1 And rising up thence he comes into the coasts of Judaea, and the other side of the Jordan. And again crowds come together to him, and, as he was accustomed, again he taught them. 2 And Pharisees coming to him asked him, Is it lawful for a man to put away his wife? (tempting him). 3 But he answering said to them, What did Moses command you? 4 And they said, Moses allowed to write a bill of divorce, and to put away. 5 And Jesus answering said to them, In view of your hard-heartedness he wrote this commandment for you; 6 but from the beginning of the creation God made them male and female. 7 For this cause a man shall leave his father and mother and shall be united to his wife, 8 and the two shall be one flesh: so that they are no longer two but one flesh. 9 What therefore God has joined together, let not man separate. 10 And again in the house the disciples asked him concerning this. 11 And he says to them, Whosoever shall put away his wife and shall marry another, commits adultery against her. 12 And if a woman put away her husband and shall marry another, she commits adultery.
13 And they brought little children to him that he might touch them. But the disciples rebuked those that brought them. 14 But Jesus seeing it, was indignant, and said to them, Suffer the little children to come to me; forbid them not; for of such is the kingdom of God. 15 Verily I say to you, Whosoever shall not receive the kingdom of God as a little child, shall in no wise enter into it. 16 And having taken them in his arms, having laid his hands on them, he blessed them.
17 And as he went forth into the way, a person ran up to him, and kneeling to him asked him, Good Teacher, what shall I do that I may inherit eternal life? 18 But Jesus said to him, Why callest thou me good? no one is good but one, that is God. 19 Thou knowest the commandments: Do not commit adultery, Do not kill, Do not steal, Do not bear false witness, Do not defraud, Honour thy father and mother. 20 And he answering said to him, Teacher, all these things have I kept from my youth. 21 And Jesus looking upon him loved him, and said to him, One thing lackest thou: go, sell whatever thou hast and give to the poor, and thou shalt have treasure in heaven; and come, follow me, taking up the cross. 22 But he, sad at the word, went away grieved, for he had large possessions. 23 And Jesus looking around says to his disciples, How difficultly shall they that have riches enter into the kingdom of God! 24 And the disciples were amazed at his words. And Jesus again answering says to them, Children, how difficult it is that those who trust in riches should enter into the kingdom of God! 25 It is easier for a camel to go through the eye of a needle than for a rich man to enter into the kingdom of God. 26 And they were exceedingly astonished, saying to one another, And who can be saved? 27 But Jesus looking on them says, With men it is impossible, but not with God; for all things are possible with God. 28 Peter began to say to him, Behold, we have left all things and have followed thee. 29 Jesus answering said, Verily I say to you, There is no one who has left house, or brethren, or sisters, or father, or mother, or wife, or children, or lands, for my sake and for the sake of the gospel, 30 that shall not receive a hundredfold now in this time: houses, and brethren, and sisters, and mothers, and children, and lands, with persecutions, and in the coming age life eternal. 31 But many first shall be last, and the last first.
32 And they were in the way going up to Jerusalem, and Jesus was going on before them; and they were amazed, and were afraid as they followed. And taking the twelve again to him, he began to tell them what was going to happen to him: 33 Behold, we go up to Jerusalem, and the Son of man shall be delivered up to the chief priests and to the scribes, and they shall condemn him to death, and shall deliver him up to the nations: 34 and they shall mock him, and shall scourge him, and shall spit upon him, and shall kill him; and after three days he shall rise again. 35 And there come to him James and John, the sons of Zebedee, saying to him, Teacher, we would that whatsoever we may ask thee, thou wouldst do it for us. 36 And he said to them, What would ye that I should do for you? 37 And they said to him, Give to us that we may sit, one on thy right hand, and one on thy left hand, in thy glory. 38 And Jesus said to them, Ye do not know what ye ask. Are ye able to drink the cup which I drink, or be baptised with the baptism that I am baptised with? 39 And they said to him, We are able. And Jesus said to them, The cup that I drink ye will drink and with the baptism that I am baptised with ye will be baptised, 40 but to sit on my right hand or on my left is not mine to give, but for those for whom it is prepared. 41 And the ten having heard of it, began to be indignant about James and John. 42 But Jesus having called them to him, says to them, Ye know that those who are esteemed to rule over the nations exercise lordship over them; and their great men exercise authority over them; 43 but it is not thus among you; but whosoever would be great among you, shall be your minister; 44 and whosoever would be first of you shall be bondman of all. 45 For also the Son of man did not come to be ministered to, but to minister, and give his life a ransom for many.
46 And they come to Jericho, and as he was going out from Jericho, and his disciples and a large crowd, the son of Timaeus, Bartimaeus, the blind man, sat by the wayside begging. 47 And having heard that it was Jesus the Nazaraean, he began to cry out and to say, O Son of David, Jesus, have mercy on me. 48 And many rebuked him, that he might be silent; but he cried so much the more, Son of David, have mercy on me. 49 And Jesus, standing still, desired him to be called. And they call the blind man, saying to him, Be of good courage, rise up, he calls thee. 50 And, throwing away his garment, he started up and came to Jesus. 51 And Jesus answering says to him, What wilt thou that I shall do to thee? And the blind man said to him, Rabboni, that I may see. 52 And Jesus said to him, Go, thy faith has healed thee. And he saw immediately, and followed him in the way.
1 Isus a plecatMat. 19:1.Ioan 10:40;11:7. de acolo și a venit în ținutul Iudeii, dincolo de Iordan. Gloatele s-au adunat din nou la El și, după obiceiul Său, a început iarăși să le învețe. 2 AuMat. 13:3. venit la El fariseii și, ca să-L ispitească, L-au întrebat dacă este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta. 3 Drept răspuns, El le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?"4 „MoiseDeut. 24:1.Mat. 5:31;19:7.", au zis ei, „a dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărțire și s-o lase." 5 Isus le-a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v-a scris Moise porunca aceasta.6 Dar, de la începutul lumii, Dumnezeu i-aGen. 1:27;5:2.făcut parte bărbătească și parte femeiască.7 De aceeaGen. 2:24.Efes. 5:31.va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevastă-sa.8 Și cei doi vor fi un singur trup. Așa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup.9 Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă."10 În casă, ucenicii L-au întrebat iarăși asupra celor de mai sus. 11 El le-a zis: „OricineMat. 5:32;19:9.Luca 16:18.Rom. 7:3.1 Cor. 7:10,11.își lasă nevasta și ia pe alta de nevastă preacurvește față de ea12 și dacă o nevastă își lasă bărbatul și ia pe altul de bărbat preacurvește."
13 I-auMat. 19:13.Luca 18:15. adus niște copilași ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce îi aduceau. 14 Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat și le-a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor1 Cor. 14:20.1 Pet. 2:2.ca ei.15 Adevărat vă spun că oricineMat. 18:3.nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș cu niciun chip nu va intra în ea!"16 Apoi i-a luat în brațe și i-a binecuvântat, punându-Și mâinile peste ei.
17 TocmaiMat. 19:16.Luca 18:18. când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui și L-a întrebat: „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?" 18 „Pentru ce Mă numești bun?", i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun, decât Unul singur: Dumnezeu.19 Cunoști poruncile: ‘SăExod 20:1.Rom. 13:9.nu preacurvești; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înșeli; să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.’"20 El I-a răspuns: „Învățătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinerețea mea." 21 Isus S-a uitat țintă la el, l-a iubit și i-a zis: „Îți lipsește un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoarăMat. 6:19,20;19:21.Luca 12:33;16:9.în cer. Apoi vino, ia-ți crucea și urmează-Mă."22 Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot, căci avea multe avuții. 23 Isus S-a uitatMat. 19:23.Luca 18:24. împrejurul Lui și a zis ucenicilor Săi: „Cât de anevoie vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au avuții!"24 Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul și le-a zis: „Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ceIov 31:24.Ps. 52:7;62:10.1 Tim. 6:17.se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu!25 Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu!"26 Ucenicii au rămas și mai uimiți și au zis unii către alții: „Cine poate atunci să fie mântuit?" 27 Isus S-a uitat țintă la ei și le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputință la oameni, dar nu la Dumnezeu, pentru că toate lucrurile sunt cu putință laIer. 32:17.Mat. 19:26.Luca 1:1,37.Dumnezeu."
28 PetruMat. 19:27.Luca 18:28. a început să-I zică: „Iată că noi am lăsat totul și Te-am urmat." 29 Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă sau frați sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau holde pentru Mine și pentru Evanghelie30 și să2 Cron. 9:9,25.Luca 18:30.nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, frați, surori, mame, copii și holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viața veșnică.31 MulțiMat. 19:30;20:16.Luca 13:30.din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, și mulți din cei de pe urmă vor fi cei dintâi."
32 EiMat. 20:17.Luca 18:31. erau pe drum și se suiau la Ierusalim, și Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau tulburați și mergeau îngroziți după El. Isus a luatCap. 8:31;9:31.Luca 9:22;18:31. iarăși la El pe cei doisprezece și a început să le vorbească despre lucrurile care aveau să I se întâmple. 33 „Iată", a zis El, „ne suim la Ierusalim, și Fiul omului va fi dat în mâinile preoților celor mai de seamă și cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte și-L vor da în mâinile neamurilor,34 care își vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa și-L vor omorî, dar, după trei zile, va învia."
35 Fiii lui Zebedei, Iacov și Ioan, au venitMat. 20:20. la Isus și I-au zis: „Învățătorule, am vrea să ne faci ce-Ți vom cere." 36 El le-a zis: „Ce voiți să vă fac?"37 „Dă-ne", I-au zis ei, „să ședem unul la dreapta Ta și altul la stânga Ta când vei fi îmbrăcat în slava Ta." 38 Isus le-a răspuns: „Nu știți ce cereți. Puteți voi să beți paharul pe care am să-l beau Eu sau să fiți botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?"39 „Putem", au zis ei. Și Isus le-a răspuns: „Este adevărat că paharul pe care-l voi bea Eu, îl veți bea și cu botezul cu care voi fi botezat Eu, veți fi botezați,40 dar cinstea de a ședea la dreapta sau la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru care a fost pregătită."41 Cei zece, când au auzitMat. 20:24. lucrul acesta, au început să se mânie pe Iacov și pe Ioan. 42 Isus i-a chemat la El și le-a zis: „ȘtițiLuca 22:25.că cei priviți drept cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele și mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire.43 DarMat. 20:26,28. Cap. 9:35.Luca 9:48.între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru44 și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor.45 Căci FiulIoan 13:14.Filip. 2:7.omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-ȘiMat. 20:28.1 Tim. 2:6.Tit 2:14.dea viața răscumpărare pentru mulți!"
46 AuMat. 20:29.Luca 18:35. ajuns la Ierihon. Și, pe când ieșea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi și cu o mare mulțime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerșetor orb, ședea jos, lângă drum, și cerea de milă. 47 El a auzit că trece Isus din Nazaret și a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!" 48 Mulți îl certau să tacă, dar el și mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!" 49 Isus S-a oprit și a zis: „Chemați-l!" Au chemat pe orb și i-au zis: „Îndrăznește, scoală-te, căci te cheamă." 50 Orbul și-a aruncat haina, a sărit și a venit la Isus. 51 Isus a luat cuvântul și i-a zis: „Ce vrei să-ți fac?" „Rabuni", I-a răspuns orbul, „să capăt vederea." 52 Și Isus i-a zis: „Du-te, credințaMat. 9:22.ta te-a mântuit." Îndată orbul și-a căpătat vederea și a mers pe drum după Isus.
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)
/images/a/a0208299-6f37-40a0-66e1-2576b9435f00)