1 And it came to pass on one of the days, as he was teaching the people in the temple, and announcing the glad tidings, the chief priests and the scribes with the elders came up, 2 and spoke to him saying, Tell us by what authority thou doest these things, or who is it who has given thee this authority? 3 And he answering said to them, I also will ask you one thing, and tell me: 4 The baptism of John, was it of heaven or of men? 5 And they reasoned among themselves, saying, If we should say, Of heaven, he will say, Why have ye not believed him? 6 but if we should say, Of men, the whole people will stone us, for they are persuaded that John was a prophet. 7 And they answered, they did not know whence. 8 And Jesus said to them, Neither do I tell you by what authority I do these things.

9 And he began to speak to the people this parable: A man planted a vineyard and let it out to husbandmen, and left the country for a long time. 10 And in the season he sent to the husbandmen a bondman, that they might give to him of the fruit of the vineyard; but the husbandmen, having beaten him, sent him away empty. 11 And again he sent another bondman; but they, having beaten him also, and cast insult upon him, sent him away empty. 12 And again he sent a third; and they, having wounded him also, cast him out. 13 And the lord of the vineyard said, What shall I do? I will send my beloved son: perhaps when they see him they will respect him. 14 But when the husbandmen saw him, they reasoned among themselves, saying, This is the heir; come, let us kill him, that the inheritance may become ours. 15 And having cast him forth out of the vineyard, they killed him. What therefore shall the lord of the vineyard do to them? 16 He will come and destroy those husbandmen, and will give the vineyard to others. And when they heard it they said, May it never be! 17 But he looking at them said, What then is this that is written, The stone which they that builded rejected, this has become the corner-stone? 18 Every one falling on this stone shall be broken, but on whomsoever it shall fall, it shall grind him to powder. 19 And the chief priests and the scribes sought the same hour to lay hands on him, and they feared the people; for they knew that he had spoken this parable of them.

20 And having watched him, they sent out suborned persons, pretending to be just men, that they might take hold of him in his language, so that they might deliver him up to the power and authority of the governor. 21 And they asked him saying, Teacher, we know that thou sayest and teachest rightly, and acceptest no man’s person, but teachest with truth the way of God: 22 Is it lawful for us to give tribute to Caesar, or not? 23 But perceiving their deceit he said to them, Why do ye tempt me? 24 Shew me a denarius. Whose image and superscription has it? And answering they said, Caesar’s. 25 And he said to them, Pay therefore what is Caesar’s to Caesar, and what is God’s to God. 26 And they were not able to take hold of him in his expressions before the people, and, wondering at his answer, they were silent.

27 And some of the Sadducees, who deny that there is any resurrection, coming up to him, 28 demanded of him saying, Teacher, Moses wrote to us, If any one’s brother, who has a wife, die, and he die childless, his brother shall take the wife and raise up seed to his brother. 29 There were then seven brethren: and the first, having taken a wife, died childless; 30 and the second took the woman, and he died childless; 31 and the third took her: and in like manner also the seven left no children and died; 32 and last of all the woman also died. 33 In the resurrection therefore of which of them does she become wife, for the seven had her as wife? 34 And Jesus said to them, The sons of this world marry and are given in marriage, 35 but they who are counted worthy to have part in that world, and the resurrection from among the dead, neither marry nor are given in marriage; 36 for neither can they die any more, for they are equal to angels, and are sons of God, being sons of the resurrection. 37 But that the dead rise, even Moses shewed in the section of the bush, when he called the Lord the God of Abraham and the God of Isaac and the God of Jacob; 38 but he is not God of the dead but of the living; for all live for him.

39 And some of the scribes answering said, Teacher, thou hast well spoken. 40 For they did not dare any more to ask him anything. 41 And he said to them, How do they say that the Christ is David’s son, 42 and David himself says in the book of Psalms, The Lord said to my Lord, Sit at my right hand 43 until I put thine enemies as footstool of thy feet? 44 David therefore calls him Lord, and how is he his son? 45 And, as all the people were listening, he said to his disciples, 46 Beware of the scribes, who like to walk about in long robes, and who love salutations in the market-places, and first seats in the synagogues, and first places at suppers; 47 who devour the houses of widows, and as a pretext make long prayers. These shall receive a severer judgment.

1 Într-una*Mat. 21:23. din acele zile, când învăța Isus norodul în Templu și propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoții cei mai de seamă și cărturarii, cu bătrânii, 2 și I-au zis: „Spune-ne, cu*Fapte 4:7;7:27. ce putere faci Tu aceste lucruri sau cine Ți-a dat puterea aceasta?" 3 Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun și Eu o întrebare. Spuneți-Mi:4 Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?"5 Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: ‘Din cer’, va zice: ‘Atunci, de ce nu l-ați crezut?’ 6 Și dacă răspundem: ‘De la oameni’, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci*Mat. 14:5;21:26. Cap. 7:29. este încredințat că Ioan era un proroc." 7 Atunci au răspuns că nu știu de unde venea botezul lui Ioan. 8 Și Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri."

9 Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un*Mat. 21:33.Marcu 12:1.om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri și a plecat într-o altă țară pentru o vreme îndelungată.10 La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale.11 A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut și pe acela, l-au batjocorit și l-au trimis înapoi cu mâinile goale.12 A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit și pe acela și l-au scos afară.13 Stăpânul viei a zis: ‘Ce să fac? Am să trimit pe fiul meu preaiubit; poate că îl vor primi cu cinste.’14 Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei și au zis: ‘Iată moștenitorul. Veniți să-l ucidem, ca moștenirea să fie a noastră.’15 Și l-au scos afară din vie și l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei?16 Va veni, va pierde pe vierii aceia, și via o va da altora." Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!" 17 Dar Isus i-a privit drept în față și a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea care au fost scrise: ‘Piatra*Ps. 118:22.Mat. 21:42.pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului’?18 Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea și*Dan. 2:34,35.Mat. 21:44., pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera."19 Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.

20 Au*Mat. 22:15. început să pândească pe Isus și au trimis niște iscoditori, care se prefăceau că sunt neprihăniți, ca să-L prindă cu vorba și să-L dea pe mâna stăpânirii și pe mâna puterii dregătorului. 21 Iscoditorii aceștia L-au întrebat: „Învățătorule*Mat. 22:16.Marcu 12:14., știm că vorbești și înveți pe oameni drept și că nu cauți la fața oamenilor, ci-i înveți calea lui Dumnezeu în adevăr. 22 Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?" 23 Isus le-a priceput viclenia și le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți?24 Arătați-Mi un ban*20:24 Grecește: dinar.. Al cui chip și ale cui slove sunt scrise pe el?" „Ale Cezarului", au răspuns ei. 25 Atunci, El le-a zis: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu."26 Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, mirați de răspunsul Lui, au tăcut.

27 Unii*Mat. 22:23.Marcu 12:18. din saduchei, care*Fapte 23:6,8. zic că nu este înviere, s-au apropiat și au întrebat pe Isus: 28 „Învățătorule, iată ce ne-a scris Moise*Deut. 25:5.: ‘Dacă moare fratele cuiva, având nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui și să ridice urmaș fratelui său.’ 29 Au fost dar șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit fără copii. 30 Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; și a murit și el fără copii. 31 A luat-o și al treilea, și tot așa toți șapte; și au murit fără să lase copii. 32 La urma tuturor, a murit și femeia. 33 Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toți șapte au avut-o de nevastă." 34 Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită,35 dar cei ce vor fi găsiți vrednici să aibă parte de veacul viitor și de învierea dintre cei morți nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita.36 Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi*1 Cor. 15:42,49,52.1 Ioan 3:2.ca îngerii. Și vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind*Rom. 8:23.fii ai învierii.37 Dar că morții înviază, a*Exod 3:6.arătat însuși Moise, în locul unde este vorba despre ‘Rug’, când numește pe Domnul: ‘Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov’.38 Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii, căci pentru El toți*Rom. 6:10,11.sunt vii."39 Unii din cărturari au luat cuvântul și au zis: „Învățătorule, bine ai zis." 40 Și nu mai îndrăzneau să-I mai pună nicio întrebare.

41 Isus le-a zis: „Cum*Mat. 22:42.Marcu 12:35.se zice că Hristosul este fiul lui David?42 Căci însuși David zice în cartea Psalmilor: ‘Domnul a zis*Ps. 110:1.Fapte 2:34.Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea43 până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.»’44 Deci David Îl numește Domn; atunci cum este El fiul lui?"

45 Atunci*Mat. 23:1.Marcu 12:38. a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod: 46 „Păziți-vă*Mat. 23:5.de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi și să le*Cap. 11:43.facă lumea plecăciuni prin piețe; ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi și după locurile dintâi la ospețe47 și*Mat. 23:14.casele văduvelor le mănâncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osândă."