1 And it came to pass in the fourth year of king Darius, that the word of Jehovah came unto Zechariah on the fourth day of the ninth month, even in Chislev, 2 when Bethel had sent Sherezer and Regem-melech, and his men, to supplicate Jehovah, 3 and to speak unto the priests that were in the house of Jehovah of hosts, and to the prophets, saying, Should I weep in the fifth month, separating myself, as I have done now so many years? 4 And the word of Jehovah of hosts came unto me, saying, 5 Speak unto all the people of the land, and to the priests, saying, When ye fasted and mourned in the fifth and in the seventh month, even those seventy years, did ye really fast unto me, even unto me? 6 And when ye ate, and when ye drank, was it not you that were eating and drinking? 7 Are not these the words that Jehovah cried by the former prophets, when Jerusalem was inhabited and at peace, and her cities round about her, when the south and the lowland were inhabited?

8 And the word of Jehovah came unto Zechariah, saying, 9 Thus speaketh Jehovah of hosts, saying, Execute true judgment, and shew loving-kindness and mercies one to another, 10 and oppress not the widow and the fatherless, the stranger and the afflicted; and let none of you imagine evil against his brother in your heart. 11 But they refused to hearken, and turned a rebellious shoulder, and made their ears heavy, that they should not hear. 12 And they made their heart as an adamant, that they should not hear the law, and the words that Jehovah of hosts sent by his Spirit by the hand of the former prophets: therefore was there great wrath from Jehovah of hosts. 13 And it came to pass, like as he called, and they would not hear, so they called, and I would not hear, saith Jehovah of hosts; 14 and I scattered them with a whirlwind among all the nations whom they knew not, and the land was desolate after them, so that no one passed through nor returned; and they laid the pleasant land desolate.

1 În anul al patrulea al împăratului Darius, cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia în ziua a patra a lunii a noua, care este luna Chisleu. 2 Cei din Betel trimiseseră pe Șarețer și pe Reghem-Melec cu oamenii săi să se roage Domnului 3 și să întrebe*Deut. 17:9-11;33:10.Mal. 2:7. pe preoții din Casa Domnului oștirilor și pe proroci: „Trebuie să plâng și în luna a*Ier. 52:12. Cap. 8:19. cincea și să mă înfrânez, cum am făcut atâția ani?" 4 Atunci, cuvântul Domnului oștirilor mi-a vorbit astfel: 5 „Spune la tot poporul țării și preoților: ‘Când ați postit*Is. 58:5. și ați plâns în luna a cincea și a șaptea*Ier. 41:1. Cap. 8:19. în acești*Cap. 1:12. șaptezeci de ani, oare pentru Mine*Rom. 14:6. ați postit voi? 6 Și când mâncați și beți, nu sunteți voi cei ce mâncați și beți? 7 Nu cunoașteți cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin prorocii de mai înainte, când Ierusalimul era încă locuit și liniștit împreună cu cetățile lui de primprejur și când și partea de miazăzi*Ier. 17:26. și câmpia erau locuite?’" 8 Cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia astfel: 9 „Așa a vorbit Domnul oștirilor: ‘Faceți*Is. 58:6,7.Ier. 7:23.Mica 6:8. Cap. 8:16.Mat. 23:23. cu adevărat dreptate și purtați-vă cu bunătate și îndurare unul față de altul! 10 Nu asupriți pe văduvă și pe orfan*Exod 22:21,22.Deut. 24:17.Is. 1:17.Ier. 5:28., nici pe străin și pe sărac și niciunul să nu gândească rău în inima*Ps. 36:4.Mica 2:1. Cap. 8:17. lui împotriva fratelui său!’ 11 Dar ei n-au vrut să ia aminte, ci au întors spatele*Neem. 9:29.Ier. 7:24.Osea 4:16. și și-au astupat urechile*Fapte 7:57. ca să n-audă. 12 Și-au făcut inima*Ezec. 11:19;36:26. ca diamantul de tare, ca să n-asculte*Neem. 9:29,30. Legea, nici cuvintele pe care li le spunea Domnul oștirilor, prin Duhul Său, prin prorocii de mai înainte. Din pricina aceasta, Domnul oștirilor S-a aprins de o mare mânie*2 Cron. 36:16.Dan. 9:11.. 13 Când chema El, ei n-au vrut s-asculte. De aceea nici Eu n-am vrut s-ascult*Prov. 1:24-28.Is. 1:15.Ier. 11:11;14:12.Mica 3:4. când au chemat ei", zice Domnul oștirilor. 14 „Ci i-am împrăștiat*Deut. 4:27;28:64.Ezec. 36:19. Cap. 2:6. printre toate neamurile pe care*Deut. 28:33. nu le cunoșteau; țara*Lev. 26:22. a fost pustiită în urma lor, așa că nimeni nu mai venea și nu mai pleca din ea și, dintr-o țară plăcută*Dan. 8:9. cum era, au făcut o pustie!"