1 Paul, les regards fixés sur le sanhédrin, dit: Hommes frères, Ac 24:16.c’est en toute bonne conscience que je me suis conduit jusqu’à ce jour devant Dieu… 2 1 R 22:24.Jé 20:2.Jn 18:22.Le souverain sacrificateur Ananias ordonna à ceux qui étaient près de lui de le frapper sur la bouche. 3 Alors Paul lui dit: Dieu te frappera, muraille blanchie! De 17:9.Tu es assis pour me juger selon la loi, et tu violes la loi en ordonnant qu’on me frappe! 4 Ceux qui étaient près de lui dirent: Tu insultes le souverain sacrificateur de Dieu! 5 Et Paul dit: Je ne savais pas, frères, que ce fût le souverain sacrificateur; car il est écrit: Ex 22:28.Tu ne parleras pas mal du chef de ton peuple. 6 Paul, sachant qu’une partie de l’assemblée était composée de sadducéens et l’autre de pharisiens, s’écria dans le sanhédrin: Hommes frères, Ac 24:21;26:6.Ph 3:5.je suis pharisien, fils de pharisiens; c’est à cause de l’espérance et de la résurrection des morts que je suis mis en jugement. 7 Quand il eut dit cela, il s’éleva une discussion entre les pharisiens et les sadducéens, et l’assemblée se divisa. 8 Mt 22:23.Mc 12:18.Lu 20:27.Car les sadducéens disent qu’il n’y a point de résurrection, et qu’il n’existe ni ange ni esprit, tandis que les pharisiens affirment les deux choses. 9 Il y eut une grande clameur, et quelques scribes du parti des pharisiens, s’étant levés, engagèrent un vif débat, et dirent: Ac 25:25;26:31.Nous ne trouvons aucun mal en cet homme; peut-être un esprit ou un ange lui a-t-il parlé. 10 Comme la discorde allait croissant, le tribun craignant que Paul ne fût mis en pièces par ces gens, fit descendre les soldats pour l’enlever du milieu d’eux et le conduire à la forteresse. 11 Ac 18:9.La nuit suivante, le Seigneur apparut à Paul, et dit: Prends courage; car, de même que tu as rendu témoignage de moi dans Jérusalem, il faut aussi que tu rendes témoignage dans Rome.
12 Ac 23:21,29,30.Quand le jour fut venu, les Juifs formèrent un complot, et firent des imprécations contre eux-mêmes, en disant qu’ils s’abstiendraient de manger et de boire jusqu’à ce qu’ils eussent tué Paul. 13 Ceux qui formèrent ce complot étaient plus de quarante, 14 et ils allèrent trouver les principaux sacrificateurs et les anciens, auxquels ils dirent: Nous nous sommes engagés, avec des imprécations contre nous-mêmes, à ne rien manger jusqu’à ce que nous ayons tué Paul. 15 Vous donc, maintenant, adressez-vous avec le sanhédrin au tribun, pour qu’il l’amène devant vous, comme si vous vouliez examiner sa cause plus exactement; et nous, avant qu’il approche, nous sommes prêts à le tuer. 16 Le fils de la sœur de Paul, ayant eu connaissance du guet-apens, alla dans la forteresse en informer Paul. 17 Paul appela l’un des centeniers, et dit: Mène ce jeune homme vers le tribun, car il a quelque chose à lui rapporter. 18 Le centenier prit le jeune homme avec lui, le conduisit vers le tribun, et dit: Le prisonnier Paul m’a appelé, et il m’a prié de t’amener ce jeune homme, qui a quelque chose à te dire. 19 Le tribun, prenant le jeune homme par la main, et se retirant à l’écart, lui demanda: Qu’as-tu à m’annoncer? 20 Il répondit: Les Juifs sont Ac 23:12.convenus de te prier d’amener Paul demain devant le sanhédrin, comme si tu devais t’enquérir de lui plus exactement. 21 Ne les écoute pas, car plus de quarante d’entre eux lui dressent un guet-apens, et se sont engagés, avec des imprécations contre eux-mêmes, à ne rien manger ni boire jusqu’à ce qu’ils l’aient tué; maintenant ils sont prêts, et n’attendent que ton consentement. 22 Le tribun renvoya le jeune homme, après lui avoir recommandé de ne parler à personne de ce rapport qu’il lui avait fait. 23 Ensuite il appela deux des centeniers, et dit: Tenez prêts, dès la troisième heure de la nuit, deux cents soldats, soixante-dix cavaliers et deux cents archers, pour aller jusqu’à Césarée. 24 Qu’il y ait aussi des montures pour Paul, afin qu’on le mène sain et sauf au gouverneur Félix. 25 Il écrivit une lettre ainsi conçue: 26 Claude Lysias au très excellent gouverneur Félix, salut! 27 Ac 21:33.Cet homme, dont les Juifs s’étaient saisis, allait être tué par eux, lorsque je survins avec des soldats et le leur enlevai, ayant appris qu’il était Romain. 28 Voulant connaître le motif pour lequel ils l’accusaient, je l’amenai devant leur sanhédrin. 29 J’ai trouvé qu’il était accusé au sujet de questions relatives à leur loi, mais qu’il n’avait commis aucun crime qui mérite la mort ou la prison. 30 Informé que les Juifs lui dressaient des embûches, je te l’ai aussitôt envoyé, en faisant savoir à ses accusateurs qu’ils eussent à s’adresser eux-mêmes à toi. Adieu. 31 Les soldats, selon l’ordre qu’ils avaient reçu, prirent Paul, et le conduisirent pendant la nuit jusqu’à Antipatris. 32 Le lendemain, laissant les cavaliers poursuivre la route avec lui, ils retournèrent à la forteresse. 33 Arrivés à Césarée, les cavaliers remirent la lettre au gouverneur, et lui présentèrent Paul. 34 Le gouverneur, après avoir lu la lettre, demanda de quelle province était Paul. Ayant appris qu’il était de la Cilicie: 35 Je t’entendrai, dit-il, quand tes accusateurs seront venus. Et il ordonna qu’on le gardât dans le prétoire d’Hérode.
1 Pavel s-a uitat țintă la sobor și a zis: „Fraților, euCap. 24:16.1 Cor. 4:4.2 Cor. 1:12;4:2.2 Tim. 1:3.Evr. 13:18. am viețuit cu toată curăția cugetului meu înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta…" 2 Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l1 Împ. 22:24.Ier. 20:2.Ioan 18:22. lovească peste gură. 3 Atunci, Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu șezi să mă judeci după Lege și porunceștiLev. 19:35.Deut. 25:1,2.Ioan 7:51. să mă lovească, împotriva Legii!" 4 Cei ce stăteau lângă el i-au zis: „Îți bați joc de marele preot al lui Dumnezeu?" 5 Și Pavel a zis: „N-amCap. 24:17. știut, fraților, că este marele preot, căci este scris: ‘PeExod 22:28.Ecl. 10:20.2 Pet. 2:10.Iuda 8. mai-marele norodului tău să nu-l grăiești de rău.’" 6 Pavel, ca unul care știa că o parte din adunare erau saduchei, iar alta farisei, a strigat în plin sobor: „Fraților, euCap. 26:5.Filip. 3:5. sunt fariseu, fiu de fariseu; din pricina nădejdiiCap. 24:15,21;26:6;28:20. în învierea morților sunt dat în judecată." 7 Când a zis vorbele acestea, s-a stârnit o neînțelegere între farisei și saduchei, și adunarea s-a dezbinat. 8 CăciMat. 22:23.Marcu 12:18.Luca 20:27. saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe amândouă. 9 S-a făcut o mare zarvă, și câțiva cărturari din partida fariseilor s-au sculat în picioare, au început o ceartă aprinsă și au zis: „Noi nu găsim nicioCap. 25:25;26:31. vină în omul acesta; dar dacăCap. 22:7,17,18. i-a vorbit un duh sau un îngerCap. 5:39.?"… 10 Fiindcă gâlceava creștea, căpitanul se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăți de ei. De aceea a poruncit ostașilor să se coboare, să-l smulgă din mijlocul lor și să-l ducă în cetățuie. 11 ÎnCap. 18:9;27:23,24. noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel și i-a zis: „Îndrăznește, Pavele, căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot așa trebuie să mărturisești și în Roma."
12 La ziuă, iudeii auVers. 21,30. Cap. 25:3. uneltit și s-au legat cu blestem că nu vor mânca, nici nu vor bea până nu vor omorî pe Pavel. 13 Cei ce făcuseră legământul acesta erau mai mulți de patruzeci. 14 Ei s-au dus la preoții cei mai de seamă și la bătrâni și le-au zis: „Noi ne-am legat cu mare blestem să nu gustăm nimic până nu vom omorî pe Pavel. 15 Acum dar, voi, împreună cu soborul, dați de știre căpitanului și rugați-l să-l aducă mâine jos, înaintea voastră, ca și cum ați vrea să-i cercetați pricina mai cu de-amănuntul, și până să ajungă el, noi suntem gata să-l omorâm." 16 Fiul surorii lui Pavel a auzit de această cursă, s-a dus în cetățuie și a spus lui Pavel. 17 Pavel a chemat pe unul din sutași și a zis: „Du pe tinerelul acesta la căpitan, căci are să-i spună ceva." 18 Sutașul a luat pe tânăr cu el, l-a dus la căpitan și a zis: „Pavel cel întemnițat m-a chemat și m-a rugat să aduc la tine pe acest tinerel, care are să-ți spună ceva." 19 Căpitanul l-a apucat de mână, l-a luat deoparte și l-a întrebat: „Ce ai să-mi spui?" 20 El a răspuns: „IudeiiVers. 12. s-au sfătuit să te roage să aduci mâine pe Pavel înaintea soborului, ca și cum ai avea să-l cercetezi mai cu de-amănuntul. 21 Tu să nu-i asculți, pentru că mai mulți de patruzeci dintre ei îl pândesc și s-au legat cu blestem să nu mănânce și să nu bea nimic până nu-l vor omorî; acum stau gata și n-așteaptă decât făgăduiala ta." 22 Căpitanul a lăsat pe tinerel să plece și i-a poruncit să nu spună nimănui că i-a descoperit aceste lucruri. 23 În urmă, a chemat pe doi sutași și le-a zis: „La ceasul al treilea din noapte, să aveți gata două sute de ostași, șaptezeci de călăreți și două sute de sulițari, ca să meargă până la Cezareea." 24 Le-a poruncit să aducă și dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare și să-l ducă sănătos și teafăr la dregătorul Felix. 25 Lui Felix, i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins: 26 „Claudius Lisias către preaalesul dregător Felix: plecăciune! 27 AcestCap. 21:33;24:7. om, pe care l-au prins iudeii, era să fie omorât de ei, și eu m-am dus repede cu ostași și l-am scos din mâna lor, căci am aflat că este roman. 28 AmCap. 22:30. vrut să aflu pricina pentru care-l pârau și l-am adus înaintea soborului lor. 29 Am găsit că era pârât pentruCap. 18:15;25:19. lucruri privitoare la Legea lor, darCap. 26:31. că nu săvârșise nicio nelegiuire care să fie vrednică de moarte sau de lanțuri. 30 Mi s-a datVers. 20. însă de știre că iudeii îl pândesc ca să-l omoare; l-am trimis îndată la tine și am făcut cunoscutCap. 24:8;25:6. și celor ce-l învinuiesc să-ți spună ție ce au împotriva lui. Fii sănătos." 31 Ostașii, după porunca pe care o primiseră, au luat pe Pavel și l-au dus noaptea până la Antipatrida. 32 A doua zi, au lăsat pe călăreți să-și urmeze drumul înainte cu el, iar ei s-au întors în cetățuie. 33 Ajunși în Cezareea, călăreții au dat scrisoarea în mâna dregătorului și au adus pe Pavel înaintea lui. 34 Dregătorul, după ce a citit scrisoarea, a întrebat din ce ținut este Pavel. Când a aflat că este din CiliciaCap. 21:39., 35 „teCap. 24:1,10;25:16. voi asculta", a zis el, „când vor veni pârâșii tăi". Și a poruncit să fie păzit în palatulMat. 27:27. lui Irod.