1 Now the passover and the feast of unleavened bread was after two days. And the chief priests and the scribes were seeking how they might seize him by subtlety and kill him. 2 For they said, Not in the feast, lest perhaps there be a tumult of the people. 3 And when he was in Bethany, in the house of Simon the leper, as he lay at table, there came a woman having an alabaster flask of ointment of pure nard, very costly; and having broken the alabaster flask, she poured it out upon his head. 4 And there were some indignant in themselves, and saying, Why has this waste been made of the ointment? 5 for this ointment could have been sold for more than three hundred denarii and given to the poor. And they spoke very angrily at her. 6 But Jesus said, Let her alone; why do ye trouble her? she has wrought a good work as to me; 7 for ye have the poor always with you, and whenever ye would ye can do them good; but me ye have not always. 8 What she could she has done. She has beforehand anointed my body for the burial. 9 And verily I say unto you, Wheresoever these glad tidings may be preached in the whole world, what this woman has done shall be also spoken of for a memorial of her. 10 And Judas Iscariote, one of the twelve, went away to the chief priests that he might deliver him up to them; 11 and they, when they heard it, rejoiced, and promised him to give money. And he sought how he could opportunely deliver him up.

12 And the first day of unleavened bread, when they slew the passover, his disciples say to him, Where wilt thou that we go and prepare, that thou mayest eat the passover? 13 And he sends two of his disciples, and says to them, Go into the city, and a man shall meet you carrying a pitcher of water; follow him. 14 And wheresoever he enters, say to the master of the house, The Teacher says, Where is my guest-chamber where I may eat the passover with my disciples? 15 and he will shew you a large upper room furnished ready. There make ready for us. 16 And his disciples went away and came into the city, and found as he had said to them; and they made ready the passover. 17 And when evening was come, he comes with the twelve. 18 And as they lay at table and were eating, Jesus said, Verily I say to you, One of you shall deliver me up; he who is eating with me. 19 And they began to be grieved, and to say to him, one by one, Is it I? and another, Is it I?20 But he answered and said to them, One of the twelve, he who dips with me in the dish. 21 The Son of man goes indeed as it is written concerning him, but woe to that man by whom the Son of man is delivered up; it were good for that man if he had not been born. 22 And as they were eating, Jesus, having taken bread, when he had blessed, broke it, and gave it to them, and said, Take this: this is my body. 23 And having taken the cup, when he had given thanks, he gave it to them, and they all drank out of it. 24 And he said to them, This is my blood, that of the new covenant, that shed for many. 25 Verily I say to you, I will no more drink at all of the fruit of the vine, until that day when I drink it new in the kingdom of God. 26 And having sung a hymn, they went out to the mount of Olives. 27 And Jesus says to them, All ye shall be offended, for it is written, I will smite the shepherd, and the sheep shall be scattered abroad. 28 But after I am risen, I will go before you into Galilee. 29 But Peter said to him, Even if all should be offended, yet not I. 30 And Jesus says to him, Verily I say to thee, that thou to-day, in this night, before the cock shall crow twice, thou shalt thrice deny me. 31 But he said so much exceedingly the more, If I should have to die with thee, I will in no wise deny thee. And likewise said they all too.

32 And they come to a place of which the name is Gethsemane, and he says to his disciples, Sit here while I shall pray. 33 And he takes with him Peter and James and John, and he began to be amazed and oppressed in spirit. 34 And he says to them, My soul is full of grief even unto death; abide here and watch. 35 And, going forward a little, he fell upon the earth; and he prayed that, if it were possible, the hour might pass away from him. 36 And he said, Abba, Father, all things are possible to thee: take away this cup from me; but not what I will, but what thouwilt. 37 And he comes and finds them sleeping. And he says to Peter, Simon, dost thou sleep? Hast thou not been able to watch one hour? 38 Watch and pray, that ye enter not into temptation. The spirit indeed is willing, but the flesh weak. 39 And going away, he prayed again, saying the same thing. 40 And returning, he found them again sleeping, for their eyes were heavy; and they knew not what they should answer him. 41 And he comes the third time and says to them, Sleep on now, and take your rest. It is enough; the hour is come; behold, the Son of man is delivered up into the hands of sinners. 42 Arise, let us go; behold, he that delivers me up has drawn nigh.

43 And immediately, while he was yet speaking, Judas comes up, being one of the twelve, and with him a great crowd, with swords and sticks, from the chief priests and the scribes and the elders. 44 Now he that delivered him up had given them a sign between them, saying, Whomsoever I shall kiss, that is he; seize him, and lead him away safely. 45 And being come, straightway coming up to him, he says, Rabbi, Rabbi; and he covered him with kisses. 46 And they laid their hands upon him and seized him. 47 But a certain one of those who stood by, having drawn his sword, struck the bondman of the high priest, and took off his ear. 48 And Jesus answering said to them, Are ye come out as against a robber, with swords and sticks to take me? 49 I was daily with you teaching in the temple, and ye did not seize me; but it is that the scriptures may be fulfilled. 50 And all left him and fled. 51 And a certain young man followed him with a linen cloth cast about his naked body; and the young men seize him; 52 but he, leaving the linen cloth behind him, fled from them naked.

53 And they led away Jesus to the high priest. And there come together to him all the chief priests and the elders and the scribes. 54 And Peter followed him at a distance, till he was within the court of the high priest’s palace; and he was sitting with the officers and warming himself in the light of the fire. 55 And the chief priests and the whole sanhedrim sought testimony against Jesus to cause him to be put to death, and did not find any. 56 For many bore false witness against him, and their testimony did not agree. 57 And certain persons rose up and bore false witness against him, saying, 58 We heard him saying, I will destroy this temple which is made with hands, and in the course of three days I will build another not made with hands. 59 And neither thus did their testimony agree. 60 And the high priest, rising up before them all, asked Jesus, saying, Answerest thou nothing? What do these testify against thee? 61 But he was silent, and answered nothing. Again the high priest asked him, and says to him, Thou art the Christ, the Son of the Blessed? 62 And Jesus said, I am, and ye shall see the Son of man sitting at the right hand of power, and coming with the clouds of heaven. 63 And the high priest, having rent his clothes, says, What need have we any more of witnesses? 64 Ye have heard the blasphemy; what think ye? And they all condemned him to be guilty of death. 65 And some began to spit upon him, and cover up his face, and buffet him, and say to him, Prophesy; and the officers struck him with the palms of their hands.

66 And Peter being below in the palace-court, there comes one of the maids of the high priest, 67 and seeing Peter warming himself, having looked at him, says, And thou wast with the Nazarene, Jesus. 68 But he denied, saying, I know not nor understand what thou sayest. And he went out into the vestibule; and a cock crew. 69 And the maid, seeing him, again began to say to those that stood by, This is one of them. 70 And he again denied. And again, after a little, those that stood by said to Peter, Truly thou art one of them, for also thou art a Galilean. 71 But he began to curse and to swear, I know not this man of whom ye speak. 72 And the second time a cock crew. And Peter remembered the word that Jesus said to him, Before the cock crow twice, thou shalt deny me thrice; and when he thought thereon he wept.

1 După două*Mat. 26:2.Luca 22:1.Ioan 11:55;13:1. zile era Praznicul Paștelor și al Azimilor. Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleșug și să-L omoare. 2 Căci ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă tulburare în norod."

3 Pe*Mat. 26:6.Ioan 12:1,3.Luca 7:37. când ședea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump, și, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. 4 Unora dintre ei le-a fost necaz și ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir? 5 Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei*14:5 Grecește: dinari. și să se dea săracilor." Și le era foarte necaz pe femeia aceea. 6 Dar Isus le-a zis: „Lăsați-o în pace. De ce-i faceți supărare? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine,7 căci pe*Deut. 15:11.săraci îi aveți totdeauna cu voi și le puteți face bine oricând voiți, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna.8 Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte pentru îngropare.9 Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei."10 Iuda*Mat. 26:14.Luca 22:3,4. Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la preoții cei mai de seamă, ca să le vândă pe Isus. 11 Când au auzit ei lucrul acesta, s-au bucurat și i-au făgăduit bani. Și Iuda căuta un prilej nimerit ca să-L dea în mâinile lor.

12 În*Mat. 26:17.Luca 22:7. ziua dintâi a Praznicului Azimilor, când jertfeau Paștele, ucenicii lui Isus I-au zis:

„Unde voiești să ne ducem să-Ți pregătim ca să mănânci Paștele?"

13 El a trimis pe doi din ucenicii Săi și le-a zis: „Duceți-vă în cetate. Acolo aveți să întâlniți un om ducând un urcior cu apă, mergeți după el.14 Unde va intra el, spuneți stăpânului casei: ‘Învățătorul zice: «Unde este odaia pentru oaspeți, în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?»’15 Și are să vă arate o odaie mare de sus, așternută gata; acolo să pregătiți pentru noi."16 Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate și au găsit așa cum le spusese El. Și au pregătit Paștele. 17 Seara*Mat. 26:20., Isus a venit cu cei doisprezece. 18 Pe când ședeau la masă și mâncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi, care mănâncă cu Mine, Mă va vinde."19 Ei au început să se întristeze și să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu?" 20 „Este unul din cei doisprezece", le-a răspuns El, „și anume cel ce întinge mâna cu Mine în blid.21 Fiul omului*Mat. 26:24.Luca 22:22., negreșit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut."

22 Pe când*Mat. 26:26.Luca 22:19.1 Cor. 11:23. mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a binecuvântat, a frânt-o și le-a dat, zicând: „Luați, mâncați, acesta este trupul Meu."23 Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat și au băut toți din el. 24 Și le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți.25 Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viței până în ziua când îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu."

26 După ce*Mat. 26:30. au cântat cântările de laudă, au ieșit în Muntele Măslinilor. 27 Isus*Mat. 26:31. le-a zis: „În noaptea aceasta, toți veți avea un prilej de poticnire, pentru că este scris: ‘Voi bate*Zah. 13:7.Păstorul, și oile vor fi risipite.’28 Dar, după*Cap. 16:7.ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea."29 Petru*Mat. 26:33,34.Luca 22:34.Ioan 13:37,38. i-a zis: „Chiar dacă toți ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea." 30 Și Isus i-a zis: „Adevărat îți spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori."31 Dar Petru I-a zis cu și mai multă tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine." Și toți ceilalți au spus același lucru.

32 S-au*Mat. 26:36.Luca 22:39.Ioan 18:1. dus apoi într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Și Isus a zis ucenicilor Săi: „Ședeți aici până Mă voi ruga."33 A luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a început să Se înspăimânte și să Se mâhnească foarte tare. 34 El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare*Ioan 12:27.de moarte; rămâneți aici și vegheați!"35 Apoi a mers puțin mai înainte, S-a aruncat la pământ și Se ruga ca, dacă este cu putință, să treacă de la El ceasul acela. 36 El zicea: „Ava*Rom. 8:15.Gal. 4:6.– adică ‘Tată’ –, Ție toate*Evr. 5:7.lucrurile Îți sunt cu putință; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși*Ioan 5:30;6:38.facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu."37 Și a venit la ucenici, pe care i-a găsit dormind. Și a zis lui Petru: „Simone, tu dormi? Un ceas n-ai fost în stare să veghezi?38 Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită; duhul*Rom. 7:23.Gal. 5:17.este plin de râvnă, dar trupul este neputincios."39 S-a dus iarăși și S-a rugat, zicând aceleași cuvinte. 40 Apoi S-a întors din nou și i-a găsit dormind, pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn. Ei nu știau ce să-I răspundă. 41 În sfârșit, a venit a treia oară și le-a zis: „Dormiți de acum și odihniți-vă! Destul! A*Ioan 13:1.venit ceasul! Iată că Fiul omului este dat în mâinile păcătoșilor.42 Sculați-vă*Mat. 26:46.Ioan 18:1,2.; haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul!"

43 Și*Mat. 26:47.Luca 22:47.Ioan 18:3. îndată, pe când vorbea El încă, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, și împreună cu el a venit o mulțime de oameni cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoții cei mai de seamă, de cărturari și de bătrâni. 44 Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta, acela este; să-L prindeți și să-L duceți sub pază." 45 Când a venit Iuda, s-a apropiat îndată de Isus și I-a zis: „Învățătorule!" Și L-a sărutat mult. 46 Atunci, oamenii aceia au pus mâna pe Isus și L-au prins. 47 Unul din cei ce stăteau lângă El a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea. 48 Isus*Mat. 26:55.Luca 22:52. a luat cuvântul și le-a zis: „Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți.49 În toate zilele am fost la voi și învățam pe oameni în Templu, și nu M-ați prins. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să*Ps. 22:6.Is. 53:7.Luca 22:37;24:44.se împlinească Scripturile."50 Atunci*Ps. 88:8. Vers. 27., toți ucenicii L-au părăsit și au fugit. 51 După El mergea un tânăr care n-avea pe trup decât o învelitoare de pânză de in. Au pus mâna pe el, 52 dar el și-a lăsat învelitoarea și a fugit în pielea goală.

53 Pe*Mat. 26:57.Luca 22:54.Ioan 18:13. Isus L-au dus la marele preot, unde s-au adunat toți preoții cei mai de seamă, bătrânii și cărturarii. 54 Petru L-a urmat de departe până în curtea marelui preot, a șezut jos împreună cu aprozii și se încălzea la para focului. 55 Preoții*Mat. 26:59. cei mai de seamă și tot soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare, dar nu găseau niciuna. 56 Pentru că mulți făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau. 57 Unii s-au sculat și au făcut o mărturisire mincinoasă împotriva Lui și au zis: 58 „Noi L-am auzit zicând: ‘Eu*Cap. 15:29.Ioan 2:19. voi strica Templul acesta, făcut de mâini omenești, și în trei zile voi ridica un altul, care nu va fi făcut de mâini omenești.’" 59 Nici chiar în privința aceasta nu se potrivea mărturisirea lor. 60 Atunci*Mat. 26:62., marele preot s-a sculat în picioare în mijlocul adunării, a întrebat pe Isus și I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc oamenii aceștia împotriva Ta?" 61 Isus*Is. 53:7. tăcea și nu răspundea nimic. Marele preot*Mat. 26:63. L-a întrebat iarăși și I-a zis: „Ești Tu Hristosul, Fiul Celui Binecuvântat?" 62 „Da, sunt", i-a răspuns Isus. „Și*Mat. 24:30;26:64.Luca 22:69.veți vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii și venind pe norii cerului."63 Atunci, marele preot și-a rupt hainele și a zis: „Ce nevoie mai avem de martori? 64 Ați auzit hula. Ce vi se pare?" Toți L-au osândit să fie pedepsit cu moartea. 65 Și unii au început să-L scuipe, să-I acopere fața, să-L bată cu pumnii și să-I zică: „Prorocește!" Iar aprozii L-au primit în palme.

66 Pe*Mat. 26:58,69.Luca 22:55.Ioan 18:16. când stătea Petru jos în curte, a venit una din slujnicele marelui preot. 67 Când a văzut pe Petru încălzindu-se, s-a uitat țintă la el și i-a zis: „Și tu erai cu Isus din Nazaret!" 68 El s-a lepădat și a zis: „Nu știu, nici nu înțeleg ce vrei să zici." Apoi a ieșit în pridvor. Și a cântat cocoșul. 69 Când*Mat. 26:71.Luca 22:58.Ioan 18:25. l-a văzut slujnica, a început iarăși să spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este unul dintre oamenii aceia." 70 Și el s-a lepădat din nou. După*Mat. 26:73.Luca 22:59.Ioan 18:26. puțină vreme, cei ce stăteau acolo au zis iarăși lui Petru: „Nu mai încape îndoială că ești unul din oamenii aceia, căci*Fapte 2:7. ești galileean și graiul tău seamănă cu al lor." 71 Atunci, el a început să se blesteme și să se jure: „Nu cunosc pe Omul acesta despre care vorbiți!" 72 Îndată*Mat. 26:75. a cântat cocoșul a doua oară. Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori." Și, gândindu-se la acest lucru, a început să plângă.