1 But on the morrow of the sabbath, very early indeed in the morning, they came to the tomb, bringing the aromatic spices which they had prepared. 2 And they found the stone rolled away from the sepulchre. 3 And when they had entered they found not the body of the Lord Jesus. 4 And it came to pass as they were in perplexity about it, that behold, two men suddenly stood by them in shining raiment. 5 And as they were filled with fear and bowed their faces to the ground, they said to them, Why seek ye the living one among the dead? 6 He is not here, but is risen: remember how he spoke to you, being yet in Galilee, 7 saying, The Son of man must be delivered up into the hands of sinners, and be crucified, and rise the third day. 8 And they remembered his words; 9 and, returning from the sepulchre, related all these things to the eleven and to all the rest. 10 Now it was Mary of Magdala, and Johanna, and Mary the mother of James, and the others with them, who told these things to the apostles. 11 And their words appeared in their eyes as an idle tale, and they disbelieved them. 12 But Peter, rising up, ran to the sepulchre, and stooping down he sees the linen clothes lying there alone, and went away home, wondering at what had happened.

13 And behold, two of them were going on the same day to a village distant sixty stadia from Jerusalem, called Emmaus; 14 and they conversed with one another about all these things which had taken place. 15 And it came to pass as they conversed and reasoned, that Jesus himself drawing nigh, went with them; 16 but their eyes were holden so as not to know him. 17 And he said to them, What discourses are these which pass between you as ye walk, and are downcast? 18 And one of them, named Cleopas, answering said to him, Thou sojournest alone in Jerusalem, and dost not know what has taken place in it in these days? 19 And he said to them, What things? And they said to him, The things concerning Jesus the Nazaraean, who was a prophet mighty in deed and word before God and all the people; 20 and how the chief priests and our rulers delivered him up to the judgment of death and crucified him. 21 But we had hoped that he was the one who is about to redeem Israel. But then, besides all these things, it is now, to-day, the third day since these things took place. 22 And withal, certain women from amongst us astonished us, having been very early at the sepulchre, 23 and, not having found his body, came, saying that they also had seen a vision of angels, who say that he is living. 24 And some of those with us went to the sepulchre, and found it so, as the women also had said, but him they saw not. 25 And he said to them, O senseless and slow of heart to believe in all that the prophets have spoken! 26 Ought not the Christ to have suffered these things and to enter into his glory? 27 And having begun from Moses and from all the prophets, he interpreted to them in all the scriptures the things concerning himself. 28 And they drew near to the village where they were going, and he made as though he would go farther. 29 And they constrained him, saying, Stay with us, for it is toward evening and the day is declining. And he entered in to stay with them. 30 And it came to pass as he was at table with them, having taken the bread, he blessed, and having broken it, gave it to them. 31 And their eyes were opened, and they recognised him. And he disappeared from them. 32 And they said to one another, Was not our heart burning in us as he spoke to us on the way, and as he opened the scriptures to us? 33 And rising up the same hour, they returned to Jerusalem. And they found the eleven, and those with them, gathered together, 34 saying, The Lord is indeed risen and has appeared to Simon. 35 And they related what had happened on the way, and how he was made known to them in the breaking of bread.

36 And as they were saying these things, he himself stood in their midst, and says to them, Peace be unto you. 37 But they, being confounded and being frightened, supposed they beheld a spirit. 38 And he said to them, Why are ye troubled? and why are thoughts rising in your hearts? 39 behold my hands and my feet, that it is I myself. Handle me and see, for a spirit has not flesh and bones as ye see me having. 40 And having said this he shewed them his hands and his feet. 41 But while they yet did not believe for joy, and were wondering, he said to them, Have ye anything here to eat? 42 And they gave him part of a broiled fish and of a honeycomb; 43 and he took it and ate before them. 44 And he said to them, These are the words which I spoke to you while I was yet with you, that all that is written concerning me in the law of Moses and prophets and psalms must be fulfilled. 45 Then he opened their understanding to understand the scriptures, 46 and said to them, Thus it is written, and thus it behoved the Christ to suffer, and to rise from among the dead the third day; 47 and that repentance and remission of sins should be preached in his name to all the nations beginning at Jerusalem. 48 And ye are witnesses of these things. 49 And behold, I send the promise of my Father upon you; but do ye remain in the city till ye be clothed with power from on high.

50 And he led them out as far as Bethany, and having lifted up his hands, he blessed them. 51 And it came to pass as he was blessing them, he was separated from them and was carried up into heaven. 52 And they, having done him homage, returned to Jerusalem with great joy, 53 and were continually in the temple praising and blessing God.

1 În ziua întâi*Mat. 28:1.Marcu 16:1.Ioan 20:1. a săptămânii, femeile acestea și altele împreună cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineață și au adus*Cap. 23:56. miresmele pe care le pregătiseră. 2 Au*Mat. 28:2.Marcu 16:4. găsit piatra răsturnată de pe mormânt, 3 au intrat*Marcu 16:5. Vers. 23. înăuntru și n-au găsit trupul Domnului Isus. 4 Fiindcă nu știau ce să creadă, iată*Ioan 20:12.Fapte 1:10. că li s-au arătat doi bărbați îmbrăcați în haine strălucitoare. 5 Îngrozite, femeile și-au plecat fețele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutați între cei morți pe Cel ce este viu? 6 Nu este aici, ci a înviat. Aduceți-vă*Mat. 16:21;17:23.Marcu 8:31;9:31. Cap. 9:22. aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, 7 când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoșilor, să fie răstignit și a treia zi să învieze." 8 Și ele și-au*Ioan 2:22. adus aminte de cuvintele lui Isus.

9 La*Mat. 28:8.Marcu 16:10. întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece și tuturor celorlalți. 10 Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana*Cap. 8:3., Maria, mama lui Iacov, și celelalte care erau împreună cu ele. 11 Cuvintele acestea li*Marcu 16:11. Vers. 25. se păreau apostolilor basme și nu le credeau. 12 Dar*Ioan 20:3,6. Petru s-a sculat și a dat fuga la mormânt. S-a plecat și s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâșiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.

13 În aceeași zi, iată, doi*Marcu 16:12. ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim, 14 și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. 15 Pe când vorbeau ei și se întrebau, Isus*Mat. 18:20. Vers. 36. S-a apropiat și mergea pe drum împreună cu ei. 16 Dar ochii*Ioan 20:14;21:4. lor erau împiedicați să-L cunoască. 17 El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?" Și ei s-au oprit, uitându-se triști. 18 Drept răspuns, unul din ei, numit*Ioan 19:25. Cleopa, I-a zis: „Tu ești singurul străin aici, în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el zilele acestea?" 19 „Ce?", le-a zis El. Și ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care*Mat. 21:11. Cap. 7:16.Ioan 3:2;4:19;6:14.Fapte 2:22. era un proroc puternic*Fapte 7:22. în fapte și în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod. 20 Cum*Cap. 23:1.Fapte 13:27,28. preoții cei mai de seamă și mai-marii noștri L-au dat să fie osândit la moarte și L-au răstignit? 21 Noi trăgeam nădejde că El este Acela*Cap. 1:68;2:38.Fapte 1:6. care va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. 22 Ba încă niște*Mat. 28:8.Marcu 16:10. Vers. 9,10.Ioan 20:18. femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineață la mormânt, 23 nu I-au găsit trupul și au venit și au spus că ar fi văzut și o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu. 24 Unii din cei ce erau cu noi s-au*Vers. 12. dus la mormânt și au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut." 25 Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuților și zăbavnici cu inima, când este vorba să credeți tot ce au spus prorocii!26 Nu*Vers. 46.Fapte 17:3.1 Pet. 1:11.trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri și să intre în slava Sa?"27 Și*Vers. 45. a început de la Moise*Gen. 3:15;22:18;26:4;49:10.Num. 21:9.Deut. 18:15. și de la toți*Ps. 16:9,10;22;132:11.Is. 7:14;9:6;40:10,11;50:6;53.Ier. 23:5;33:14,15.Ezec. 34:23;37:25.Dan. 9:24.Mica 7:20.Mal. 3:1;4:2. prorocii și le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. 28 Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El*Gen. 32:26;42:7.Marcu 6:48. S-a făcut că vrea să meargă mai departe. 29 Dar ei*Gen. 19:3.Fapte 16:15. au stăruit de El și au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară și ziua aproape a trecut." Și a intrat să rămână cu ei. 30 Pe când ședea la masă cu ei, a*Mat. 14:19. luat pâinea și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o. 31 Atunci li s-au deschis ochii și L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. 32 Și au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?" 33 S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim și au găsit pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei adunați la un loc 34 și zicând: „A înviat Domnul cu adevărat și S-a arătat lui Simon*1 Cor. 15:5.." 35 Și au istorisit ce li se întâmplase pe drum și cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.

36 Pe*Marcu 16:14.Ioan 20:19.1 Cor. 15:5. când vorbeau ei astfel, Însuși Isus a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!"37 Plini de frică și de spaimă, ei credeau că văd un duh*Marcu 6:49.. 38 Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteți tulburați? Și de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?39 Uitați-vă la mâinile și picioarele Mele, Eu sunt; pipăiți-Mă*Ioan 20:20,27.și vedeți: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeți că am Eu."40 (Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile și picioarele Sale.) 41 Fiindcă ei, de*Gen. 45:26.Ioan 21:5. bucurie, încă nu credeau și se mirau, El le-a zis: „Aveți aici ceva de mâncare?"42 I-au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere. 43 El*Fapte 10:41. le-a luat și a mâncat înaintea lor. 44 Apoi, le-a zis: „Iată*Mat. 16:21;17:22;20:18.Marcu 8:31. Cap. 9:22; 18:31. Vers. 6.ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci și în Psalmi."45 Atunci le-a*Fapte 16:14. deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile. 46 Și le-a zis: „Așa*Vers. 26.Ps. 22.Is. 50:6;53:2.Fapte 17:3.este scris și așa trebuia să pătimească Hristos și să învieze a treia zi dintre cei morți.47 Și să se propovăduiască tuturor neamurilor*Dan. 9:24.Fapte 13:38,46.1 Ioan 2:12., în Numele Lui, pocăința și iertarea*Fapte 12:3.Ps. 22:27.Is. 48:6,22.Ier. 31:34.Osea 2:23.Mica 4:2.Mal. 1:11.păcatelor, începând din Ierusalim.48 Voi*Ioan 15:27.Fapte 1:8,22;2:32;3:15.sunteți martori ai acestor lucruri.49 Și iată*Is. 44:3.Ioel 2:28.Ioan 14:16,26;15:26;16:7.Fapte 1:4;2:1.că voi trimite peste voi făgăduința Tatălui Meu, dar rămâneți în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus."

50 El i-a dus până*Fapte 1:12. spre Betania. Și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat. 51 Pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și a fost înălțat la cer. 52 După ce*2 Împ. 2:11.Marcu 16:19.Ioan 20:17.Fapte 1:9.Efes. 4:8. I s-au închinat, ei*Mat. 9:17. s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. 53 Și tot timpul stăteau în Templu*Fapte 2:46;5:42. și lăudau și binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.