1 And he spoke also a parable to them to the purport that they should always pray and not faint, 2 saying, There was a judge in a city, not fearing God and not respecting man: 3 and there was a widow in that city, and she came to him, saying, Avenge me of mine adverse party. 4 And he would not for a time; but afterwards he said within himself, If even I fear not God and respect not man, 5 at any rate because this widow annoys me I will avenge her, that she may not by perpetually coming completely harass me. 6 And the Lord said, Hear what the unjust judge says. 7 And shall not God at all avenge his elect, who cry to him day and night, and he bears long as to them? 8 I say unto you that he will avenge them speedily. But when the Son of man comes, shall he indeed find faith on the earth?

9 And he spoke also to some, who trusted in themselves that they were righteous and made nothing of all the rest of men, this parable: 10 Two men went up into the temple to pray; the one a Pharisee, and the other a tax-gatherer. 11 The Pharisee, standing, prayed thus to himself: God, I thank thee that I am not as the rest of men, rapacious, unjust, adulterers, or even as this tax-gatherer. 12 I fast twice in the week, I tithe everything I gain. 13 And the tax-gatherer, standing afar off, would not lift up even his eyes to heaven, but smote upon his breast, saying, O God, have compassion on me, the sinner. 14 I say unto you, This man went down to his house justified rather than that other. For every one who exalts himself shall be humbled, and he that humbles himself shall be exalted.

15 And they brought to him also infants that he might touch them, but the disciples when they saw it rebuked them. 16 But Jesus calling them to him said, Suffer little children to come to me, and do not forbid them, for of such is the kingdom of God. 17 Verily I say to you, Whosoever shall not receive the kingdom of God as a little child shall in no wise enter therein.

18 And a certain ruler asked him saying, Good teacher, having done what, shall I inherit eternal life? 19 But Jesus said to him, Why callest thou me good? There is none good but one, God. 20 Thou knowest the commandments: Do not commit adultery, Do not kill, Do not steal, Do not bear false witness, Honour thy father and thy mother. 21 And he said, All these things have I kept from my youth. 22 And when Jesus had heard this, he said to him, One thing is lacking to thee yet: Sell all that thou hast and distribute to the poor, and thou shalt have treasure in the heavens, and come, follow me. 23 But when he heard this he became very sorrowful, for he was very rich. 24 But when Jesus saw that he became very sorrowful, he said, How difficultly shall those who have riches enter into the kingdom of God; 25 for it is easier for a camel to enter through a needle’s eye than for a rich man to enter into the kingdom of God. 26 And those who heard it said, And who can be saved? 27 But he said, The things that are impossible with men are possible with God. 28 And Peter said, Behold, we have left all things and have followed thee. 29 And he said to them, Verily I say to you, There is no one who has left home, or parents, or brethren, or wife, or children, for the kingdom of God’s sake, 30 who shall not receive manifold more at this time, and in the coming age life eternal.

31 And he took the twelve to him and said to them, Behold, we go up to Jerusalem, and all things that are written of the Son of man by the prophets shall be accomplished; 32 for he shall be delivered up to the nations, and shall be mocked, and insulted, and spit upon. 33 And when they have scourged him they will kill him; and on the third day he will rise again. 34 And they understood nothing of these things. And this word was hidden from them, and they did not know what was said.

35 And it came to pass when he came into the neighbourhood of Jericho, a certain blind man sat by the wayside begging. 36 And when he heard the crowd passing, he inquired what this might be. 37 And they told him that Jesus the Nazaraean was passing by. 38 And he called out saying, Jesus, Son of David, have mercy on me. 39 And those who were going before rebuked him that he might be silent; but he cried out so much the more, Son of David, have mercy on me. 40 And Jesus stood still, and commanded him to be led to him. And when he drew nigh he asked him saying, 41 What wilt thou that I shall do to thee? And he said, Lord, that I may see. 42 And Jesus said to him, See: thy faith has healed thee. 43 And immediately he saw, and followed him, glorifying God. And all the people when they saw it gave praise to God.

1 Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage*Cap. 11:5;21:36.Rom. 12:12.Efes. 6:18.Col. 4:2.1 Tes. 5:17. necurmat și să nu se lase. 2 El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu se rușina.3 În cetatea aceea era și o văduvă, care venea des la el și-i zicea: ‘Fă-mi dreptate în cearta cu pârâșul meu.’4 Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, și-a zis: ‘Măcar că de Dumnezeu nu mă tem și de oameni nu mă rușinez,5 totuși, pentru că*Cap. 11:8.văduva aceasta mă tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.’"6 Domnul a adăugat: „Auziți ce zice judecătorul nedrept?7 Și Dumnezeu*Apoc. 6:10.nu va face dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește față de ei?8 Vă spun că*Evr. 10:37.2 Pet. 3:8,9.le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?"

9 A mai spus și pilda aceasta pentru unii care*Cap. 10:29;16:15. se încredeau în ei înșiși că sunt neprihăniți și disprețuiau pe ceilalți. 10 „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu și altul, vameș.11 Fariseul stătea*Ps. 135:2.în picioare și a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule*Is. 1:15;58:2.Apoc. 3:17., Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, preacurvari, sau chiar ca vameșul acesta.12 Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’13 Vameșul stătea departe și nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer, ci se bătea în piept și zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’14 Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci*Iov 22:29.Mat. 23:12. Cap. 14:11.Iac. 4:6.1 Pet. 5:5,6.oricine se înalță va fi smerit și oricine se smerește va fi înălțat."

15 I-au*Mat. 19:13.Marcu 10:13. adus și niște copilași, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau. 16 Isus a chemat la Sine pe copilași și a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a*1 Cor. 14:20.1 Pet. 2:2.unora ca ei.17 Adevărat*Marcu 10:15.vă spun că oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș cu niciun chip nu va intra în ea."

18 Un*Mat. 19:16.Marcu 10:17. fruntaș a întrebat pe Isus: „Bunule Învățător, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?" 19 „Pentru ce Mă numești bun?", i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.20 Știi poruncile: ‘Să*Exod 20:12,16.Deut. 5:16,20.Rom. 13:9.nu preacurvești; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinstești*Efes. 6:2.Col. 3:20.pe tatăl tău și pe mama ta.’"21 „Toate aceste lucruri", I-a zis el, „le-am păzit din tinerețea mea." 22 Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îți mai lipsește un lucru: vinde*Mat. 6:19,20;19:21.1 Tim. 6:19.tot ce ai, împarte la săraci și vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino și urmează-Mă."23 Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot, căci era foarte bogat. 24 Isus a văzut că s-a întristat de tot și a zis: „Cât*Prov. 11:28.Mat. 19:23.Marcu 10:23.de anevoie vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au avuții!25 Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu."26 Cei ce-L ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?" 27 Isus a răspuns: „Ce*Ier. 32:17.este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu."28 Atunci*Mat. 19:27.Zah. 8:6.Mat. 19:26. Cap. 1:37., Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul și Te-am urmat." 29 Și Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni*Deut. 33:9.care să-și fi lăsat casa sau nevasta sau frații sau părinții sau copiii pentru Împărăția lui Dumnezeu30 și să*Iov 42:10.nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viața veșnică."

31 Isus*Mat. 16:21;17:22;20:17.Marcu 10:32. a luat cu Sine pe cei doisprezece și le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim și tot*Ps. 22.Is. 53.ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini.32 Căci va*Mat. 27:2. Cap. 23:1.Ioan 18:28.Fapte 3:13.fi dat în mâna neamurilor: Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa33 și, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia."34 Ei*Marcu 9:32. Cap. 2:50;9:45.Ioan 10:6;12:16. n-au înțeles nimic din aceste lucruri, căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei și nu pricepeau ce le spunea Isus.

35 Pe*Mat. 20:29.Marcu 10:46. când Se apropia Isus de Ierihon, un orb ședea lângă drum și cerșea. 36 Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este. 37 I-au spus: „Trece Isus din Nazaret." 38 Și el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!" 39 Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el țipa și mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!" 40 Isus S-a oprit și a poruncit să-l aducă la El și, după ce s-a apropiat, l-a întrebat: 41 „Ce vrei să-ți fac?" „Doamne", a răspuns el, „să-mi capăt vederea." 42 Și Isus i-a zis: „Capătă-ți vederea. Credința*Cap. 17:19.ta te-a mântuit."43 Numaidecât, orbul și-a căpătat vederea și a mers*Cap. 5:26.Fapte 4:21;11:18. după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.