1 De David. Ne t'irrite pas contre les méchants, N'envie pas ceux qui font le mal.

2 Car ils sont fauchés aussi vite que l'herbe, Et ils se flétrissent comme le gazon vert.

3 Confie-toi en l'Eternel, et pratique le bien; Aie le pays pour demeure et la fidélité pour pâture.

4 Fais de l'Eternel tes délices, Et il te donnera ce que ton coeur désire.

5 Recommande ton sort à l'Eternel, Mets en lui ta confiance, et il agira.

6 Il fera paraître ta justice comme la lumière, Et ton droit comme le soleil à son midi.

7 Garde le silence devant l'Eternel, et espère en lui; Ne t'irrite pas contre celui qui réussit dans ses voies, Contre l'homme qui vient à bout de ses mauvais desseins.

8 Laisse la colère, abandonne la fureur; Ne t'irrite pas, ce serait mal faire.

9 Car les méchants seront retranchés, Et ceux qui espèrent en l'Eternel posséderont le pays.

10 Encore un peu de temps, et le méchant n'est plus; Tu regardes le lieu où il était, et il a disparu.

11 Les misérables possèdent le pays, Et ils jouissent abondamment de la paix.

12 Le méchant forme des projets contre le juste, Et il grince des dents contre lui.

13 Le Seigneur se rit du méchant, Car il voit que son jour arrive.

14 Les méchants tirent le glaive, Ils bandent leur arc, Pour faire tomber le malheureux et l'indigent, Pour égorger ceux dont la voie est droite.

15 Leur glaive entre dans leur propre coeur, Et leurs arcs se brisent.

16 Mieux vaut le peu du juste Que l'abondance de beaucoup de méchants;

17 Car les bras des méchants seront brisés, Mais l'Eternel soutient les justes.

18 L'Eternel connaît les jours des hommes intègres, Et leur héritage dure à jamais.

19 Ils ne sont pas confondus au temps du malheur, Et ils sont rassasiés aux jours de la famine.

20 Mais les méchants périssent, Et les ennemis de l'Eternel, comme les plus beaux pâturages; Ils s'évanouissent, ils s'évanouissent en fumée.

21 Le méchant emprunte, et il ne rend pas; Le juste est compatissant, et il donne.

22 Car ceux que bénit l'Eternel possèdent le pays, Et ceux qu'il maudit sont retranchés.

23 L'Eternel affermit les pas de l'homme, Et il prend plaisir à sa voie;

24 S'il tombe, il n'est pas terrassé, Car l'Eternel lui prend la main.

25 J'ai été jeune, j'ai vieilli; Et je n'ai point vu le juste abandonné, Ni sa postérité mendiant son pain.

26 Toujours il est compatissant, et il prête; Et sa postérité est bénie.

27 Détourne-toi du mal, fais le bien, Et possède à jamais ta demeure.

28 Car l'Eternel aime la justice, Et il n'abandonne pas ses fidèles; Ils sont toujours sous sa garde, Mais la postérité des méchants est retranchée.

29 Les justes posséderont le pays, Et ils y demeureront à jamais.

30 La bouche du juste annonce la sagesse, Et sa langue proclame la justice.

31 La loi de son Dieu est dans son coeur; Ses pas ne chancellent point.

32 Le méchant épie le juste, Et il cherche à le faire mourir.

33 L'Eternel ne le laisse pas entre ses mains, Et il ne le condamne pas quand il est en jugement.

34 Espère en l'Eternel, garde sa voie, Et il t'élèvera pour que tu possèdes le pays; Tu verras les méchants retranchés.

35 J'ai vu le méchant dans toute sa puissance; Il s'étendait comme un arbre verdoyant.

36 Il a passé, et voici, il n'est plus; Je le cherche, et il ne se trouve plus.

37 Observe celui qui est intègre, et regarde celui qui est droit; Car il y a une postérité pour l'homme de paix.

38 Mais les rebelles sont tous anéantis, La postérité des méchants est retranchée.

39 Le salut des justes vient de l'Eternel; Il est leur protecteur au temps de la détresse.

40 L'Eternel les secourt et les délivre; Il les délivre des méchants et les sauve, Parce qu'ils cherchent en lui leur refuge.

1 (Un psalm al lui David.) Nu te mînia pe cei răi, şi nu te uita cu jind la ceice fac răul;

2 căci sînt cosiţi iute ca iarba, şi se vestejesc ca verdeaţa.

3 Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie.

4 Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.

5 Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra,

6 El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, şi dreptul tău ca soarele la amează.

7 Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El. Nu te mînia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul, care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.

8 Lasă mînia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău.

9 Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpîni ţara.

10 Încă puţină vreme, şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era, şi nu va mai fi.

11 Cei blînzi moştenesc ţara, şi au belşug de pace.

12 Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit, şi scrîşneşte din dinţi împotriva lui.

13 Domnul rîde de cel rău, căci vede că -i vine şi lui ziua.

14 Cei răi trag sabia şi îşi încordează arcul, ca să doboare pe cel nenorocit şi sărac, ca să junghie pe cei cu inima neprihănită.

15 Dar sabia lor intră în însăş inima lor, şi li se sfărîmă arcurile.

16 Mai mult face puţinul celui neprihănit, decît belşugul multor răi.

17 Căci braţele celui rău vor fi zdrobite, dar Domnul sprijineşte pe cei neprihăniţi.

18 Domnul cunoaşte zilele oamenilor cinstiţi; şi moştenirea lor ţine pe vecie.

19 Ei nu rămîn de ruşine în ziua nenorocirii, ci au de ajuns în zilele de foamete.

20 Dar cei răi pier, şi vrăjmaşii Domnului sînt ca cele mai frumoase păşune: pier, pier ca fumul.

21 Cel rău ia cu împrumut, şi nu dă înapoi; dar cel neprihănit este milos, şi dă.

22 Căci cei binecuvîntaţi de Domnul stăpînesc ţara, dar cei blestemaţi de El sînt nimiciţi.

23 Domnul întăreşte paşii omului, cînd Îi place calea lui;

24 dacă se întîmplă să cadă, nu este doborît de tot, căci Domnul îl apucă de mînă.

25 Am fost tînăr, şi am îmbătrînit, dar n'am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pînea.

26 Ci el totdeauna este milos, şi dă cu împrumut; şi urmaşii lui sînt binecuvîntaţi.

27 Depărtează-te de rău, fă binele, şi vei dăinui pe vecie.

28 Căci Domnul iubeşte dreptatea, şi nu părăseşte pe credincioşii Lui. Totdeauna ei sînt supt paza Lui, dar sămînţa celor răi este nimicită.

29 Cei neprihăniţi vor stăpîni ţara, şi vor locui în ea pe vecie.

30 Gura celui neprihănit vesteşte înţelepciunea, şi limba lui trîmbiţează dreptatea.

31 Legea Dumnezeului său este în inima lui; şi nu i se clatină paşii.

32 Cel rău pîndeşte pe cel neprihănit, şi caută să -l omoare.

33 Dar Domnul nu -l lasă în mînile lui, şi nu -l osîndeşte cînd vine la judecată.

34 Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa ca să stăpîneşti ţara: vei vedea pe cei răi nimiciţi.

35 Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde.

36 Dar cînd am trecut a doua oară, nu mai era acolo; l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.

37 Uită-te bine la cel fără prihană, şi priveşte pe cel fără vicleşug; căci omul de pace are parte de moştenitori.

38 Dar cei răzvrătiţi sînt nimiciţi cu toţii, sămînţa celor răi este prăpădită.

39 Scăparea celor neprihăniţi vine dela Domnul; El este ocrotitorul lor la vremea necazului.

40 Domnul îi ajută şi -i izbăveşte; îi izbăveşte de cei răi şi -i scapă, pentrucă se încred în El.