1 And he began to say to them in parables, A man planted a vineyard, and made a fence round it and dug a wine-vat, and built a tower, and let it out to husbandmen, and left the country. 2 And he sent a bondman to the husbandmen at the season, that he might receive from the husbandmen of the fruit of the vineyard. 3 But they took him, and beat him, and sent him away empty. 4 And again he sent to them another bondman; and at him they threw stones, and struck him on the head, and sent him away with insult. 5 And again he sent another, and him they killed; and many others, beating some and killing some. 6 Having yet therefore one beloved son, he sent also him to them the last, saying, They will have respect for my son. 7 But those husbandmen said to one another, This is the heir: come, let us kill him and the inheritance will be ours. 8 And they took him and killed him, and cast him forth out of the vineyard. 9 What therefore shall the lord of the vineyard do? He will come and destroy the husbandmen, and will give the vineyard to others. 10 Have ye not even read this scripture, The stone which they that builded rejected, this has become the corner-stone: 11 this is of the Lord, and it is wonderful in our eyes? 12 And they sought to lay hold of him, and they feared the crowd; for they knew that he had spoken the parable of them. And they left him and went away.

13 And they send to him certain of the Pharisees and of the Herodians, that they might catch him in speaking. 14 And they come and say to him, Teacher, we know that thou art true, and carest not for any one; for thou regardest not men’s person, but teachest the way of God with truth: Is it lawful to give tribute to Caesar or not? 15 Should we give, or should we not give? But he knowing their hypocrisy said unto them, Why tempt ye me? Bring me a denarius that I may see it. 16 And they brought it. And he says to them, Whose is this image and superscription? And they said to him, Caesar’s. 17 And Jesus answering said to them, Pay what is Caesar’s to Caesar, and what is God’s to God. And they wondered at him.

18 And Sadducees come to him, that say there is no resurrection; and they demanded of him saying, 19 Teacher, Moses wrote to us that if any one’s brother die, and leave a wife behind, and leave no children, that his brother shall take his wife, and raise up seed to his brother. 20 There were seven brethren; and the first took a wife, and dying did not leave seed; 21 and the second took her and died, and neither did he leave seed; and the third likewise. 22 And the seven took her and did not leave seed. Last of all the woman also died. 23 In the resurrection, when they shall rise again, of which of them shall she be wife, for the seven had her as wife? 24 And Jesus answering said to them, Do not ye therefore err, not knowing the scriptures, nor the power of God? 25 For when they rise from among the dead they neither marry, nor are given in marriage, but are as angels who are in the heavens. 26 But concerning the dead that they rise, have ye not read in the book of Moses, in the section of the bush, how God spoke to him, saying, Iam the God of Abraham, and the God of Isaac, and the God of Jacob? 27 He is not the God of the dead, but of the living. Ye therefore greatly err.

28 And one of the scribes who had come up, and had heard them reasoning together, perceiving that he had answered them well, demanded of him, Which is the first commandment of all? 29 And Jesus answered him, The first commandment of all is, Hear, Israel: the Lord our God is one Lord; 30 and thou shalt love the Lord thy God with all thy heart, and with all thy soul, and with all thine understanding, and with all thy strength. This is the first commandment. 31 And a second like it is this: Thou shalt love thy neighbour as thyself. There is not another commandment greater than these. 32 And the scribe said to him, Right, teacher; thou hast spoken according to the truth. For he is one, and there is none other besides him; 33 and to love him with all the heart, and with all the intelligence, and with all the soul, and with all the strength, and to love one’s neighbour as one’s self, is more than all the burnt-offerings and sacrifices. 34 And Jesus, seeing that he had answered intelligently, said to him, Thou art not far from the kingdom of God. And no one dared question him any more.

35 And Jesus answering said as he was teaching in the temple, How do the scribes say that the Christ is son of David? 36 for David himself said speaking in the Holy Spirit, The Lord said to my Lord, Sit on my right hand until I put thine enemies as footstool of thy feet. 37 David himself therefore calls him Lord, and whence is he his son? And the mass of the people heard him gladly. 38 And he said to them in his doctrine, Beware of the scribes, who like to walk about in long robes, and salutations in the marketplaces, 39 and first seats in the synagogues, and first places at suppers; 40 who devour the houses of widows, and as a pretext make long prayers. These shall receive a severer judgment.

41 And Jesus, having sat down opposite the treasury, saw how the crowd was casting money into the treasury; and many rich cast in much. 42 And a poor widow came and cast in two mites, which is a farthing. 43 And having called his disciples to him he said to them, Verily I say unto you, This poor widow has cast in more than all who have cast into the treasury: 44 for all have cast in of that which they had in abundance, but she of her destitution has cast in all that she had, the whole of her living.

1 Isus a*Mat. 21:33.Luca 20:9. început pe urmă să le vorbească în pilde.

„Un om a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea și a zidit un turn, apoi a arendat-o unor vieri și a plecat din țară.2 La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob ca să ia de la ei din roadele viei.3 Vierii au pus mâna pe el, l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale.4 A trimis iarăși la ei un alt rob; ei l-au rănit la cap și l-au batjocorit.5 A mai trimis un altul, pe care l-au omorât, apoi a trimis mulți alții, dintre care pe unii i-au bătut, iar pe alții i-au omorât.6 Mai avea un singur fiu preaiubit; la urmă, l-a trimis și pe el la ei. ‘Vor primi cu cinste pe fiul meu’, zicea el.7 Dar vierii aceia au zis între ei: ‘Iată moștenitorul, veniți să-l omorâm, și moștenirea va fi a noastră.’8 Și au pus mâna pe el, l-au omorât și i-au aruncat trupul afară din vie.9 Acum ce va face stăpânul viei? Va veni, va nimici pe vierii aceia și via o va da altora.10 Oare n-ați citit locul acesta din Scriptură: ‘Piatra*Ps. 118:22.pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului;11 Domnul a făcut acest lucru, și este minunat în ochii noștri’?"12 Ei*Mat. 21:45,46. Cap. 11:18.Ioan 7:25,30,44. căutau să-L prindă, dar se temeau de norod. Pricepuseră că împotriva lor spusese Isus pilda aceasta. Și L-au lăsat și au plecat.

13 Apoi*Mat. 22:15.Luca 20:20. au trimis la Isus pe unii din farisei și din irodieni ca să-L prindă cu vorba. 14 Aceștia au venit și I-au zis: „Învățătorule, știm că spui adevărul și nu-Ți pasă de nimeni, căci nu cauți la fața oamenilor și înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cade să plătim bir Cezarului sau nu? 15 Să plătim sau să nu plătim?" Isus le-a cunoscut fățărnicia și le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți? Aduceți-Mi un ban*12:15 Grecește: dinar.ca să-l văd."16 I-au adus un ban, și Isus i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el ale cui sunt?" „Ale Cezarului", I-au răspuns ei. 17 Atunci, Isus le-a zis: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu." Și se mirau foarte mult de El.

18 Saducheii*Mat. 22:23.Luca 20:27., care*Fapte 23:8. zic că nu este înviere, au venit la Isus și I-au pus următoarea întrebare: 19 „Învățătorule, iată ce ne-a scris Moise*Deut. 25:5.: ‘Dacă moare fratele cuiva și-i rămâne nevasta fără să aibă copii, fratele său să ia pe nevasta lui și să ridice urmaș fratelui său.’ 20 Erau dar șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit fără să lase urmaș. 21 Al doilea a luat de nevastă pe văduvă și a murit fără să lase urmaș. Tot așa și al treilea. 22 Și niciunul din cei șapte n-a lăsat urmaș. După ei toți, a murit și femeia. 23 La înviere, nevasta căruia dintre ei va fi ea? Căci toți șapte au avut-o de nevastă." 24 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciți voi din pricină că nu pricepeți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?25 Căci după ce vor învia din morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor*1 Cor. 15:42,49,52.fi ca îngerii în ceruri.26 În ceea ce privește învierea morților, oare n-ați citit în cartea lui Moise, în locul unde se vorbește despre Rug, ce i-a spus Dumnezeu când a zis: ‘Eu*Exod 3:6.sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov’?27 Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciți!"

28 Unul*Mat. 22:35. din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă știa că Isus răspunsese bine saducheilor, a venit la El și L-a întrebat: „Care este cea dintâi dintre toate poruncile?" 29 Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: ‘Ascultă*Deut. 6:4.Luca 10:27., Israele! Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn’30 și ‘Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta.’ Iată porunca dintâi.31 Iar a doua este următoarea: ‘Să*Lev. 19:18.Mat. 22:39.Rom. 13:9.Gal. 5:14.Iac. 2:8.iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.’ Nu este altă poruncă mai mare decât acestea."32 Cărturarul I-a zis: „Bine, Învățătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că*Deut. 4:39.Is. 45:6,14;46:9. nu este altul afară de El 33 și că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul și cu toată puterea și a iubi pe aproapele ca pe sine este*1 Sam. 15:22.Osea 6:6.Mica 6:6-8. mai mult decât toate arderile-de-tot și decât toate jertfele." 34 Isus a văzut că a răspuns cu pricepere și i-a zis: „Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu." Și*Mat. 22:46. nimeni nu îndrăznea să-I mai pună întrebări.

35 Pe când*Mat. 22:41.Luca 20:41. învăța pe norod în Templu, Isus a zis: „Cum zic cărturarii că Hristosul este fiul lui David?36 Însuși David, fiind insuflat de*2 Sam. 23:2.Duhul Sfânt, a zis:

‘Domnul a zis*Ps. 110:1.Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.»’

37 Deci chiar David Îl numește Domn; atunci cum este El fiul lui?" Și gloata cea mare Îl asculta cu plăcere.

38 În învățătura pe care le-o dădea, Isus le*Cap. 4:2. zicea: „Păziți-vă*Mat. 23:1.Luca 20:46.de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi și să le facă*Luca 11:43.lumea plecăciuni prin piețe.39 Ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi și după locurile dintâi la ospețe;40 casele văduvelor le mănâncă*Mat. 23:14.și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osândă va veni peste ei."

41 Isus*Luca 21:1. ședea jos în fața vistieriei Templului și Se uita cum arunca norodul bani în*2 Împ. 12:9. vistierie. Mulți, care erau bogați, aruncau mult. 42 A venit și o văduvă săracă și a aruncat doi bănuți*12:42 Grecește: lepta., care fac un gologan*12:42 Grecește: codrantes = 1/64 dintr-un dinar.. 43 Atunci, Isus a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: „Adevărat vă spun că această*2 Cor. 8:12.văduvă săracă a dat mai mult decât toți cei ce au aruncat în vistierie,44 căci toți ceilalți au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot*Deut. 24:6.1 Ioan 3:17.ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască."