1 Gloru la Eternulon, ĉar Li estas bona; Ĉar eterna estas Lia boneco:

2 Diru la liberigitoj de la Eternulo, Kiujn Li liberigis el la mano de malamiko,

3 Kiujn Li kolektis el la landoj, De oriento kaj okcidento, De nordo kaj de la maro.

4 Ili vagis en la dezerto, laŭ vojo senviva, Urbon loĝatan ili ne trovis;

5 Ili malsatis kaj soifis, Ilia animo en ili senfortiĝis.

6 Sed ili ekkriis al la Eternulo en sia sufero, Kaj Li liberigis ilin el ilia mizero.

7 Kaj Li kondukis ilin laŭ ĝusta vojo, Ke ili venu al urbo loĝata.

8 Ili gloru la Eternulon por Lia boneco, Kaj por Liaj mirakloj antaŭ la homidoj.

9 Ĉar Li satigis animon soifantan, Kaj animon malsatan Li plenigis per bonaĵo.

10 Ili sidis en mallumo kaj en ombro de morto, Katenitaj de mizero kaj fero;

11 Ĉar ili malobeis la vortojn de Dio Kaj malŝatis la decidon de la Plejaltulo.

12 Kaj Li frapis ilian koron per sufero; Ili falis, kaj neniu helpis.

13 Sed ili ekkriis al la Eternulo en sia sufero, Kaj Li liberigis ilin el ilia mizero.

14 Li eligis ilin el mallumo kaj ombro de morto, Kaj iliajn ligilojn Li disŝiris.

15 Ili gloru la Eternulon por Lia boneco, Kaj por Liaj mirakloj antaŭ la homidoj.

16 Ĉar Li rompis kuprajn pordojn, Kaj disbatis ferajn riglilojn.

17 La malsaĝuloj suferis pro siaj pekaj vojoj Kaj pro siaj krimoj;

18 Ĉiujn manĝojn abomenis ilia animo, Kaj ili atingis la pordegon de la morto.

19 Sed ili ekkriis al la Eternulo en sia sufero, Kaj Li liberigis ilin el ilia mizero.

20 Li sendis Sian vorton, Kaj Li sanigis ilin kaj savis ilin de la tombo.

21 Ili gloru la Eternulon por Lia boneco, Kaj por Liaj mirakloj antaŭ la homidoj.

22 Kaj ili oferdonu dankajn oferojn, Kaj rakontu Liajn farojn kun kantado.

23 Kiuj veturas per ŝipoj sur la maro, Kiuj komercas sur grandaj akvoj,

24 Tiuj vidis la farojn de la Eternulo Kaj Liajn miraklojn en la profundo.

25 Li diris, kaj aperis granda ventego Kaj alte levis ĝiajn ondojn:

26 Ili leviĝas ĝis la ĉielo, malleviĝas en la abismojn; Ilia animo konsumiĝas de sufero;

27 Ili iras ĉirkaŭe kaj ŝanceliĝas kiel ebriulo, Kaj ilia tuta saĝeco malaperas.

28 Sed ili ekkriis al la Eternulo en sia sufero, Kaj Li eligis ilin el ilia mizero.

29 Li kvietigis la ventegon, Kaj ĝiaj ondoj silentiĝis.

30 Kaj ili ekĝojis, kiam fariĝis silente; Kaj Li alkondukis ilin al la dezirata haveno.

31 Ili gloru la Eternulon por Lia boneco, Kaj por Liaj mirakloj antaŭ la homidoj.

32 Kaj ili altigu Lin en popola kunveno, Kaj en kunsido de plejaĝuloj ili Lin laŭdu.

33 Li ŝanĝas riverojn en dezerton, Kaj fontojn de akvo en sekaĵon;

34 Fruktoportan teron en salan dezerton, Pro la malboneco de ĝiaj loĝantoj.

35 Li ŝanĝas dezerton en lagon, Kaj sekan teron en fontojn de akvo;

36 Kaj Li loĝigas tie malsatulojn, Kaj ili konstruas urbon loĝatan.

37 Kaj ili prisemas kampojn, Plantas vinberujojn, kaj ricevas fruktojn.

38 Kaj Li ilin benas, kaj ili tre multiĝas, Kaj brutoj ne mankas al ili.

39 Kaj kiam ili estas tre malmultaj kaj malfortaj Pro la premanta malbono kaj mizero,

40 Li verŝas honton sur eminentulojn, Kaj erarvagigas ilin en dezerto senvoja.

41 Malriĉulon Li altigas el mizero, Kaj kreas familiojn kiel ŝafojn.

42 La virtuloj tion vidas, kaj ĝojas; Kaj ĉia malboneco fermas sian buŝon.

43 Kiu estas saĝa, tiu tion observu, Kaj oni komprenu la favoraĵojn de la Eternulo.

1 ,,Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!``

2 Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul, pe cari i -a izbăvit El din mîna vrăjmaşului,

3 şi pe cari i -a strîns din toate ţările: dela răsărit şi dela apus, dela miazănoapte şi dela mare.

4 Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate, şi nu găseau nicio cetate, unde să poată locui.

5 Sufereau de foame şi de sete; le tînjea sufletul în ei.

6 Atunci, în strîmtorarea lor au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor;

7 i -a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într'o cetate de locuit.

8 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

9 Căci el a potolit setea sufletului însetat, şi a umplut de bunătăţi sufletul flămînd.

10 Cei ce şedeau în întunerec şi umbra morţii, trăiau legaţi în ticăloşie şi în fiare,

11 pentrucă se răsvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentrucă nesocotiseră sfatul Celui Prea Înalt.

12 El le -a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i -a ajutat.

13 Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor.

14 I -a scos din întunerec şi din umbra morţii, şi le -a rupt legăturile.

15 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

16 Căci El a sfărîmat porţi de aramă, şi a rupt zăvoare de fier.

17 Nebunii, prin purtarea lor vinovată, şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi.

18 Sufletul lor se desgustase de orice hrană, şi erau lîngă porţile morţii.

19 Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor;

20 a trimes cuvîntul Său şi i -a tămăduit, şi i -a scăpat de groapă.

21 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentu minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

22 Să -I aducă jertfe de mulţămiri, şi să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.

23 Ceice se pogorîseră pe mare în corăbii, şi făceau negoţ pe apele cele mari,

24 aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adîncului.

25 El a zis, şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării.

26 Se suiau spre ceruri, se pogorau în adînc; sufletul le era perdut în faţa primejdiei.

27 Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat, şi zădarnică le era toată iscusinţa.

28 Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor.

29 A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s'au potolit.

30 Ei s'au bucurat că valurile s'au liniştit, şi Domnul i -a dus în limanul dorit.

31 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

32 Să -L înalţe în adunarea poporului, şi să -L laude în adunarea bătrînilor!

33 El preface rîurile în pustiu, şi izvoare de apă în pămînt uscat,

34 ţara roditoare în ţară sărată, din pricina răutăţii locuitorilor ei.

35 Tot El preface pustiul în iaz, şi pămîntul uscat în izvoare de ape.

36 Aşează acolo pe cei flămînzi, şi ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;

37 însămînţează ogoare, sădesc vii, şi -i culeg roadele.

38 El îi binecuvintează, şi se înmulţesc nespus, şi nu le împuţinează vitele.

39 Dacă sînt împuţinaţi şi apăsaţi prin asuprire, nenorocire şi suferinţă,

40 El varsă dispreţul peste cei mari, şi -i face să pribegească prin pustiuri fără drum,

41 dar ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş, şi înmulţeşte familiile ca pe nişte turme.

42 ,,Oamenii fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură, şi orice nelegiuire îşi închide gura!``

43 Cine este înţelept, să ia seama la aceste lucruri, şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului.