1 And when they draw near to Jerusalem, to Bethphage and Bethany, at the mount of Olives, he sends two of his disciples, 2 and says to them, Go into the village which is over against you, and immediately on entering into it ye will find a colt tied, upon which no child of man has ever sat: loose it and lead it here. 3 And if any one say to you, Why do ye this? say, The Lord has need of it; and straightway he sends it hither. 4 And they departed, and found a colt bound to the door without at the crossway, and they loose him. 5 And some of those who stood there said to them, What are ye doing, loosing the colt? 6 And they said to them as Jesus had commanded. And they let them do it. 7 And they led the colt to Jesus, and cast their clothes upon it, and he sat on it; 8 and many strewed their clothes on the way, and others cut down branches from the trees and went on strewing them on the way. 9 And those going on before and those following cried out, Hosanna! blessed be he that comes in the Lord’s name. 10 Blessed be the coming kingdom of our father David. Hosanna in the highest! 11 And he entered into Jerusalem and into the temple; and having looked round on all things, the hour being already late, he went out to Bethany with the twelve.

12 And on the morrow, when they were gone out of Bethany, he hungered. 13 And seeing from afar off a fig-tree which had leaves, he came, if perhaps he might find something on it. And having come up to it he found nothing but leaves, for it was not the time of figs. 14 And answering he said to it, Let no one eat fruit of thee any more for ever. And his disciples heard it. 15 And they come to Jerusalem, and entering into the temple, he began to cast out those who sold and who bought in the temple, and he overthrew the tables of the moneychangers and the seats of the dove-sellers, 16 and suffered not that any one should carry any package through the temple. 17 And he taught saying to them, Is it not written, My house shall be called a house of prayer for all the nations? but ye have made it a den of robbers. 18 And the chief priests and the scribes heard it, and they sought how they might destroy him; for they feared him, because all the crowd were astonished at his doctrine. 19 And when it was evening he went forth without the city. 20 And passing by early in the morning they saw the fig-tree dried up from the roots. 21 And Peter, remembering what Jesus had said, says to him, Rabbi, see, the fig-tree which thou cursedst is dried up. 22 And Jesus answering says to them, Have faith in God. 23 Verily I say to you, that whosoever shall say to this mountain, Be thou taken away and cast into the sea, and shall not doubt in his heart, but believe that what he says takes place, whatever he shall say shall come to pass for him. 24 For this reason I say to you, All things whatsoever ye pray for and ask, believe that ye receive it, and it shall come to pass for you. 25 And when ye stand praying, forgive if ye have anything against any one, that your Father also who is in the heavens may forgive you your offences. 26 But if ye do not forgive, neither will your Father who is in the heavens forgive your offences.

27 And they come again to Jerusalem. And as he walked about in the temple, the chief priests and the scribes and the elders come to him, 28 and they say to him, By what authority doest thou these things? and who gave thee this authority, that thou shouldest do these things? 29 And Jesus answering said to them, I also will ask you one thing, and answer me, and I will tell you by what authority I do these things: 30 The baptism of John, was it of heaven, or of men? answer me. 31 And they reasoned with themselves, saying, If we should say, Of heaven, he will say, Why then have ye not believed him? 32 but should we say, Of men — they feared the people; for all held of John that he was truly a prophet. 33 And they answering say to Jesus, We do not know. And Jesus answering says to them, Neither do I tell you by what authority I do these things.

1 Când s-au apropiat*Mat. 21:1.Luca 19:29.Ioan 12:14. de Ierusalim și au fost lângă Betfaghe și Betania, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi 2 și le-a zis: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră. Îndată ce veți intra în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care n-a încălecat încă niciun om; dezlegați-l și aduceți-Mi-l.3 Dacă vă va întreba cineva: ‘Pentru ce faceți lucrul acesta?’ să răspundeți: ‘Domnul are trebuință de el. Și îndată îl va trimite înapoi aici.’"4 Ucenicii s-au dus, au găsit măgărușul legat afară, lângă o ușă, la cotitura drumului, și l-au dezlegat. 5 Unii din cei ce stăteau acolo le-au zis: „Ce faceți? De ce dezlegați măgărușul acesta?" 6 Ei au răspuns cum le poruncise Isus. Și i-au lăsat să plece. 7 Au adus măgărușul la Isus, și-au aruncat hainele pe el și Isus a încălecat pe el. 8 Mulți*Mat. 21:8. oameni își așterneau hainele pe drum, iar alții presărau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmp. 9 Cei ce mergeau înainte și cei ce veneau după Isus strigau: „Osana*Ps. 118:29.! Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului! 10 Binecuvântată este Împărăția care vine, Împărăția părintelui nostru David! Osana*Ps. 148:1. în cerurile preaînalte!" 11 Isus*Mat. 21:12. a intrat în Ierusalim și S-a dus în Templu. După ce S-a uitat la toate lucrurile de jur împrejur, fiindcă era pe înserate, a plecat la Betania cu cei doisprezece.

12 A*Mat. 21:18. doua zi, după ce au ieșit din Betania, Isus a flămânzit. 13 A zărit*Mat. 21:19. de departe un smochin care avea frunze și a venit să vadă poate va găsi ceva în el. S-a apropiat de smochin, dar n-a găsit decât frunze, căci nu era încă vremea smochinelor. 14 Atunci a luat cuvântul și a zis smochinului: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!" Și ucenicii au auzit aceste vorbe. 15 Au*Mat. 21:12.Luca 19:45.Ioan 2:14. ajuns în Ierusalim și Isus a intrat în Templu. A început să scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei. 16 Și nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas prin Templu. 17 Și-i învăța și zicea: „Oare nu este scris: ‘Casa*Is. 56:7.Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile’? Dar voi*Ier. 7:11.ați făcut din ea o peșteră de tâlhari."18 Preoții cei mai de seamă și cărturarii, când au auzit*Mat. 21:45,46.Luca 19:47. cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare, căci se temeau de El, pentru că tot*Mat. 7:28. Cap. 1:22.Luca 4:32. norodul era uimit de învățătura Lui. 19 Ori de câte ori se însera, Isus ieșea din cetate.

20 Dimineața*Mat. 21:19., când treceau pe lângă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini. 21 Petru și-a adus aminte de cele petrecute și a zis lui Isus: „Învățătorule, uite că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat." 22 Isus a luat cuvântul și le-a zis: „Aveți credință în Dumnezeu!23 Adevărat*Mat. 17:20;21:21.Luca 17:6.vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: ‘Ridică-te și aruncă-te în mare’ și dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.24 De aceea vă spun că, orice*Mat. 7:7.Luca 11:9.Ioan 14:13;15:7;16:24.Iac. 1:5,6.lucru veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea.25 Și, când stați în picioare de vă rugați, să iertați*Mat. 6:14.Col. 3:13.orice aveți împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greșelile voastre.26 Dar dacă*Mat. 18:35.nu iertați, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greșelile voastre."

27 S-au dus din nou în Ierusalim. Și*Mat. 21:23.Luca 20:1., pe când Se plimba Isus prin Templu, au venit la El preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii 28 și I-au zis: „Cu ce putere faci Tu aceste lucruri? Și cine Ți-a dat puterea aceasta ca să le faci?" 29 Isus le-a răspuns: „Am să vă pun și Eu o întrebare. Răspundeți-Mi la ea și apoi vă voi spune și Eu cu ce putere fac aceste lucruri.30 Botezul lui Ioan venea din cer ori de la oameni? Răspundeți-Mi!"31 Ei însă vorbeau astfel între ei: „Dacă răspundem: ‘Din cer’, va zice: ‘Dar de ce nu l-ați crezut?’ 32 Și dacă vom răspunde: ‘De la oameni…’", se temeau de norod, căci toți*Mat. 3:5;14:5. Cap. 6:20. socoteau că Ioan a fost în adevăr un proroc. 33 Atunci au răspuns lui Isus: „Nu știm." Și Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri."