1 And it came to pass when Sanballat, and Tobijah, and Geshem the Arabian, and the rest of our enemies, heard that I had built the wall, and that there was no breach left in it (though at that time I had not set up the doors in the gates), 2 that Sanballat and Geshem sent to me, saying, Come, let us meet together in the villages in the plain of Ono. But they thought to do me mischief. 3 And I sent messengers to them, saying, I am doing a great work, and I cannot come down. Why should the work cease, whilst I leave it and come down to you? 4 And they sent to me four times after this sort; and I answered them in the same manner. 5 Then sent Sanballat his servant to me in this manner the fifth time, with an open letter in his hand, 6 in which was written: It is reported among the nations, and Gashmu says it, that thou and the Jews think to rebel, for which cause thou buildest the wall, and according to these words thou wilt become their king. 7 And thou hast also appointed prophets to proclaim concerning thee at Jerusalem saying, There is a king in Judah! And now it will be reported to the king according to these words. Come now therefore, and let us take counsel together. 8 And I sent to him, saying, There are no such things done as thou sayest, but thou feignest them out of thine own heart. 9 For they all would have made us afraid, saying, Their hands shall be slackened from the work, that it be not carried out. — Now therefore strengthen my hands!

10 And I came to the house of Shemaiah the son of Delaiah, the son of Mehetabeel, who had shut himself up. And he said, Let us meet together in the house of God*GodHebrew: Elohim within the temple, and let us shut the doors of the temple; for they are coming to kill thee; even in the night are they coming to kill thee. 11 And I said, Should such a man as I flee? and who is there, that, being as I am, could go into the temple, and live? I will not go in. 12 And I perceived, and behold, God*GodHebrew: Elohim had not sent him; for he pronounced this prophecy against me; and Tobijah and Sanballat had hired him. 13 Therefore was he hired, that I should be afraid, and do so, and sin, and that they might have wherewith to spread an evil report, that they might reproach me. 14 My God*GodHebrew: Elohim remember Tobijah and Sanballat according to these their works, and also the prophetess Noadiah, and the rest of the prophets who would have put me in fear.

15 So the wall was finished on the twenty-fifth of Elul, in fifty-two days. 16 And it came to pass that when all our enemies heard of it, all the nations that were about us were afraid and were much cast down in their own eyes, and they perceived that this work was wrought by our God*GodHebrew: Elohim17 Moreover in those days the nobles of Judah sent many letters to Tobijah, and those of Tobijah came to them. 18 For there were many in Judah sworn to him; for he was a son-in-law of Shechaniah the son of Arah; and his son Johanan had taken the daughter of Meshullam the son of Berechiah. 19 Also they spoke of his good deeds before me, and reported my words to him. And Tobijah sent letters to put me in fear.

1 Nu pusesem*Cap. 3:1,3. încă ușile porților când Sanbalat, Tobia, Gheșem, Arabul, și ceilalți vrăjmași ai noștri au auzit*Cap. 2:10,19;4:1,7. că zidisem zidul și că n-a mai rămas nicio spărtură. 2 Atunci, Sanbalat și Gheșem au trimis*Prov. 26:24,25. să-mi spună: „Vino și să ne întâlnim în satele din valea Ono*1 Cron. 8:12. Cap. 11:35.." Își puseseră*Ps. 37:12,32. de gând să-mi facă rău. 3 Le-am trimis soli cu următorul răspuns: „Am o mare lucrare de făcut și nu pot să mă cobor; cât timp l-aș lăsa ca să vin la voi, lucrul ar înceta." 4 Mi-au făcut în patru rânduri aceeași cerere, și le-am dat același răspuns. 5 Sanbalat mi-a trimis solia aceasta a cincea oară prin slujitorul său, care ținea în mână o scrisoare deschisă. 6 În ea era scris: „Se răspândește zvonul printre popoare și Gașmu spune că tu*Cap. 2:19. și iudeii aveți de gând să vă răsculați și că în acest scop zidești zidul. Se zice că tu vei ajunge împăratul lor 7 și că ai pus chiar proroci, ca să te numească la Ierusalim împărat al lui Iuda. Și acum lucrurile acestea vor ajunge la cunoștința împăratului. Vino dar și să ne sfătuim împreună." 8 Am trimis următorul răspuns lui Sanbalat: „Ce ai spus tu în scrisoare nu este; tu de la tine le născocești!" 9 Toți oamenii aceștia voiau să ne înfricoșeze și își ziceau: „Li se va înmuia inima, și lucrarea nu se va face." Acum, Dumnezeule, întărește-mă! 10 M-am dus la Șemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel. El se închisese și a zis: „Haidem împreună în Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, și să închidem ușile Templului, căci vin să te omoare și au să vină noaptea să te omoare." 11 Eu am răspuns: „Un om ca mine să fugă? Și care om ca mine ar putea să intre în Templu și să trăiască? Nu voi intra!" 12 Și am cunoscut că nu Dumnezeu îl trimitea. Ci a prorocit*Ezec. 13:22. așa pentru mine, fiindcă Sanbalat și Tobia îi dăduseră argint. 13 Și, câștigându-l astfel, nădăjduiau că am să mă tem și că am să urmez sfaturile lui și să fac un păcat. Ei s-ar fi folosit de această atingere a bunului meu nume ca să mă umple de ocară. 14 Adu-Ți aminte, Dumnezeule*Cap. 13:29., de Tobia și de Sanbalat și de faptele lor! Adu-Ți aminte și de Noadia, prorocița*Ezec. 13:17., și de ceilalți proroci care căutau să mă sperie! 15 Zidul a fost isprăvit în a douăzeci și cincea zi a lunii Elul, în cincizeci și două de zile. 16 Când*Cap. 2:10;4:1,7. Vers. 1. au auzit toți vrăjmașii noștri, s-au temut toate popoarele dimprejurul nostru; s-au smerit foarte mult și au cunoscut*Ps. 126:2. că lucrarea se făcuse prin voia Dumnezeului nostru. 17 În vremea aceea erau unii fruntași din Iudeea care trimiteau deseori scrisori lui Tobia și primeau și ei scrisori de la el. 18 Căci mulți din Iuda erau legați cu el prin jurământ, pentru că era ginerele lui Șecania, fiul lui Arah, și fiul său Iohanan luase pe fata lui Meșulam, fiul lui Berechia. 19 Vorbeau bine de el chiar în fața mea și-i spuneau cuvintele mele. Tobia trimitea scrisori ca să mă înfricoșeze.