1 And having called together the twelve, he gave them power and authority over all demons, and to heal diseases, 2 and sent them to proclaim the kingdom of God and to heal the sick. 3 And he said to them, Take nothing for the way, neither staff, nor scrip, nor bread, nor money; nor to have two body-coats apiece. 4 And into whatsoever house ye enter, there abide and thence go forth. 5 And as many as may not receive you, going forth from that city, shake off even the dust from your feet for a witness against them. 6 And going forth they passed through the villages, announcing the glad tidings and healing everywhere. 7 And Herod the tetrarch heard of all the things which were done by him, and was in perplexity, because it was said by some that John was risen from among the dead, 8 and by some that Elias had appeared, and by others that one of the old prophets had risen again. 9 And Herod said, John I have beheaded, but who is this of whom I hear such things? and he sought to see him.

10 And the apostles having returned related to him whatever they had done. And he took them and withdrew apart into a desert place of a city called Bethsaida. 11 But the crowds knowing it followed him; and he received them and spake to them of the kingdom of God, and cured those that had need of healing. 12 But the day began to decline, and the twelve came and said to him, Send away the crowd that they may go into the villages around, and into the fields, and lodge and find victuals, for here we are in a desert place. 13 And he said to them, Give ye them to eat. And they said, We have not more than five loaves and two fishes, unless we should go and buy food for all this people; 14 for they were about five thousand men. And he said to his disciples, Make them sit down in companies by fifties. 15 And they did so, and made them all sit down. 16 And taking the five loaves and the two fishes, looking up to heaven he blessed them, and broke and gave to the disciples to set before the crowd. 17 And they all ate and were filled; and there was taken up of what had remained over and above to them in fragments twelve hand-baskets.

18 And it came to pass as he was praying alone, his disciples were with him, and he asked them saying, Who do the crowds say that I am? 19 But they answering said, John the baptist; but others, Elias; and others, that one of the old prophets has risen again. 20 And he said to them, But ye, who do ye say that I am? And Peter answering said, The Christ of God. 21 But, earnestly charging them, he enjoined them to say this to no man, 22 saying, The Son of man must suffer many things, and be rejected of the elders and chief priests and scribes, and be killed, and the third day be raised up. 23 And he said to them all, If any one will come after me, let him deny himself and take up his cross daily and follow me; 24 for whosoever shall desire to save his life shall lose it, but whosoever shall lose his life for my sake, he shall save it. 25 For what shall a man profit if he shall have gained the whole world, and have destroyed, or come under the penalty of the loss of himself? 26 For whosoever shall have been ashamed of me and of my words, of him will the Son of man be ashamed when he shall come in his glory, and in that of the Father, and of the holy angels. 27 But I say unto you of a truth, There are some of those standing here who shall not taste death until they shall have seen the kingdom of God.

28 And it came to pass after these words, about eight days, that taking Peter and John and James he went up into a mountain to pray. 29 And as he prayed the fashion of his countenance became different and his raiment white and effulgent. 30 And lo, two men talked with him, who were Moses and Elias, 31 who, appearing in glory, spoke of his departure which he was about to accomplish in Jerusalem. 32 But Peter and those with him were oppressed with sleep: but having fully awoke up they saw his glory, and the two men who stood with him. 33 And it came to pass as they departed from him, Peter said to Jesus, Master, it is good for us to be here; and let us make three tabernacles, one for thee, and one for Moses, and one for Elias: not knowing what he said. 34 But as he was saying these things, there came a cloud and overshadowed them, and they feared as they entered into the cloud: 35 and there was a voice out of the cloud saying, This is my beloved Son: hear him. 36 And as the voice was heard Jesus was found alone: and they kept silence, and told no one in those days any of the things they had seen.

37 And it came to pass on the following day, when they came down from the mountain, a great crowd met him. 38 And lo, a man from the crowd cried out saying, Teacher, I beseech thee look upon my son, for he is mine only child: 39 and behold, a spirit takes him, and suddenly he cries out, and it tears him with foaming, and with difficulty departs from him after crushing him. 40 And I besought thy disciples that they might cast him out, and they could not. 41 And Jesus answering said, O unbelieving and perverted generation, how long shall I be with you and suffer you? Bring hither thy son. 42 But as he was yet coming, the demon tore him and dragged him all together. And Jesus rebuked the unclean spirit, and healed the child and gave him back to his father.

43 And all were astonished at the glorious greatness of God. And as all wondered at all the things which Jesus did, he said to his disciples, 44 Do ye let these words sink into your ears. For the Son of man is about to be delivered into men’s hands. 45 But they understood not this saying, and it was hid from them that they should not perceive it. And they feared to ask him concerning this saying. 46 And a reasoning came in amongst them, who should be the greatest of them. 47 And Jesus, seeing the reasoning of their heart, having taken a little child set it by him, 48 and said to them, Whosoever shall receive this little child in my name receives me, and whosoever shall receive me receives him that sent me. For he who is the least among you all, he is great. 49 And John answering said, Master, we saw some one casting out demons in thy name, and we forbad him, because he follows not with us. 50 And Jesus said to him, Forbid him not, for he that is not against you is for you.

51 And it came to pass when the days of his receiving up were fulfilled, that he stedfastly set his face to go to Jerusalem. 52 And he sent messengers before his face. And having gone they entered into a village of the Samaritans that they might make ready for him. 53 And they did not receive him, because his face was turned as going to Jerusalem. 54 And his disciples James and John seeing it said, Lord, wilt thou that we speak that fire come down from heaven and consume them, as also Elias did? 55 But turning he rebuked them and said, Ye know not of what spirit ye are. 56 And they went to another village.

57 And it came to pass as they went in the way, one said to him, I will follow thee wheresoever thou goest, Lord. 58 And Jesus said to him, The foxes have holes and the birds of the heaven roosting-places, but the Son of man has not where he may lay his head. 59 And he said to another, Follow me. But he said, Lord, allow me to go first and bury my father. 60 But Jesus said to him, Suffer the dead to bury their own dead, but do thou go and announce the kingdom of God. 61 And another also said, I will follow thee, Lord, but first allow me to bid adieu to those at my house. 62 But Jesus said to him, No one having laid his hand on the plough and looking back is fit for the kingdom of God.

1 Isus*Mat. 10:1.Marcu 3:13;6:7. a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere și stăpânire peste toți dracii și să vindece bolile. 2 Apoi, i-a*Mat. 10:7,8.Marcu 6:12. Cap. 10:1,9. trimis să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu și să tămăduiască pe cei bolnavi. 3 „Să nu luați nimic cu voi pe drum", le-a*Mat. 10:9.Marcu 6:8. Cap. 10:4; 22:35. zis El; „nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani, nici două haine.4 În*Mat. 10:11.Marcu 6:10.orice casă veți intra, să rămâneți acolo, până veți pleca din locul acela.5 Și*Mat. 10:14.dacă nu vă vor primi oamenii, să ieșiți din cetatea aceea și să scuturați*Fapte 13:51.praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor."6 Ei*Marcu 6:12. au plecat și au mers din sat în sat, propovăduind Evanghelia și săvârșind pretutindeni tămăduiri.

7 Cârmuitorul*Mat. 14:1.Marcu 6:14. Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile săvârșite de Isus și stătea în cumpănă, neștiind ce să creadă. Căci unii ziceau că a înviat Ioan din morți; 8 alții ziceau că s-a arătat Ilie; și alții ziceau că a înviat vreun proroc din cei din vechime. 9 Dar Irod zicea: „Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare Acesta despre care aud astfel de lucruri?" Și*Cap. 23:8. căuta să-L vadă.

10 Apostolii, când*Marcu 6:30. s-au întors, au istorisit lui Isus tot ce făcuseră. El*Mat. 14:13. i-a luat cu Sine și S-a dus la o parte, lângă o cetate numită Betsaida. 11 Noroadele au priceput lucrul acesta și au mers după El. Isus le-a primit bine, le vorbea despre Împărăția lui Dumnezeu și vindeca pe cei ce aveau trebuință de vindecare. 12 Fiindcă*Mat. 14:15.Marcu 6:35.Ioan 6:1,5. ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s-au apropiat și I-au zis: „Dă drumul noroadelor, ca să se ducă în satele și cătunele de primprejur să găzduiască și să-și caute de ale mâncării, pentru că aici suntem într-un loc pustiu." 13 Isus le-a zis: „Dați-le voi să mănânce!" Dar ei au răspuns: „N-avem decât cinci pâini și doi pești, afară numai dacă ne vom duce noi înșine să cumpărăm merinde pentru tot norodul acesta." 14 Și erau aproape cinci mii de bărbați. Isus a zis ucenicilor Săi: „Puneți-i să șadă jos în cete de câte cincizeci."15 Așa au și făcut: i-au pus pe toți să șadă jos. 16 Isus a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer și le-a binecuvântat. Apoi, le-a frânt și le-a dat ucenicilor să le împartă norodului. 17 Au mâncat toți și s-au săturat și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu firimiturile rămase.

18 Într-o*Mat. 16:13.Marcu 8:27. zi, pe când Se ruga Isus singur deoparte, având cu El pe ucenicii Lui, le-a pus întrebarea următoare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?"19 Ei I-au răspuns: „Unii zic că ești Ioan*Mat. 14:2. Vers. 7,8. Botezătorul; alții zic că ești Ilie; alții zic că a înviat un proroc din cei din vechime." 20 „Dar voi", i-a întrebat El, „cine ziceți că sunt?" „Hristosul lui Dumnezeu!", I-a răspuns Petru*Mat. 16:16.Ioan 6:69.. 21 Isus*Mat. 16:20. le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta. 22 Apoi, a adăugat că Fiul*Mat. 16:21;17:22. omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât și a treia zi să învieze.

23 Apoi*Mat. 10:38;16:24.Marcu 8:34. Cap. 14:27. a zis tuturor: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze.24 Fiindcă oricine va voi să-și scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața pentru Mine o va mântui.25 Și*Mat. 16:20.Marcu 8:36.ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuși?26 Căci*Mat. 20:33.Marcu 8:38.2 Tim. 2:12.de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, se va rușina și Fiul omului de el, când va veni în slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri.27 Adevărat*Mat. 16:28.Marcu 9:1.vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu."

28 Cam*Mat. 17:1.Marcu 9:2. la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petru, pe Ioan și pe Iacov și S-a suit pe munte să Se roage. 29 Pe când Se ruga, I s-a schimbat înfățișarea feței, și îmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare. 30 Și iată că stăteau de vorbă cu El doi bărbați: erau Moise și Ilie, 31 care se arătaseră în slavă și vorbeau despre sfârșitul Lui, pe care avea să-l aibă în Ierusalim. 32 Petru și tovarășii lui erau*Dan. 8:18;10:9. îngreuiați de somn, dar, când s-au deșteptat bine, au văzut slava lui Isus și pe cei doi bărbați care stăteau împreună cu El. 33 În clipa când se despărțeau bărbații aceștia de Isus, Petru a zis lui Isus: „Învățătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie." Nu știa ce spune. 34 Pe când vorbea el astfel, a venit un nor și i-a acoperit cu umbra lui; ucenicii s-au înspăimântat când i-au văzut intrând în nor. 35 Și din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta*Mat. 3:17. este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultați*Fapte 3:22.." 36 Când s-a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii*Mat. 17:9. au tăcut și n-au spus, în zilele acelea, nimănui nimic din cele ce văzuseră.

37 A*Mat. 17:14.Marcu 9:14,17. doua zi, când s-au coborât de pe munte, o gloată mare a întâmpinat pe Isus. 38 Și un om din mijlocul mulțimii a strigat: „Învățătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el. 39 Îl apucă un duh și, deodată, răcnește; și duhul îl scutură cu putere, așa că băiatul face spumă la gură și cu anevoie se duce duhul de la el, după ce l-a stropșit de tot. 40 Am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată și n-au putut." 41 „O, neam necredincios și pornit la rău", a răspuns Isus, „până când voi fi cu voi și vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău."42 Pe când venea băiatul, dracul l-a trântit la pământ și l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat și l-a dat înapoi tatălui său. 43 Și toți au rămas uimiți de mărirea lui Dumnezeu.

Pe când toți se minunau de tot ce făcea Isus, El a zis ucenicilor Săi: 44 „Voi ascultați*Mat. 17:22.bine ce vă spun: Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor!"45 Dar*Marcu 9:32. Cap. 2:50; 18:34. ucenicii nu înțelegeau cuvintele acestea, căci erau acoperite pentru ei, ca să nu le priceapă, și se temeau să-L întrebe în privința aceasta.

46 Apoi*Mat. 18:1.Marcu 9:34., le-a venit în gând să știe cine dintre ei ar fi cel mai mare. 47 Isus le-a cunoscut gândul inimii, a luat un copilaș, l-a pus lângă El 48 și le-a zis: „Oricine*Mat. 10:40;18:5.Marcu 9:37.Ioan 12:44;13:20.primește pe acest copilaș în Numele Meu pe Mine Mă primește și oricine Mă primește pe Mine primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Fiindcă*Mat. 23:11,12.cine este cel mai mic între voi toți, acela este mare."49 Ioan a luat cuvântul și a zis*Marcu 9:38.Num. 11:28.: „Învățătorule, noi am văzut pe un om scoțând draci în Numele Tău și l-am oprit, pentru că nu merge după noi." 50 „Nu-l opriți", i-a răspuns Isus, „fiindcă cine*Mat. 12:30. Cap. 11:23.nu este împotriva voastră este pentru voi."

51 Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer*Marcu 16:19.Fapte 1:2., Isus Și-a îndreptat fața hotărât să meargă la Ierusalim. 52 A trimis înainte niște soli, care s-au dus și au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit. 53 Dar*Ioan 4:4,9. ei nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim. 54 Ucenicii Săi, Iacov și Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer și să-i mistuie, cum a făcut Ilie*2 Împ. 1:10,12.?" 55 Isus S-a întors spre ei, i-a certat și le-a zis: „Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți!56 Căci Fiul*Ioan 3:17;12:47.omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască." Și au plecat într-alt sat.

57 Pe*Mat. 8:10. când erau pe drum, un om I-a zis: „Doamne, Te voi urma oriunde vei merge." 58 Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Și odihni capul."59 Altuia*Mat. 8:21. i-a zis: „Vino după Mine!" „Doamne", I-a răspuns el, „lasă-mă să mă duc întâi să îngrop pe tatăl meu." 60 Dar Isus i-a zis: „Lasă morții să-și îngroape morții, și tu du-te de vestește Împărăția lui Dumnezeu."61 Un altul a zis: „Doamne, Te*1 Împ. 19:20. voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas-bun de la ai mei." 62 Isus i-a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug și se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăția lui Dumnezeu."