1 And he went out thence and came to his own country, and his disciples follow him. 2 And when sabbath was come he began to teach in the synagogue, and many hearing were amazed, saying, Whence has this man these things? and what is the wisdom that is given to him, and such works of power are done by his hands? 3 Is not this the carpenter, the son of Mary, and brother of James, and Joses, and Judas, and Simon? and are not his sisters here with us? And they were offended in him. 4 But Jesus said to them, A prophet is not despised save in his own country, and among his kinsmen, and in his own house. 5 And he could not do any work of power there, save that laying his hands on a few infirm persons he healed them. 6 And he wondered because of their unbelief. And he went round the villages in a circuit, teaching.
7 And he calls the twelve to him; and he began to send them out two and two, and gave to them power over the unclean spirits; 8 and he commanded them that they should take nothing for the way, save a staff only; no scrip, no bread, no money in their belt; 9 but be shod with sandals, and put not on two body-coats. 10 And he said to them, Wheresoever ye shall enter into a house, there remain till ye shall go thence. 11 And whatsoever place shall not receive you nor hear you, departing thence, shake off the dust which is under your feet for a testimony to them. 12 And they went forth and preached that they should repent; 13 and they cast out many demons, and anointed with oil many infirm, and healed them.
14 And Herod the king heard of him (for his name had become public), and said, John the baptist is risen from among the dead, and on this account works of power are wrought by him. 15 And others said, It is Elias; and others said, It is a prophet, as one of the prophets. 16 But Herod when he heard it said, John whom I beheaded, he it is; he is risen from among the dead. 17 For the same Herod had sent and seized John, and had bound him in prison on account of Herodias, the wife of Philip his brother, because he had married her. 18 For John said to Herod, It is not lawful for thee to have the wife of thy brother. 19 But Herodias kept it in her mind against him, and wished to kill him, and could not: 20 for Herod feared John knowing that he was a just and holy man, and kept him safe; and having heard him, did many things, and heard him gladly. 21 And a holiday being come, when Herod, on his birthday, made a supper to his grandees, and to the chiliarchs, and the chief men of Galilee; 22 and the daughter of the same Herodias having come in, and danced, pleased Herod and those that were with him at table; and the king said to the damsel, Ask of me whatsoever thou wilt and I will give it thee. 23 And he swore to her, Whatsoever thou shalt ask me I will give thee, to half of my kingdom. 24 And she went out, and said to her mother, What should I ask? And she said, The head of John the baptist. 25 And immediately going in with haste to the king, she asked saying, I desire that thou give me directly upon a dish the head of John the baptist. 26 And the king, while made very sorry, on account of the oaths and those lying at table with him would not break his word with her. 27 And immediately the king, having sent one of the guard, ordered his head to be brought. And he went out and beheaded him in the prison, 28 and brought his head upon a dish, and gave it to the damsel, and the damsel gave it to her mother. 29 And his disciples having heard it, came and took up his body, and laid it in a tomb.
30 And the apostles are gathered together to Jesus. And they related to him all things, both what they had done and what they had taught. 31 And he said to them, Come ye yourselves apart into a desert place and rest a little. For those coming and those going were many, and they had not leisure even to eat. 32 And they went away apart into a desert place by ship. 33 And many saw them going, and recognised them, and ran together there on foot, out of all the cities, and got there before them. 34 And on leaving the ship Jesus saw a great crowd, and he was moved with compassion for them, because they were as sheep not having a shepherd. And he began to teach them many things. 35 And when it was already late in the day, his disciples coming to him say, The place is desert, and it is already late in the day; 36 send them away that they may go into the country and villages around, and buy themselves bread, for they have not anything they can eat. 37 And he answering said to them, Give ye them to eat. And they say to him, Shall we go and buy two hundred denarii worth of bread and give them to eat? 38 And he says to them, How many loaves have ye? Go and see. And when they knew they say, Five, and two fishes. 39 And he ordered them to make them all sit down by companies on the green grass. 40 And they sat down in ranks by hundreds and by fifties. 41 And having taken the five loaves and the two fishes, looking up to heaven, he blessed, and broke the loaves, and gave them to his disciples that they might set them before them. And the two fishes he divided among all. 42 And they all ate and were satisfied. 43 And they took up of fragments the fillings of twelve hand-baskets, and of the fishes. 44 And those that ate of the loaves were five thousand men.
45 And immediately he compelled his disciples to go on board ship, and to go on before to the other side to Bethsaida, while he sends the crowd away. 46 And, having dismissed them, he departed into the mountain to pray. 47 And when evening was come, the ship was in the midst of the sea, and he alone upon the land. 48 And seeing them labouring in rowing, for the wind was contrary to them, about the fourth watch of the night he comes to them walking on the sea, and would have passed them by. 49 But they, seeing him walking on the sea, thought that it was an apparition, and cried out. 50 For all saw him and were troubled. And immediately he spoke with them, and says to them, Be of good courage: it is I; be not afraid. 51 And he went up to them into the ship, and the wind fell. And they were exceedingly beyond measure astonished in themselves and wondered; 52 for they understood not through the loaves: for their heart was hardened. 53 And having passed over, they came to the land of Gennesaret and made the shore. 54 And on their coming out of the ship, immediately recognising him, 55 they ran through that whole country around, and began to carry about those that were ill on couches, where they heard that he was. 56 And wherever he entered into villages, or cities, or the country, they laid the sick in the market-places, and besought him that they might touch if it were only the hem of his garment; and as many as touched him were healed.
1 Isus aMat. 13:54.Luca 4:16. plecat de acolo și S-a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El. 2 Când a venit ziua Sabatului, a început să învețe pe norod în sinagogă. Mulți, când Îl auzeau, se mirau și ziceau: „DeIoan 6:42. unde are El aceste lucruri? Ce fel de înțelepciune este aceasta care I-a fost dată? Și cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui? 3 Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, frateleMat. 12:46.Gal. 1:19. lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt surorile Lui aici, între noi?" Și găseauMat. 11:6. o pricină de poticnire în El. 4 Dar Isus le-a zis: „Un proroc nuMat. 13:57.Ioan 4:44.este disprețuit decât în patria Lui, între rudele Lui și în casa Lui."5 N-aGen. 19:22;32:25.Mat. 13:58. Cap. 9:23. putut să facă nicio minune acolo, ci doar Și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat. 6 Și seIs. 59:16. mira de necredința lor.
Isus străbăteaMat. 9:35.Luca 13:22. satele de primprejur și învăța pe norod.
7 AtunciMat. 10:1. Cap. 3:13,14.Luca 9:1. a chemat la Sine pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate. 8 Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag; să n-aibă nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă la brâu; 9 săFapte 12:8. se încalțe cu sandale și să nu se îmbrace cu două haine. 10 Apoi le-a zis: „În orice casăMat. 10:11.Luca 9:4;10:7,8.veți intra, să rămâneți acolo până veți pleca din locul acela.11 ȘiMat. 10:14.Luca 10:10., dacă în vreun loc nu vă vor primi și nu vă vor asculta, să plecați de acolo și să scuturațiFapte 13:51;18:6.îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru pământul Sodomei și Gomorei decât pentru cetatea aceea."12 Ucenicii au plecat și au propovăduit pocăința. 13 Scoteau mulți draci șiIac. 5:14. ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și-i vindecau.
14 Împăratul Irod a auzitMat. 14:1.Luca 9:7. vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit, și a zis: „Ioan Botezătorul a înviat din morți, și de aceea lucrează aceste puteri prin el." 15 AlțiiMat. 16:14. Cap. 8:28. ziceau: „Este Ilie." Iar alții ziceau: „Este un proroc ca unul din proroci." 16 DarMat. 14:2.Luca 3:19. Irod, când a auzit lucrul acesta, zicea: „Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morți." 17 Căci Irod însuși trimisese să prindă pe Ioan și-l legase în temniță din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentru că o luase de nevastă. 18 Și Ioan zicea lui Irod: „Nu-țiLev. 18:16;20:21. este îngăduit să ții pe nevasta fratelui tău!" 19 Irodiada avea necaz pe Ioan și voia să-l omoare. Dar nu putea, 20 căci Irod se temeaMat. 14:5;21:26. de Ioan, fiindcă îl știa om neprihănit și sfânt; îl ocrotea și, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neștiind ce să facă, și-l asculta cu plăcere. 21 TotușiMat. 14:6. a venit o zi cu bun prilej, când Irod își prăznuia ziuaGen. 40:20. nașterii și a dat un ospăț boierilor săi, mai-marilor oastei și fruntașilor Galileii. 22 Fata Irodiadei a intrat la ospăț, a jucat și a plăcut lui Irod și oaspeților lui. Împăratul a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, și-ți voi da." 23 Apoi a adăugat cu jurământ: „Orice-miEst. 5:3,6;7:2. vei cere, îți voi da, fie și jumătate din împărăția mea." 24 Fata a ieșit afară și a zis mamei sale: „Ce să cer?" Și mama sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul." 25 Ea s-a grăbit să vină îndată la împărat și i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul." 26 ÎmpăratulMat. 14:9. s-a întristat foarte mult, dar, din pricina jurămintelor sale și din pricina oaspeților, n-a vrut să zică nu. 27 A trimis îndată un ostaș de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostașul de pază s-a dus și a tăiat capul lui Ioan în temniță, 28 l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, și fata l-a dat mamei sale. 29 Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul și l-au pus într-un mormânt.
30 ApostoliiLuca 9:10. s-au adunat la Isus și I-au spus tot ce făcuseră și tot ce învățaseră pe oameni. 31 IsusMat. 14:13. le-a zis: „Veniți singuri la o parte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin." Căci erauCap. 3:20. mulți care veneau și se duceau și ei n-aveau vreme nici să mănânce. 32 AuMat. 14:13. plecat dar cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte. 33 Oamenii i-au văzut plecând și i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetățile și au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei. 34 CândMat. 9:36;14:14. a ieșit din corabie, Isus a văzut mult norod și I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care n-aveau păstor, și aLuca 9:11. început să-i învețe multe lucruri. 35 FiindcăMat. 14:15.Luca 9:12. ziua era pe sfârșite, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu și ziua este pe sfârșite. 36 Dă-le drumul să se ducă în cătunele și satele de primprejur ca să-și cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca." 37 „Dați-le voi să mănânce", le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: „OareNum. 11:13,22.2 Împ. 4:43. să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de lei și să le dăm să mănânce?" 38 Și El i-a întrebat: „Câte pâini aveți? Duceți-vă de vedeți." S-au dus de au văzut câte pâini au și au răspuns: „CinciMat. 14:17.Luca 9:13.Ioan 6:9.Mat. 15:34. Cap. 8:5. și doi pești." 39 Atunci le-a poruncit să-i așeze pe toți, cete-cete, pe iarba verde. 40 Și au șezut jos în cete de câte o sută și de câte cincizeci. 41 El a luat cele cinci pâini și cei doi pești. Și-a ridicat ochii spre cer și a rostit binecuvântarea1 Sam. 9:13.Mat. 26:26.. Apoi a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea și cei doi pești, i-a împărțit la toți. 42 Au mâncat toți și s-au săturat; 43 și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu firimituri de pâine și cu ce mai rămăsese din pești. 44 Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbați.
45 ÎndatăMat. 14:22.Ioan 6:17., Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului. 46 După ce Și-a luat rămas-bun de la norod, S-a dus în munte ca să Se roage. 47 CândMat. 14:23.Ioan 6:16,17. s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe țărm. 48 A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă. Și, într-a patra strajă din noapte, a mers la ei umblând pe mare și voiaLuca 24:28. să treacă pe lângă ei. 49 Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă și au țipat, 50 pentru că toți L-au văzut și s-au înspăimântat. Isus a vorbit îndată cu ei și le-a zis: „Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!"51 Apoi S-a suit la ei în corabie și a stat vântul. Ei au rămas uimiți și înmărmuriți, 52 căci nuCap. 8:17,18. înțeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inimaCap. 3:5;16:14. împietrită.
53 DupăMat. 14:34. ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului și au tras la mal. 54 Când au ieșit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus, 55 au alergat prin toate împrejurimile și au început să aducă pe bolnavi în paturi pretutindeni pe unde se auzea că era El. 56 Oriunde intra El, în sate, în cetăți sau în cătune, puneau pe bolnavi în piețe și-L rugau să le dea voie doarMat. 9:20. Cap. 5:27,28.Fapte 19:12. să se atingă de poalele hainei Lui. Și toți câți se atingeau de El erau tămăduiți.
/images/a/a0208299-6f37-40a0-66e1-2576b9435f00)
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)