1 I say then, Has God cast away his people? Far be the thought. For I also am an Israelite, of the seed of Abraham, of the tribe of Benjamin. 2 God has not cast away his people whom he foreknew. Know ye not what the scripture says in the history of Elias, how he pleads with God against Israel? 3 Lord, they have killed thy prophets, they have dug down thine altars; and I have been left alone, and they seek my life. 4 But what says the divine answer to him? I have left to myself seven thousand men, who have not bowed knee to Baal. 5 Thus, then, in the present time also there has been a remnant according to election of grace. 6 But if by grace, no longer of works: since otherwise grace is no more grace. 7 What is it then? What Israel seeks for, that he has not obtained; but the election has obtained, and the rest have been blinded, 8 according as it is written, God has given to them a spirit of slumber, eyes not to see, and ears not to hear, unto this day. 9 And David says, Let their table be for a snare, and for a gin, and for a fall-trap, and for a recompense to them: 10 let their eyes be darkened not to see, and bow down their back alway. 11 I say then, Have they stumbled in order that they might fall? Far be the thought: but by their fall there is salvation to the nations to provoke them to jealousy. 12 But if their fall be the world’s wealth, and their loss the wealth of the nations, how much rather their fulness? 13 For I speak to you, the nations, inasmuch as I am apostle of nations, I glorify my ministry; 14 if by any means I shall provoke to jealousy them which are my flesh, and shall save some from among them. 15 For if their casting away be the world’s reconciliation, what their reception but life from among the dead? 16 Now if the first-fruit be holy, the lump also; and if the root be holy, the branches also. 17 Now if some of the branches have been broken out, and thou, being a wild olive tree, hast been grafted in amongst them, and hast become a fellow-partaker of the root and of the fatness of the olive tree, 18 boast not against the branches; but if thou boast, it is not thou bearest the root, but the root thee. 19 Thou wilt say then, The branches have been broken out in order that I might be grafted in. 20 Right: they have been broken out through unbelief, and thou standest through faith. Be not high-minded, but fear: 21 if God indeed has not spared the natural branches; lest it might be he spare not thee either. 22 Behold then the goodness and severity of God: upon them who have fallen, severity; upon thee goodness of God, if thou shalt abide in goodness, since otherwisethou also wilt be cut away. 23 And they too, if they abide not in unbelief, shall be grafted in; for God is able again to graft them in. 24 For if thou hast been cut out of the olive tree wild by nature, and, contrary to nature, hast been grafted into the good olive tree, how much rather shall they, who are according to nature be grafted into their own olive tree? 25 For I do not wish you to be ignorant, brethren, of this mystery, that ye may not be wise in your own conceits, that blindness in part is happened to Israel, until the fulness of the nations be come in; 26 and so all Israel shall be saved. According as it is written, The deliverer shall come out of Zion; he shall turn away ungodliness from Jacob. 27 And this is the covenant from me to them, when I shall have taken away their sins. 28 As regards the glad tidings, they are enemies on your account; but as regards election, beloved on account of the fathers. 29 For the gifts and the calling of God are not subject to repentance. 30 For as indeed yealso once have not believed in God, but now have been objects of mercy through the unbelief of these; 31 so these also have now not believed in your mercy, in order that they also may be objects of mercy. 32 For God hath shut up together all in unbelief, in order that he might shew mercy to all.

33 O depth of riches both of the wisdom and knowledge of God! how unsearchable his judgments, and untraceable his ways! 34 For who has known the mind of the Lord, or who has been his counsellor? 35 or who has first given to him, and it shall be rendered to him? 36 For of him, and through him, and for him are all things: to him be glory for ever. Amen.

1 Întreb dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?" Nicidecum! Căci și*1 Sam. 12:22.Ier. 31:37.2 Cor. 11:22.Filip. 3:5. eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. 2 Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a*Cap. 8:29. cunoscut mai dinainte. Nu știți ce zice Scriptura în locul unde vorbește despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice: 3 „Doamne*1 Împ. 19:10,14., pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur și caută să-mi ia viața?" 4 Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am*1 Împ. 19:18. păstrat șapte mii de bărbați, care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal." 5 Tot așa*Cap. 9:27., și în vremea de față, este o rămășiță datorită unei alegeri prin har. 6 Și dacă*Cap. 4:4,5.Gal. 5:4.Deut. 9:4,5. este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă. 7 Deci, ce urmează? Că Israel*Cap. 9:31;10:9. n-a căpătat ce căuta, iar rămășița aleasă a căpătat, pe când ceilalți au fost împietriți, 8 după cum este scris: „Dumnezeu*Is. 29:10. le-a dat un duh de adormire, ochi*Deut. 29:4.Is. 6:9.Ier. 5:21.Ezec. 12:2.Mat. 13:14.Ioan 12:40.Fapte 28:26,27. ca să nu vadă și urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi." 9 Și David zice: „Masa lor să*Ps. 69:22. li se prefacă într-o cursă, într-un laț, într-un prilej de cădere și într-o dreaptă răsplătire. 10 Să*Ps. 69:23. li se întunece ochii ca să nu vadă și spinarea să le-o ții mereu gârbovită."

11 Întreb dar: „S-au poticnit ei ca să cadă?" Nicidecum! Ci, prin*Fapte 13:46;18:6;22:18,21;28:24,28. Cap. 10:19. alunecarea lor, s-a făcut cu putință mântuirea neamurilor, ca să facă pe Israel gelos; 12 dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăție pentru lume și paguba lor a fost o bogăție pentru neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor? 13 V-o spun vouă, neamurilor: Întrucât sunt*Fapte 9:15;13:2;22:21. Cap. 15:16.Gal. 1:16;2:2,7-9.Efes. 3:8.1 Tim. 2:7.2 Tim. 1:11. apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea 14 și caut ca, dacă este cu putință, să stârnesc gelozia celor din neamul meu și să*1 Cor. 7:16;9:22.1 Tim. 4:16.Iac. 5:20. mântuiesc pe unii din ei. 15 Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viață din morți? 16 Iar dacă cele dintâi roade*Lev. 23:10.Num. 15:18-21. sunt sfinte, și plămădeala este sfântă; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte. 17 Iar dacă unele*Ier. 11:16. din ramuri au fost tăiate și dacă tu*Fapte 2:39.Efes. 2:12,13., care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor și ai fost făcut părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului, 18 nu*1 Cor. 10:12. te făli față de ramuri. Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine. 19 Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu." 20 Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinței lor, și tu stai în picioare prin credință: Nu*Cap. 12:16. te îngâmfa dar, ci teme-te*Prov. 28:14.Is. 66:2.Filip. 2:12.! 21 Căci dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine. 22 Uită-te dar la bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut și bunătate față de tine, dacă*1 Cor. 15:2.Evr. 3:6,14. nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat și*Ioan 15:2. tu. 23 Și chiar ei, dacă*2 Cor. 3:16. nu stăruiesc în necredință, vor fi altoiți, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăși. 24 Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți ei, care sunt ramuri firești în măslinul lor?

25 Fraților, pentru ca să nu vă socotiți singuri înțelepți*Cap. 12:16., nu vreau să nu știți taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire*Vers. 7.2 Cor. 3:14. care va ține până*Luca 21:24.Apoc. 7:9. va intra numărul deplin al neamurilor. 26 Și atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni*Is. 59:20.Ps. 14:7. din Sion și va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov. 27 Acesta*Is. 27:9.Ier. 31:31.Evr. 8:8;10:16. va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi șterge păcatele." 28 În ce privește Evanghelia, ei sunt vrăjmași, și aceasta spre binele vostru, dar în ce privește alegerea, sunt iubiți*Deut. 7:8;9:5;10:15. din pricina părinților lor. 29 Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile și de chemarea făcută*Num. 23:19.. 30 După cum voi odinioară*Efes. 2:2.Col. 3:7. n-ați ascultat de Dumnezeu și după cum prin neascultarea lor ați căpătat îndurare acum, 31 tot așa, ei, acum, n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete și ei îndurare. 32 Fiindcă Dumnezeu*Cap. 3:9.Gal. 3:22. a închis pe toți oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toți. 33 O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cât*Ps. 36:6. de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese*Iov 11:7.Ps. 92:5. sunt căile Lui! 34 Și în adevăr*Iov 15:8.Is. 40:13.Ier. 23:18.1 Cor. 2:16., „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine*Iov 36:22. a fost sfetnicul Lui? 35 Cine*Iov 35:7;41:11. I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?" 36 Din El*1 Cor. 8:6.Col. 1:16., prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui*Gal. 1:5.1 Tim. 1:17.2 Tim. 4:18.Evr. 13:21.1 Pet. 5:11.2 Pet. 3:18.Iuda 25.Apoc. 1:6. să fie slava în veci! Amin.