plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei și să le șteargă cu părul capului ei; le săruta mult și le ungea cu mir. 39 Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise și-a zis: „Omul acesta*Cap. 15:2., dacă ar fi un proroc, ar ști cine și ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă." 40 Isus a luat cuvântul și i-a zis: „Simone, am să-ți spun ceva." „Spune, Învățătorule", I-a răspuns el. 41 „Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt, cu cincizeci.42 Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?"43 Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult." Isus i-a zis: „Drept ai judecat."44 Apoi S-a întors spre femeie și a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta și nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei și Mi le-a șters cu părul capului ei.45 Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.46 Capul nu Mi l-ai uns cu*Ps. 23:5.untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.47 De aceea*1 Tim. 1:14.îți spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puțin iubește puțin."48 Apoi a zis femeii: „Iertate*Mat. 9:2.Marcu 2:5.îți sunt păcatele!"49 Cei ce ședeau cu El la masă au început să zică între ei: „Cine*Mat. 9:3.Marcu 2:7. este Acesta de iartă chiar și păcatele?" 50 Dar Isus a zis femeii: „Credința*Mat. 9:22.Marcu 5:34;10:52. Cap. 8:48; 18:42.ta te-a mântuit; du-te în pace."