1 And the whole multitude of them, rising up, led him to Pilate. 2 And they began to accuse him, saying, We have found this man perverting our nation, and forbidding to give tribute to Caesar, saying that he himself is Christ, a king. 3 And Pilate demanded of him saying, Art thou the king of the Jews? And he answering him said, Thou sayest. 4 And Pilate said to the chief priests and the crowds, I find no guilt in this man. 5 But they insisted, saying, He stirs up the people, teaching throughout all Judaea, beginning from Galilee even on to here. 6 But Pilate, having heard Galilee named, demanded if the man were a Galilaean; 7 and having learned that he was of Herod’s jurisdiction, remitted him to Herod, who himself also was at Jerusalem in those days. 8 And when Herod saw Jesus he greatly rejoiced, for he had been a long while desirous of seeing him, because of hearing many things concerning him, and he hoped to see some sign done by him; 9 and he questioned him in many words, but he answered him nothing. 10 And the chief priests and the scribes stood and accused him violently. 11 And Herod with his troops having set him at nought and mocked him, having put a splendid robe upon him, sent him back to Pilate. 12 And Pilate and Herod became friends with one another the same day, for they had been at enmity before between themselves.

13 And Pilate, having called together the chief priests and the rulers and the people, 14 said to them, Ye have brought to me this man as turning away the people to rebellion, and behold, I, having examined him before you, have found nothing criminal in this man as to the things of which ye accuse him; 15 nor Herod either, for I remitted you to him, and behold, nothing worthy of death is done by him. 16 Having chastised him therefore, I will release him. 17 (Now he was obliged to release one for them at the feast.) 18 But they cried out in a mass saying, Away with this man and release Barabbas to us; 19 who was one who, for a certain tumult which had taken place in the city, and for murder, had been cast into prison. 20 Pilate therefore, desirous to release Jesus, again addressed them. 21 But they cried out in reply saying, Crucify, crucify him. 22 And he said the third time to them, What evil then has this man done? I have found no cause of death in him: I will chastise him therefore and release him. 23 But they were urgent with loud voices, begging that he might be crucified. And their voices and those of the chief priests prevailed. 24 And Pilate adjudged that what they begged should take place. 25 And he released him who, for tumult and murder, had been cast into prison, whom they begged for, and Jesus he delivered up to their will.

26 And as they led him away, they laid hold on a certain Simon, a Cyrenian, coming from the field, and put the cross upon him to bear it behind Jesus. 27 And a great multitude of the people, and of women who wailed and lamented him, followed him. 28 And Jesus turning round to them said, Daughters of Jerusalem, do not weep over me, but weep over yourselves and over your children; 29 for behold, days are coming in which they will say, Blessed are the barren, and wombs that have not borne, and breasts that have not given suck. 30 Then shall they begin to say to the mountains, Fall upon us; and to the hills, Cover us: 31 for if these things are done in the green tree, what shall take place in the dry?

32 Now two others also, malefactors, were led with him to be put to death. 33 And when they came to the place which is called Skull, there they crucified him, and the malefactors, one on the right hand, the other on the left. 34 And Jesus said, Father, forgive them, for they know not what they do. And, parting out his garments, they cast lots. 35 And the people stood beholding, and the rulers also with them sneered, saying, He has saved others; let him save himself if this is the Christ, the chosen one of God. 36 And the soldiers also made game of him, coming up offering him vinegar, 37 and saying, If thou be the king of the Jews, save thyself. 38 And there was also an inscription written over him in Greek, and Roman, and Hebrew letters: This is the King of the Jews. 39 Now one of the malefactors who had been hanged spoke insultingly to him, saying, Art not thou the Christ? save thyself and us. 40 But the other answering rebuked him, saying, Dost thou too not fear God, thou that art under the same judgment? 41 and we indeed justly, for we receive the just recompense of what we have done; but this man has done nothing amiss. 42 And he said to Jesus, Remember me, Lord, when thou comest in thy kingdom. 43 And Jesus said to him, Verily I say to thee, To-day shalt thou be with me in paradise.

44 And it was about the sixth hour, and there came darkness over the whole land until the ninth hour. 45 And the sun was darkened, and the veil of the temple rent in the midst. 46 And Jesus, having cried with a loud voice, said, Father, into thy hands I commit my spirit. And having said this, he expired. 47 Now the centurion, seeing what took place, glorified God, saying, In very deed this man was just. 48 And all the crowds who had come together to that sight, having seen the things that took place, returned, beating their breasts. 49 And all those who knew him stood afar off, the women also who had followed him from Galilee, beholding these things.

50 And behold, a man named Joseph, who was a councillor, a good man and a just 51 (this man had not assented to their counsel and deed), of Arimathaea, a city of the Jews, who also waited, himself also, for the kingdom of God 52 — he having gone to Pilate begged the body of Jesus; 53 and having taken it down, wrapped it in fine linen and placed him in a tomb hewn in the rock, where no one had ever been laid. 54 And it was preparation day, and the sabbath twilight was coming on. 55 And women, who had come along with him out of Galilee, having followed, saw the sepulchre and how his body was placed. 56 And having returned they prepared aromatic spices and ointments, and remained quiet on the sabbath, according to the commandment.

1 S-au sculat*Mat. 27:2.Marcu 15:1.Ioan 18:28. toți și au dus pe Isus înaintea lui Pilat. 2 Și au început să-L pârască și să zică: „Pe omul acesta L-am găsit ațâțând*Fapte 17:7. neamul nostru la răscoală, oprind*Mat. 17:27;22:21.Marcu 12:17. a plăti bir Cezarului și zicând că*Ioan 19:12. El este Hristosul, Împăratul." 3 Pilat*Mat. 27:11.1 Tim. 6:13. L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?" „Da", i-a răspuns Isus, „sunt."4 Pilat a zis preoților celor mai de seamă și noroadelor: „Eu nu găsesc nicio*1 Pet. 2:22. vină în Omul acesta." 5 Dar ei stăruiau și mai mult și ziceau: „Întărâtă norodul și învață pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici."

6 Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă Omul acesta este galileean. 7 Și când a aflat că este de sub stăpânirea*Cap. 3:1. lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla și el în Ierusalim în zilele acelea. 8 Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, căci de mult dorea*Cap. 9:9. să-L vadă din pricina celor auzite*Mat. 14:1.Marcu 6:14. despre El și nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune. 9 I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic. 10 Preoții cei mai de seamă și cărturarii stăteau acolo și-L pârau cu înfierbântare. 11 Irod*Is. 53:3., cu ostașii lui de pază, se purtau cu El cu dispreț și, după ce și-a bătut joc de El și L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat. 12 În ziua aceea, Irod și Pilat*Fapte 4:27. s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiți între ei mai înainte.

13 Pilat*Mat. 27:23.Marcu 15:14.Ioan 18:38;19:4. a strâns pe preoții cei mai de seamă, pe fruntași și pe norod 14 și le-a zis: „Mi-ați*Vers. 1,2. adus înainte pe Omul acesta ca pe unul care ațâță norodul la răscoală. Și iată că, după ce l-am cercetat cu de-amănuntul*Vers. 4. înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-l pârâți. 15 Nici Irod nu i-a găsit nicio vină, căci ni l-a trimis înapoi, și iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte. 16 Eu deci*Mat. 27:26.Ioan 19:1., după ce voi pune să-L bată, îi voi da drumul." 17 La fiecare praznic al Paștelor, Pilat trebuia*Mat. 27:15.Marcu 15:6.Ioan 18:39. să le slobozească un întemnițat. 18 Ei au*Fapte 3:14. strigat cu toții într-un glas: „La moarte cu Omul acesta și slobozește-ne pe Baraba!" 19 Baraba fusese aruncat în temniță pentru o răscoală care avusese loc în cetate și pentru un omor. 20 Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus. 21 Dar ei au strigat: „Răstignește-L! Răstignește-L!" 22 Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Așa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul." 23 Dar ei strigau în gura mare și cereau de zor să fie răstignit. Și strigătele lor și ale preoților celor mai de seamă au biruit. 24 Pilat*Mat. 27:26.Marcu 15:15.Ioan 19:16. a hotărât să li se împlinească cererea. 25 Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniță pentru răscoală și omor și pe care-l cereau ei, iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-și facă voia cu El.

26 Pe*Mat. 27:32.Marcu 15:21.Ioan 19:17. când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care se întorcea de la câmp, și i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus. 27 În urma lui Isus mergea o mare mulțime de norod și femei, care se boceau, își băteau pieptul și se tânguiau după El. 28 Isus S-a întors spre ele și a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți-vă pe voi însevă și pe copiii voștri.29 Căci*Mat. 24:19. Cap. 21:23.iată, vor veni zile când se va zice: ‘Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut și de țâțele care n-au alăptat!’30 Atunci*Is. 2:19.Osea 10:8.Apoc. 6:16;9:6.vor începe să zică munților: ‘Cădeți peste noi!’ și dealurilor: ‘Acoperiți-ne!’31 Căci*Prov. 11:31.Ier. 25:29.Ezec. 20:47;21:3,4.1 Pet. 4:17.dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?"32 Împreună*Is. 53:12.Mat. 27:38. cu El duceau și pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâți împreună cu Isus. 33 Când*Mat. 27:33.Marcu 15:22.Ioan 19:17,18. au ajuns la locul numit „Căpățâna", L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele: unul la dreapta și altul la stânga. 34 Isus zicea: „Tată, iartă-i*Mat. 5:44.Fapte 7:60.1 Cor. 4:12., căci nu*Fapte 3:17.știu ce fac!" Ei și-au împărțit*Mat. 27:35.Marcu 15:24.Ioan 19:23. hainele Lui între ei, trăgând la sorți.

35 Norodul*Ps. 22:17.Zah. 12:10. stătea acolo și privea. Fruntașii*Mat. 27:39.Marcu 15:29. își băteau joc de Isus și ziceau: „Pe alții i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine Însuși dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu." 36 Ostașii, de asemenea, își băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oțet 37 și-I ziceau: „Dacă ești Tu Împăratul iudeilor, mântuiește-Te pe Tine Însuți!" 38 Deasupra*Mat. 27:37.Marcu 15:26.Ioan 19:19. Lui era scris cu slove grecești, latinești și evreiești: „Acesta este Împăratul iudeilor." 39 Unul*Mat. 27:44.Marcu 15:32. din tâlharii răstigniți Îl batjocorea și zicea: „Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuți și mântuiește-ne și pe noi!" 40 Dar celălalt l-a înfruntat și i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași osândă? 41 Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre, dar Omul acesta n-a făcut niciun rău." 42 Și a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta!" 43 Isus a răspuns: „Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai."

44 Era*Mat. 27:45.Marcu 15:33. cam pe la ceasul al șaselea. Și s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. 45 Soarele s-a întunecat și perdeaua*Mat. 27:51.Marcu 15:38. dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc. 46 Isus a strigat cu glas tare: „Tată*Ps. 31:5.1 Pet. 2:23., în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!" Și*Mat. 27:50.Marcu 15:37.Ioan 19:30. când a zis aceste vorbe, Și-a dat duhul. 47 Sutașul*Mat. 27:54.Marcu 15:39., când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu și a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era neprihănit!" 48 Și tot norodul care venise la priveliștea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors bătându-se în piept. 49 Toți*Ps. 38:11.Mat. 27:55.Marcu 15:40.Ioan 19:25. cunoscuții lui Isus și femeile care-L însoțiseră din Galileea stăteau departe și se uitau la cele ce se petreceau.

50 Era*Mat. 27:57.Marcu 15:42.Ioan 19:38. un sfetnic al soborului, numit Iosif, om bun și evlavios, 51 care nu luase parte la sfatul și hotărârea celorlalți. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și*Marcu 15:43. Cap. 2:25,38. aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu. 52 Omul acesta s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus. 53 L-a*Mat. 27:59.Marcu 15:46. dat jos de pe cruce, L-a înfășurat într-o pânză de in și L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni. 54 Era Ziua*Mat. 27:62. Pregătirii și începea ziua Sabatului. 55 Femeile care*Cap. 8:2. veniseră cu Isus din Galileea au însoțit pe Iosif, au văzut*Marcu 15:47. mormântul și felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, 56 s-au întors și au*Marcu 16:1. pregătit miresme și miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după*Exod 20:10. Lege.