1 What shall we say then that Abraham our father according to flesh has found? 2 For if Abraham has been justified on the principle of works, he has whereof to boast: but not before God; 3 for what does the scripture say? And Abraham believed God, and it was reckoned to him as righteousness. 4 Now to him that works the reward is not reckoned as of grace, but of debt: 5 but to him who does not work, but believes on him who justifies the ungodly, his faith is reckoned as righteousness. 6 Even as David also declares the blessedness of the man to whom God reckons righteousness without works: 7 Blessed they whose lawlessnesses have been forgiven, and whose sins have been covered: 8 blessed the man to whom the Lord shall not at all reckon sin.

9 Does this blessedness then rest on the circumcision, or also on the uncircumcision? For we say that faith has been reckoned to Abraham as righteousness. 10 How then has it been reckoned? when he was in circumcision, or in uncircumcision? Not in circumcision, but in uncircumcision. 11 And he received the sign of circumcision as seal of the righteousness of faith which he had being in uncircumcision, that he might be the father of all them that believe being in uncircumcision, that righteousness might be reckoned to them also; 12 and father of circumcision, not only to those who are of the circumcision, but to those also who walk in the steps of the faith, during uncircumcision, of our father Abraham. 13 For it was not by law that the promise was to Abraham, or to his seed, that he should be heir of the world, but by righteousness of faith. 14 For if they which are of law be heirs, faith is made vain, and the promise made of no effect. 15 For law works wrath; but where no law is neither is there transgression. 16 Therefore it is on the principle of faith, that it might be according to grace, in order to the promise being sure to all the seed, not to that only which is of the law, but to that also which is of Abraham’s faith, who is father of us all,

17 (according as it is written, I have made thee father of many nations,) before the God whom he believed, who quickens the dead, and calls the things which be not as being; 18 who against hope believed in hope to his becoming father of many nations, according to that which was spoken, So shall thy seed be: 19 and not being weak in faith, he considered not his own body already become dead, being about a hundred years old, and the deadening of Sarah’s womb, 20 and hesitated not at the promise of God through unbelief; but found strength in faith, giving glory to God; 21 and being fully persuaded that what he has promised he is able also to do; 22 wherefore also it was reckoned to him as righteousness.

23 Now it was not written on his account alone that it was reckoned to him, 24 but on ours also, to whom, believing on him who has raised from among the dead Jesus our Lord, 25 who has been delivered for our offences and has been raised for our justification, it will be reckoned.

1 Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoșul nostru Avraam*Is. 51:2.Mat. 3:9.Ioan 8:33,39.2 Cor. 11:22.? 2 Dacă Avraam a fost socotit neprihănit*Cap. 3:20,27,28. prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. 3 Căci ce zice Scriptura? „Avraam*Gen. 15:6.Gal. 3:6.Iac. 2:23. a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s-a socotit ca neprihănire." 4 Însă, celui*Cap. 11:6. ce lucrează, plata cuvenită lui i se socotește nu ca un har, ci ca ceva datorat; 5 pe când celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socotește pe păcătos neprihănit*Ios. 24:2., credința pe care o are el îi este socotită ca neprihănire. 6 Tot astfel și David numește fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socotește neprihănit. 7 „Ferice*Ps. 32:1,2.", zice el, „de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite! 8 Ferice de omul căruia nu-i ține Domnul în seamă păcatul!" 9 Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiați împrejur sau și pentru cei netăiați împrejur? Căci zicem că lui Avraam credința „i-a fost socotită ca neprihănire". 10 Dar cum i-a fost socotită? După sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. 11 Apoi, a*Gen. 17:10. primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credință când era netăiat împrejur. Și aceasta, pentru ca să*Luca 19:9. Vers. 12,16.Gal. 3:7. fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiați împrejur; ca, adică, să li se socotească și lor neprihănirea aceasta 12 și pentru ca să fie și tatăl celor tăiați împrejur, adică al acelora care nu numai că sunt tăiați împrejur, dar și calcă pe urmele credinței aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam când nu era tăiat împrejur.

13 În adevăr, făgăduința făcută lui Avraam sau seminței lui, că va moșteni*Gen. 17:4.Gal. 3:29. lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credință. 14 Căci*Gal. 3:18., dacă moștenitori sunt cei ce se țin de Lege, credința este zadarnică și făgăduința este nimicită, 15 pentru că Legea*Cap. 3:20;5:13,20;7:8,10,11.1 Cor. 15:56.2 Cor. 3:7,9.Gal. 3:10,19.1 Ioan 3:4. aduce mânie; și unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege. 16 De aceea, moștenitori sunt cei ce se fac prin credință, pentru ca să fie prin har*Cap. 3:24., și pentru ca*Gal. 3:22. făgăduința să fie chezășuită pentru toată sămânța lui Avraam: nu numai pentru sămânța aceea care este sub Lege, ci și pentru sămânța aceea care*Is. 51:2. Cap. 9:8. are credința lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, 17 după cum este scris: „Te-am*Gen. 17:5. rânduit să fii tatăl multor neamuri." El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care*Cap. 8:11.Efes. 2:1,5. înviază morții și care cheamă lucrurile*Cap. 9:26.1 Cor. 1:28.1 Pet. 2:10. care nu sunt ca și cum ar fi. 18 Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut și astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Așa*Gen. 15:5. va fi sămânța ta." 19 Și, fiindcă n-a fost slab în credință, el nu s-a*Gen. 17:17;18:11.Evr. 11:11,12. uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. 20 El nu s-a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință, ci, întărit prin credința lui, a dat slavă lui Dumnezeu, 21 deplin încredințat că El ce făgăduiește poate*Ps. 115:3.Luca 1:37,45.Evr. 11:19. să și împlinească. 22 De aceea, credința aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire". 23 Dar nu*Cap. 15:4.1 Cor. 10:6,11. numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire", 24 ci este scris și pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă, celor ce credem în Cel*Fapte 2:24;13:30. ce a înviat din morți pe Isus Hristos, Domnul nostru, 25 care*Is. 53:5,6. Cap. 3:25;5:6; 8:32.2 Cor. 5:21.Gal. 1:4.Evr. 9:28.1 Pet. 2:24;3:18. a fost dat din pricina fărădelegilor noastre și a înviat*1 Cor. 15:17.1 Pet. 1:21. din pricină că am fost socotiți neprihăniți.