1 And they came to the other side of the sea, to the country of the Gadarenes. 2 And immediately on his going out of the ship there met him out of the tombs a man possessed by an unclean spirit, 3 who had his dwelling in the tombs; and no one was able to bind him, not even with chains; 4 because he had been often bound with fetters and chains, and the chains had been torn asunder by him, and the fetters were shattered; and no one was able to subdue him. 5 And continually night and day, in the tombs and in the mountains, he was crying and cutting himself with stones. 6 But seeing Jesus from afar off, he ran and did him homage, 7 and crying with a loud voice he says, What have I to do with thee, Jesus, Son of the Most High God? I adjure thee by God, torment me not. 8 For he said to him, Come forth, unclean spirit, out of the man. 9 And he asked him, What is thy name? And he says to him, Legion is my name, because we are many. 10 And he besought him much that he would not send them away out of the country. 11 Now there was there just at the mountain a great herd of swine feeding; 12 and they besought him, saying, Send us into the swine that we may enter into them. 13 And Jesus immediately allowed them. And the unclean spirits going out entered into the swine, and the herd rushed down the steep slope, into the sea (about two thousand), and were choked in the sea. 14 And those that were feeding them fled and reported it in the city and in the country. And they went out to see what it was that had taken place. 15 And they come to Jesus, and they see the possessed of demons sitting and clothed and sensible, him that had had the legion: and they were afraid. 16 And they that had seen it related to them how it had happened to the man possessed by demons, and concerning the swine. 17 And they began to beg him to depart from their coasts. 18 And as he went on board ship, the man that had been possessed by demons besought him that he might be with him. 19 And he suffered him not, but says to him, Go to thine home to thine own people, and tell them how great things the Lord has done for thee, and has had mercy on thee. 20 And he went away and began to proclaim in the Decapolis how great things Jesus had done for him; and all wondered.

21 And Jesus having passed over in the ship again to the other side, a great crowd gathered to him; and he was by the sea. 22 And behold there comes one of the rulers of the synagogue, by name Jairus, and seeing him, falls down at his feet; 23 and he besought him much, saying, My little daughter is at extremity; I pray that thou shouldest come and lay thy hands upon her so that she may be healed, and may live. 24 And he went with him, and a large crowd followed him and pressed on him. 25 And a certain woman who had had a flux of blood twelve years, 26 and had suffered much under many physicians, and had spent everything she had and had found no advantage from it, but had rather got worse, 27 having heard concerning Jesus, came in the crowd behind and touched his clothes; 28 for she said, If I shall touch but his clothes I shall be healed. 29 And immediately her fountain of blood was dried up, and she knew in her body that she was cured from the scourge. 30 And immediately Jesus, knowing in himself the power that had gone out of him, turning round in the crowd said, Who has touched my clothes? 31 And his disciples said to him, Thou seest the crowd pressing on thee, and sayest thou, Who touched me? 32 And he looked round about to see her who had done this. 33 But the woman, frightened and trembling, knowing what had taken place in her, came and fell down before him, and told him all the truth. 34 And he said to her, Daughter, thy faith has healed thee; go in peace, and be well of thy scourge.

35 While he was yet speaking, they come from the ruler of the synagogue’s house, saying, Thy daughter has died, why troublest thou the teacher any further? 36 But Jesus immediately, having heard the word spoken, says to the ruler of the synagogue, Fear not; only believe. 37 And he suffered no one to accompany him save Peter and James, and John the brother of James. 38 And he comes to the house of the ruler of the synagogue, and sees the tumult, and people weeping and wailing greatly. 39 And entering in he says to them, Why do ye make a tumult and weep? the child has not died, but sleeps. 40 And they derided him. But he, having put them all out, takes with him the father of the child, and the mother, and those that were with him, and enters in where the child was lying. 41 And having laid hold of the hand of the child, he says to her, Talitha koumi, which is, interpreted, Damsel, I say to thee, Arise. 42 And immediately the damsel arose and walked, for she was twelve years old. And they were astonished with great astonishment. 43 And he charged them much that no one should know this; and he desired that something should be given her to eat.

1 Au*Mat. 8:28.Luca 8:26. ajuns pe celălalt țărm al mării, în ținutul gadarenilor. 2 Când a ieșit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieșea din morminte, stăpânit de un duh necurat. 3 Omul acesta își avea locuința în morminte și nimeni nu mai putea să-l țină legat, nici chiar cu un lanț. 4 Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi și cu cătușe la mâini, dar rupsese cătușele și sfărâmase obezile, și nimeni nu-l putea domoli. 5 Totdeauna, zi și noapte, stătea în morminte și pe munți, țipând și tăindu-se cu pietre. 6 Când a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat 7 și a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu să nu mă chinuiești!" 8 Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieși din omul acesta!"9 „Care-ți este numele?", l-a întrebat Isus. „Numele meu este Legiune", a răspuns el, „pentru că suntem mulți." 10 Și Îl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ținutul acela. 11 Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care pășteau. 12 Și dracii L-au rugat și au zis: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei." 13 Isus le-a dat voie. Și duhurile necurate au ieșit și au intrat în porci; și turma s-a repezit de pe râpă în mare. Erau aproape două mii și s-au înecat în mare. 14 Porcarii au fugit și au dat de știre în cetate și prin satele vecine. Oamenii au ieșit să vadă ce s-a întâmplat. 15 Au venit la Isus, și iată pe cel ce fusese îndrăcit și avusese legiunea de draci șezând jos îmbrăcat și întreg la minte; și s-au înspăimântat. 16 Cei ce văzuseră cele întâmplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit și cu porcii. 17 Atunci au*Mat. 8:34.Fapte 16:39. început să roage pe Isus să plece din ținutul lor. 18 Pe când Se suia El în corabie, omul*Luca 8:38. care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El. 19 Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi și povestește-le tot ce ți-a făcut Domnul și cum a avut milă de tine."20 El a plecat și a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Și toți se minunau.

21 După*Mat. 9:1.Luca 8:40. ce a trecut Isus iarăși de cealaltă parte cu corabia, s-a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lângă mare. 22 Atunci*Mat. 9:18.Luca 8:41. a venit unul din fruntașii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntașul s-a aruncat la picioarele Lui 23 și I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: „Fetița mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ți pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă și să trăiască." 24 Isus a plecat împreună cu el. Și după El mergea mult norod și-L îmbulzea. 25 Și era o femeie care de doisprezece ani avea*Lev. 15:25.Mat. 9:20. o scurgere de sânge. 26 Ea suferise mult de la mulți doctori, cheltuise tot ce avea și nu simțise nicio ușurare, ba încă îi era mai rău. 27 A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulțime și s-a atins de haina Lui. 28 Căci își zicea ea: „Dacă aș putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui." 29 Și îndată, a secat izvorul sângelui ei. Și a simțit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală. 30 Isus a cunoscut îndată că o putere*Luca 6:19;8:46. ieșise din El și, întorcându-Se spre mulțime, a zis: „Cine s-a atins de hainele Mele?"31 Ucenicii I-au zis: „Vezi că mulțimea Te îmbulzește și mai zici: ‘Cine s-a atins de Mine?’" 32 El Se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta. 33 Femeia, înfricoșată și tremurând, căci știa ce se petrecuse în ea, a venit de s-a aruncat la picioarele Lui și I-a spus tot adevărul. 34 Dar Isus i-a zis: „Fiică, credința*Mat. 9:22. Cap. 10:52.Fapte 14:9.ta te-a mântuit; du-te în pace și fii tămăduită de boala ta."35 Pe când vorbea El încă*Luca 8:49., iată că vin niște oameni de la fruntașul sinagogii, care-i spun: „Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învățătorul?" 36 Dar Isus, fără să țină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntașului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!"37 Și n-a îngăduit nimănui să-L însoțească, afară de Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov. 38 Au ajuns la casa fruntașului sinagogii. Acolo, Isus a văzut o zarvă și pe unii care plângeau și se tânguiau mult. 39 A intrat înăuntru și le-a zis: „Pentru ce faceți atâta zarvă și pentru ce plângeți? Copila n-a murit, ci doarme*Ioan 11:11.."40 Ei își băteau joc de El. Atunci*Fapte 9:40., după ce i-a scos afară pe toți, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce-L însoțiseră și a intrat acolo unde zăcea copila. 41 A apucat-o de mână și i-a zis: „Talita cumi", care, tălmăcit, înseamnă: „Fetițo, scoală-te, îți zic!"42 Îndată, fetița s-a sculat și a început să umble, căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniți. 43 Isus le-a*Mat. 8:4;9:30;12:16;17:9. Cap. 3:12.Luca 5:14. poruncit cu tărie să nu știe nimeni lucrul acesta și a zis să dea de mâncare fetiței.