1 Forasmuch as many have undertaken to draw up a relation concerning the matters fully believed among us, 2 as those who from the beginning were eye-witnesses of and attendants on the Word have delivered them to us, 3 it has seemed good to me also, accurately acquainted from the origin with all things, to write to thee with method, most excellent Theophilus, 4 that thou mightest know the certainty of those things in which thou hast been instructed.

5 There was in the days of Herod, the king of Judaea, a certain priest, by name Zacharias, of the course of Abia, and his wife of the daughters of Aaron, and her name Elizabeth. 6 And they were both just before God, walking in all the commandments and ordinances of the Lord blameless. 7 And they had no child, because Elizabeth was barren, and they were both advanced in years. 8 And it came to pass, as he fulfilled his priestly service before God in the order of his course, 9 it fell to him by lot, according to the custom of the priesthood, to enter into the temple of the Lord to burn incense. 10 And all the multitude of the people were praying without at the hour of incense. 11 And an angel of the Lord appeared to him, standing on the right of the altar of incense. 12 And Zacharias was troubled, seeing him, and fear fell upon him. 13 But the angel said to him, Fear not, Zacharias, because thy supplication has been heard, and thy wife Elizabeth shall bear thee a son, and thou shalt call his name John. 14 And he shall be to thee joy and rejoicing, and many shall rejoice at his birth. 15 For he shall be great before the Lord, and he shall drink no wine nor strong drink; and he shall be filled with the Holy Spirit, even from his mother’s womb. 16 And many of the sons of Israel shall he turn to the Lord their God. 17 And he shall go before him in the spirit and power of Elias, to turn hearts of fathers to children, and disobedient ones to the thoughts of just men, to make ready for the Lord a prepared people. 18 And Zacharias said to the angel, How shall I know this, for I am an old man, and my wife advanced in years? 19 And the angel answering, said to him, I am Gabriel, who stand before God, and I have been sent to speak to thee, and to bring these glad tidings to thee; 20 and behold, thou shalt be silent and not able to speak, till the day in which these things shall take place, because thou hast not believed my words, the which shall be fulfilled in their time. 21 And the people were awaiting Zacharias, and they wondered at his delaying in the temple. 22 But when he came out he could not speak to them, and they recognised that he had seen a vision in the temple. And he was making signs to them, and continued dumb. 23 And it came to pass, when the days of his service were completed, he departed to his house. 24 Now after these days, Elizabeth his wife conceived, and hid herself five months, saying, 25 Thus has the Lord done to me in these days in which he looked upon me to take away my reproach among men.

26 But in the sixth month, the angel Gabriel was sent of God to a city of Galilee, of which the name was Nazareth, 27 to a virgin betrothed to a man whose name was Joseph, of the house of David; and the virgin’s name was Mary. 28 And the angel came in to her, and said, Hail, thou favoured one! the Lord is with thee: blessed art thou amongst women. 29 But she, seeing the angel, was troubled at his word, and reasoned in her mind what this salutation might be. 30 And the angel said to her, Fear not, Mary, for thou hast found favour with God; 31 and behold, thou shalt conceive in the womb and bear a son, and thou shalt call his name Jesus. 32 He shall be great, and shall be called Son of the Highest; and the Lord God shall give him the throne of David his father; 33 and he shall reign over the house of Jacob for the ages, and of his kingdom there shall not be an end. 34 But Mary said to the angel, How shall this be, since I know not a man? 35 And the angel answering said to her, The Holy Spirit shall come upon thee, and power of the Highest overshadow thee, wherefore the holy thing also which shall be born shall be called Son of God. 36 And behold, Elizabeth, thy kinswoman, she also has conceived a son in her old age, and this is the sixth month to her that was called barren: 37 for nothing shall be impossible with God. 38 And Mary said, Behold the bondmaid of the Lord; be it to me according to thy word. And the angel departed from her.

39 And Mary, rising up in those days, went into the hill country with haste, to a city of Judah, 40 and entered into the house of Zacharias, and saluted Elizabeth. 41 And it came to pass, as Elizabeth heard the salutation of Mary, the babe leaped in her womb; and Elizabeth was filled with the Holy Spirit, 42 and cried out with a loud voice and said, Blessed artthou amongst women, and blessed the fruit of thy womb. 43 And whence is this to me, that the mother of my Lord should come to me? 44 For behold, as the voice of thy salutation sounded in my ears, the babe leaped with joy in my womb. 45 And blessed is she that has believed, for there shall be a fulfilment of the things spoken to her from the Lord. 46 And Mary said, My soul magnifies the Lord, 47 and my spirit has rejoiced in God my Saviour. 48 For he has looked upon the low estate of his bondmaid; for behold, from henceforth all generations shall call me blessed. 49 For the Mighty One has done to me great things, and holy is his name; 50 and his mercy is to generations and generations to them that fear him. 51 He has wrought strength with his arm; he has scattered haughty ones in the thought of their heart. 52 He has put down rulers from thrones, and exalted the lowly. 53 He has filled the hungry with good things, and sent away the rich empty. 54 He has helped Israel his servant, in order to remember mercy, 55 (as he spoke to our fathers,) to Abraham and to his seed for ever. 56 And Mary abode with her about three months, and returned to her house.

57 But the time was fulfilled for Elizabeth that she should bring forth, and she gave birth to a son. 58 And her neighbours and kinsfolk heard that the Lord had magnified his mercy with her, and they rejoiced with her. 59 And it came to pass on the eighth day they came to circumcise the child, and they called it after the name of his father, Zacharias. 60 And his mother answering said, No; but he shall be called John. 61 And they said to her, There is no one among thy kinsfolk who is called by this name. 62 And they made signs to his father as to what he might wish it to be called. 63 And having asked for a writing-table, he wrote saying, John is his name. And they all wondered. 64 And his mouth was opened immediately, and his tongue, and he spake, blessing God. 65 And fear came upon all who dwelt round about them; and in the whole hill-country of Judaea all these things were the subject of conversation. 66 And all who heard them laid them up in their heart, saying, What then will this child be? And the Lord’s hand was with him.

67 And Zacharias his father was filled with the Holy Spirit, and prophesied, saying, 68 Blessed be the Lord the God of Israel, because he has visited and wrought redemption for his people, 69 and raised up a horn of deliverance for us in the house of David his servant; 70 as he spoke by the mouth of his holy prophets, who have been since the world began; 71 deliverance from our enemies and out of the hand of all who hate us; 72 to fulfil mercy with our fathers and remember his holy covenant, 73 the oath which he swore to Abraham our father, 74 to give us, that, saved out of the hand of our enemies, we should serve him without fear 75 in piety and righteousness before him all our days. 76 And thou, child, shalt be called the prophet of the Highest; for thou shalt go before the face of the Lord to make ready his ways; 77 to give knowledge of deliverance to his people by the remission of their sins 78 on account of the bowels of mercy of our God; wherein the dayspring from on high has visited us, 79 to shine upon them who were sitting in darkness and in the shadow of death, to guide our feet into the way of peace. 80 — And the child grew and was strengthened in spirit; and he was in the deserts until the day of his shewing to Israel.

1 Fiindcă mulți s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunțită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi, 2 după cum*Evr. 2:3.1 Pet. 5:1.2 Pet. 1:16.1 Ioan 1:1. ni le-au încredințat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la*Marcu 1:1.Ioan 15:27. început și au ajuns slujitori ai Cuvântului, 3 am găsit*Fapte 15:19,25,28.1 Cor. 7:40. și eu cu cale, preaalesule*Fapte 11:4. Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârșia lor, să ți le scriu în șir*Fapte 1:1. unele după altele, 4 ca*Ioan 20:31. să poți cunoaște astfel temeinicia învățăturilor pe care le-ai primit prin viu grai.

5 În*Mat. 2:1. zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot numit Zaharia, din*1 Cron. 24:10,19.Neem. 12:4,17. ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, și se chema Elisabeta. 6 Amândoi erau neprihăniți*Fapte 7:1;17:1.1 Împ. 9:4.2 Împ. 20:3.Iov 1:1.Fapte 23:1;24:16.Filip. 3:6. înaintea lui Dumnezeu și păzeau fără pată toate poruncile și toate rânduielile Domnului. 7 N-aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă; și amândoi erau înaintați în vârstă. 8 Dar, pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui, 9 după obiceiul preoției, a ieșit la*1 Cron. 24:19.2 Cron. 8:14;31:2. sorți să intre să tămâieze*Exod 30:7,8.1 Sam. 2:28.1 Cron. 23:13.2 Cron. 29:11. în Templul Domnului. 10 În*Lev. 16:17.Apoc. 8:3,4. ceasul tămâierii, toată mulțimea norodului se ruga afară. 11 Atunci, un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia și a stat în picioare la dreapta altarului*Exod 30:1. pentru tămâiere. 12 Zaharia s-a*Jud. 6:22;13:22.Dan. 10:8. Vers. 29. Cap. 2:9.Fapte 10:4.Apoc. 1:17. înspăimântat, când l-a văzut, și l-a apucat frica. 13 Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta, Elisabeta, îți va naște un fiu, căruia îi vei*Vers. 60,63. pune numele Ioan. 14 El va fi pentru tine o pricină de bucurie și veselie, și mulți*Vers. 58. se vor bucura de nașterea lui. 15 Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu*Num. 6:3.Jud. 13:4. Cap. 7:33. va bea nici vin, nici băutură amețitoare, și se va umple de Duhul Sfânt încă*Ier. 1:5.Gal. 1:15. din pântecele maicii sale. 16 El*Mal. 4:5,6. va întoarce pe mulți din fiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor. 17 Va*Mal. 4:5.Mat. 11:14.Marcu 9:12. merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților la copii și pe cei neascultători, la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El." 18 Zaharia a zis îngerului: „Din*Gen. 17:17. ce voi cunoaște lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân, și nevastă-mea este înaintată în vârstă." 19 Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gavril*Dan. 8:16;9:21-23.Mat. 18:10.Evr. 1:14., care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ți vorbesc, și să-ți aduc această veste bună. 20 Iată că vei*Ezec. 3:26;24:27. fi mut și nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor." 21 Norodul însă aștepta pe Zaharia și se mira de zăbovirea lui în Templu. 22 Când a ieșit afară, nu putea să le vorbească; și au înțeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne întruna și a rămas mut. 23 După ce i s-au împlinit zilele*2 Împ. 11:5.1 Cron. 9:25. de slujbă, Zaharia s-a dus acasă. 24 Peste câtva timp, Elisabeta, nevasta lui, a rămas însărcinată și s-a ținut ascunsă de tot cinci luni. „Căci", zicea ea, 25 „iată ce mi-a făcut Domnul, când Și-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi*Gen. 30:23.Is. 4:1;54:1,4. ia ocara dintre oameni."

26 În luna a șasea, îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, 27 la o fecioară logodită*Mat. 1:18. Cap. 2:4,5. cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 28 Îngerul a intrat la ea și a zis: „Plecăciune*Dan. 9:23;10:19. ție, căreia ți s-a făcut mare har; Domnul*Jud. 6:12. este cu tine, binecuvântată ești tu între femei!" 29 Tulburată*Vers. 12. foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta. 30 Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. 31 Și*Is. 7:14.Mat. 1:21. iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, căruia Îi vei pune*Cap. 2:21. numele Isus. 32 El va fi mare și*Marcu 5:7. va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; și*2 Sam. 7:11,12.Ps. 132:11.Is. 9:6,7;16:5.Ier. 23:5.Apoc. 3:7. Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. 33 Va*Dan. 2:44;7:14,27.Obad. 21.Mica 4:7.Ioan 12:34.Evr. 1:8. împărăți peste casa lui Iacov în veci, și Împărăția Lui nu va avea sfârșit." 34 Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu știu de bărbat?" 35 Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt*Mat. 1:20. Se va coborî peste tine, și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul care Se va naște din tine va fi chemat Fiul*Mat. 14:33;26:63,64.Marcu 1:1.Ioan 1:34;20:31.Fapte 8:37.Rom. 1:4. lui Dumnezeu. 36 Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețe; și ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a șasea lună. 37 Căci*Gen. 18:14.Ier. 32:17.Zah. 8:6.Mat. 19:26.Marcu 10:27. Cap. 18:27.Rom. 4:21. niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere." 38 Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!" Și îngerul a plecat de la ea.

39 Maria s-a sculat chiar în*Ios. 21:9-11. zilele acelea și a plecat în grabă spre munți, într-o cetate a lui Iuda. 40 A intrat în casa lui Zaharia și a urat de bine Elisabetei. 41 Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, și Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. 42 Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată*Jud. 5:24. Vers. 28. ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. 43 Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu? 44 Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie. 45 Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini." 46 Și Maria a zis: „Sufletul meu mărește*1 Sam. 2:1.Ps. 34:2,3;35:9.Hab. 3:18. pe Domnul 47 și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, 48 pentru că a privit*1 Sam. 1:11.Ps. 138:6. spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că, de acum încolo, toate neamurile îmi*Mal. 3:12. Cap. 11:27. vor zice fericită, 49 pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine*Ps. 71:19;126:2,3.. Numele Lui este sfânt*Ps. 111:9., 50 și îndurarea*Gen. 17:7.Exod 20:6.Ps. 103:17,18. Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. 51 El a arătat putere*Ps. 98:1;118:15.Is. 40:10;51:9;52:10. cu brațul Lui; a risipit*Ps. 33:10.1 Pet. 5:5. gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. 52 A răsturnat*1 Sam. 2:6.Iov 5:11.Ps. 113:6. pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie și a înălțat pe cei smeriți. 53 Pe*1 Sam. 2:5.Ps. 34:10. cei flămânzi i-a săturat de bunătăți, și pe cei bogați i-a scos afară cu mâinile goale. 54 A venit în ajutorul robului Său Israel, căci Și-a adus aminte*Ps. 98:3.Ier. 31:3,20. de îndurarea Sa – 55 cum*Gen. 17:19.Ps. 132:11.Rom. 11:28.Gal. 3:16. făgăduise părinților noștri – față de Avraam și sămânța lui în veac." 56 Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă.

57 Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască; și a născut un fiu. 58 Vecinii și rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare față de ea și se*Vers. 14. bucurau împreună cu ea. 59 În*Gen. 17:12.Lev. 12:3. ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său. 60 Dar mama lui a luat cuvântul și a zis: „Nu*Vers. 13.. Ci are să se cheme Ioan." 61 Ei i-au zis: „Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta." 62 Și au început să facă semne tatălui său, ca să știe cum ar vrea să-i pună numele. 63 Zaharia a cerut o tăbliță de scris și a scris, zicând: „Numele lui este Ioan*Vers. 13.." Și toți s-au minunat. 64 În clipa aceea*Vers. 20., i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, și el vorbea și binecuvânta pe Dumnezeu. 65 Pe toți vecinii i-a apucat frica, și în tot ținutul acela muntos*Vers. 39. al Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri. 66 Toți cei ce le auzeau le păstrau*Cap. 2:19,51. în inima lor și ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?" Și mâna*Gen. 39:2.Ps. 80:17;89:21.Fapte 11:21. Domnului era într-adevăr cu el.

67 Zaharia, tatăl lui, s-a*Ioel 2:28. umplut de Duhul Sfânt, a prorocit și a zis: 68 „Binecuvântat*1 Împ. 1:48.Ps. 41:13;72:18;106:48. este Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru că*Exod 3:16;4:31.Ps. 111:9. Cap. 7:16. a cercetat și a răscumpărat pe poporul Său. 69 Și*Ps. 132:17. ne-a ridicat o mântuire puternică*1:69 Grecește: un corn de mântuire. în casa robului Său David, 70 cum*Ier. 23:5,6;30:10.Dan. 9:24.Fapte 3:21.Rom. 1:2. vestise prin gura sfinților Săi proroci, care au fost din vechime; 71 mântuire de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc! 72 Astfel*Lev. 26:42.Ps. 98:3;105:8,9;106:45.Ezec. 16:60. Vers. 54. Își arată El îndurarea față de părinții noștri și Își aduce aminte de legământul Lui cel sfânt, 73 potrivit jurământului*Gen. 12:3;17:4;22:16,17.Evr. 6:13,17. prin care Se jurase părintelui nostru Avraam, 74 că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmașilor noștri, ne va îngădui să-I slujim*Rom. 6:18,22.Evr. 9:14. fără frică, 75 trăind înaintea Lui în*Ier. 32:39,40.Efes. 4:24.2 Tes. 2:13.2 Tim. 1:9.Tit 2:12.1 Pet. 1:15.2 Pet. 1:4. sfințenie și neprihănire, în toate zilele vieții noastre. 76 Și tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt. Căci*Is. 40:3.Mal. 3:1;4:5.Mat. 11:10. Vers. 17. vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile Lui 77 și să dai poporului Său cunoștința mântuirii, care stă în*Marcu 1:4. Cap. 3:3. iertarea păcatelor lui; 78 datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălțime, 79 ca să*Is. 9:2;42:7;49:9.Mat. 4:16.Fapte 26:18. lumineze pe cei ce zac în întunericul și în umbra morții și să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!" 80 Iar pruncul*Cap. 2:40. creștea și se întărea în duh. Și a*Mat. 3:1;11:7. stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.