1 And it came to pass, as he went into the house of one of the rulers, who was of the Pharisees, to eat bread on the sabbath, that they were watching him. 2 And behold, there was a certain dropsical man before him. 3 And Jesus answering spoke unto the doctors of the law and Pharisees, saying, Is it lawful to heal on the sabbath? 4 But they were silent. And taking him he healed him and let him go. 5 And answering he said to them, Of which of you shall an ass or ox fall into a well, that he does not straightway pull him up on the sabbath day? 6 And they were not able to answer him to these things.

7 And he spoke a parable to those that were invited, remarking how they chose out the first places, saying to them, 8 When thou art invited by any one to a wedding, do not lay thyself down in the first place at table, lest perhaps a more honourable than thou be invited by him, 9 and he who invited thee and him come and say to thee, Give place to this man, and then thou begin with shame to take the last place. 10 But when thou hast been invited, go and put thyself down in the last place, that when he who has invited thee comes, he may say to thee, Friend, go up higher: then shalt thou have honour before all that are lying at table with thee; 11 for every one that exalts himself shall be abased, and he that abases himself shall be exalted. 12 And he said also to him that had invited him, When thou makest a dinner or a supper, call not thy friends, nor thy brethren, nor thy kinsfolk, nor rich neighbours, lest it may be they also should invite thee in return, and a recompense be made thee. 13 But when thou makest a feast, call poor, crippled, lame, blind: 14 and thou shalt be blessed; for they have not the means to recompense thee; for it shall be recompensed thee in the resurrection of the just.

15 And one of those that were lying at table with them, hearing these things, said to him, Blessed is he who shall eat bread in the kingdom of God. 16 And he said to him, A certain man made a great supper and invited many. 17 And he sent his bondman at the hour of supper to say to those who were invited, Come, for already all things are ready. 18 And all began, without exception, to excuse themselves. The first said to him, I have bought land, and I must go out and see it; I pray thee hold me for excused. 19 And another said, I have bought five yoke of oxen, and I go to prove them; I pray thee hold me for excused. 20 And another said, I have married a wife, and on this account I cannot come. 21 And the bondman came up and brought back word of these things to his lord. Then the master of the house, in anger, said to his bondman, Go out quickly into the streets and lanes of the city, and bring here the poor and crippled and lame and blind. 22 And the bondman said, Sir, it is done as thou hast commanded, and there is still room. 23 And the lord said to the bondman, Go out into the ways and fences and compel to come in, that my house may be filled; 24 for I say to you, that not one of those men who were invited shall taste of my supper.

25 And great crowds went with him; and, turning round, he said to them, 26 If any man come to me, and shall not hate his own father and mother, and wife, and children, and brothers, and sisters, yea, and his own life too, he cannot be my disciple; 27 and whoever does not carry his cross and come after me cannot be my disciple. 28 For which of you, desirous of building a tower, does not first sit down and count the cost, if he have what is needed to complete it; 29 in order that, having laid the foundation of it, and not being able to finish it, all who see it do not begin to mock at him, 30 saying, This man began to build and was not able to finish? 31 Or what king, going on his way to engage in war with another king, does not, sitting down first, take counsel whether he is able with ten thousand to meet him coming against him with twenty thousand? 32 and if not, while he is yet far off, having sent an embassy, he asks for terms of peace. 33 Thus then every one of you who forsakes not all that is his own cannot be my disciple. 34 Salt then is good, but if the salt also has become savourless, wherewith shall it be seasoned? 35 It is proper neither for land nor for dung; it is cast out. He that hath ears to hear, let him hear.

1 Într-o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntașii fariseilor ca să prânzească. Fariseii Îl pândeau de aproape. 2 Și înaintea Lui era un om bolnav de dropică. 3 Isus a luat cuvântul și a zis învățătorilor Legii și fariseilor: „Oare*Mat. 12:10.este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?"4 Ei tăceau. Atunci, Isus a luat de mână pe omul acela, l-a vindecat și i-a dat drumul. 5 Pe urmă, le-a zis: „Cine*Exod 23:5.Deut. 22:4. Cap. 13:15.dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?"6 Și n-au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe.

7 Apoi, când a văzut că cei poftiți la masă alegeau locurile dintâi, le-a spus o pildă. Și le-a zis: 8 „Când ești poftit de cineva la nuntă, să nu te așezi la masă în locul dintâi, ca nu cumva, printre cei poftiți de el, să fie altul mai cu vază decât tine,9 și cel ce te-a poftit și pe tine, și pe el să vină să-ți zică: ‘Dă locul tău omului acestuia.’ Atunci, cu rușine, va trebui să iei locul de pe urmă.10 Ci*Prov. 25:6,7., când ești poftit, du-te și așază-te în locul cel mai de pe urmă, pentru ca, atunci când va veni cel ce te-a poftit, să-ți zică: ‘Prietene, mută-te mai sus.’ Lucrul acesta îți va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine.11 Căci*Iov 22:29.Ps. 18:27.Prov. 29:23.Mat. 23:12. Cap. 18:14.Iac. 4:6.1 Pet. 5:5.oricine se înalță va fi smerit și cine se smerește va fi înălțat."

12 A zis și celui ce-L poftise: „Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogați, ca nu cumva să te cheme și ei la rândul lor pe tine și să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut.13 Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci*Neem. 8:10,12., pe schilozi, pe șchiopi, pe orbi.14 Și va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ți răsplătească, dar ți se va răsplăti la învierea celor neprihăniți."

15 Unul din cei ce ședeau la masă cu El, când a auzit aceste vorbe, I-a zis: „Ferice*Apoc. 19:9. de acela care va prânzi în Împărăția lui Dumnezeu!" 16 Și*Mat. 22:2. Isus i-a răspuns: „Un om a dat o cină mare și a poftit pe mulți.17 La ceasul cinei, a*Prov. 9:2,5.trimis pe robul său să spună celor poftiți: ‘Veniți, căci iată că toate sunt gata.’18 Dar toți, parcă fuseseră vorbiți, au început să se dezvinovățească. Cel dintâi i-a zis: ‘Am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierți.’19 Un altul a zis: ‘Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog.’20 Un altul a zis: ‘Tocmai acum m-am însurat și de aceea nu pot veni.’21 Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci, stăpânul casei s-a mâniat și a zis robului său: ‘Du-te degrabă în piețele și ulițele cetății și adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi și șchiopi.’22 La urmă, robul a zis: ‘Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit și tot mai este loc.’23 Și stăpânul a zis robului: ‘Ieși la drumuri și la garduri și, pe cei ce-i vei găsi, silește-i să intre, ca să mi se umple casa.24 Căci vă spun că niciunul*Mat. 21:43;22:8.Fapte 13:46.din cei poftiți nu va gusta din cina mea.’"

25 Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors și le-a zis: 26 „Dacă*Deut. 13:6;33:9.Mat. 10:37.vine cineva la Mine și*Rom. 9:13.nu urăște pe tatăl său, pe mama sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe frații săi, pe surorile sale, ba*Apoc. 12:11.chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu.27 Și oricine*Mat. 16:24.Marcu 8:34. Cap. 9:23.2 Tim. 3:12.nu-și poartă crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu.28 Căci cine*Prov. 24:27.dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-și facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârșească?29 Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârși, și toți cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el30 și să zică: ‘Omul acesta a început să zidească și n-a putut isprăvi.’31 Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?32 Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace.33 Tot așa, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu.34 Sarea este bună*Mat. 5:13.Marcu 9:50., dar, dacă sarea își pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta?35 Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă."