1 Après nous être sauvés, nous reconnûmes que *Ac 27:26.l’île s’appelait Malte. 2 Les barbares nous témoignèrent une bienveillance peu commune; ils nous recueillirent tous auprès d’un grand feu, qu’ils avaient allumé parce que la pluie tombait et qu’il faisait grand froid. 3 Paul ayant ramassé un tas de broussailles et l’ayant mis au feu, une vipère en sortit par l’effet de la chaleur et s’attacha à sa main. 4 Quand les barbares virent l’animal suspendu à sa main, ils se dirent les uns aux autres: Assurément cet homme est un meurtrier, puisque la Justice n’a pas voulu le laisser vivre, après qu’il a été sauvé de la mer. 5 Paul secoua l’animal dans le feu, et *Mc 16:18.Lu 10:19.ne ressentit aucun mal. 6 Ces gens s’attendaient à le voir enfler ou tomber mort subitement; mais, après avoir longtemps attendu, voyant qu’il ne lui arrivait aucun mal, ils changèrent d’avis et *Ac 14:11.dirent que c’était un dieu.

7 Il y avait, dans les environs, des terres appartenant au principal personnage de l’île, nommé Publius, qui nous reçut et nous logea pendant trois jours de la manière la plus amicale. 8 Le père de Publius était alors au lit, *Mt 8:14.malade de la fièvre et de la dysenterie; Paul, s’étant rendu vers lui, pria, lui imposa les mains, et le guérit. 9 Là-dessus, vinrent les autres malades de l’île, et ils furent guéris. 10 On nous rendit de grands honneurs, et, à notre départ, on nous fournit les choses dont nous avions besoin.

11 Après un séjour de trois mois, nous nous embarquâmes sur un navire d’Alexandrie, qui avait passé l’hiver dans l’île, et qui portait pour enseigne les Dioscures. 12 Ayant abordé à Syracuse, nous y restâmes trois jours. 13 De là, en suivant la côte, nous atteignîmes Reggio; et, le vent du midi s’étant levé le lendemain, nous fîmes en deux jours le trajet jusqu’à Pouzzoles, 14 où nous trouvâmes des frères qui nous prièrent de passer sept jours avec eux. Et c’est ainsi que nous allâmes à Rome. 15 De Rome vinrent à notre rencontre, jusqu’au Forum d’Appius et aux Trois Tavernes, les frères qui avaient entendu parler de nous. Paul, en les voyant, rendit grâces à Dieu, et prit courage. 16 Lorsque nous fûmes arrivés à Rome, *Ac 24:23;27:3.on permit à Paul de demeurer en son particulier, avec un soldat qui le gardait.

17 Au bout de trois jours, Paul convoqua les principaux des Juifs; et, quand ils furent réunis, il leur adressa ces paroles: Hommes frères, *Ac 24:12;25:8.sans avoir rien fait contre le peuple ni contre les coutumes de nos pères, j’ai été mis en prison à Jérusalem et livré de là entre les mains des Romains. 18 Après m’avoir interrogé, ils voulaient me relâcher, parce qu’il n’y avait en moi rien qui méritât la mort. 19 Mais les Juifs s’y opposèrent, et j’ai été forcé d’en appeler à César, n’ayant du reste aucun dessein d’accuser ma nation. 20 Voilà pourquoi j’ai demandé à vous voir et à vous parler; *Ac 23:6;24:21.car c’est à cause de l’espérance d’Israël que je porte cette chaîne. 21 Ils lui répondirent: Nous n’avons reçu de Judée aucune lettre à ton sujet, et il n’est venu aucun frère qui ait rapporté ou dit du mal de toi. 22 Mais nous voudrions apprendre de toi ce que tu penses, car nous savons que cette secte rencontre partout de l’opposition. 23 Ils lui fixèrent un jour, et plusieurs vinrent le trouver dans son logis. Paul leur annonça le royaume de Dieu, en rendant témoignage, et en cherchant, *Ge 3:15;22:18;26:4;49:10.De 18:15.2 S 7:12.Ps 132:11.És 4:2;7:14;9:5;40:10.Jé 23:5;33:14.Éz 34:23;37:24.Da 9:24.Mi 7:20.par la loi de Moïse et par les prophètes, à les persuader de ce qui concerne Jésus. L’entretien dura depuis le matin jusqu’au soir. 24 *Ac 17:4.Les uns furent persuadés par ce qu’il disait, et les autres ne crurent point. 25 Comme ils se retiraient en désaccord, Paul n’ajouta que ces mots: C’est avec raison que le Saint-Esprit, parlant à vos pères par le prophète Ésaïe, a dit:

26 *És 6:9.Éz 12:2.Mt 13:14.Mc 4:12.Lu 8:10.Jn 12:40.Ro 11:8.Va vers ce peuple, et dis:

Vous entendrez de vos oreilles, et vous ne comprendrez point;

Vous regarderez de vos yeux, et vous ne verrez point.

27 Car le cœur de ce peuple est devenu insensible;

Ils ont endurci leurs oreilles, et ils ont fermé leurs yeux,

De peur qu’ils ne voient de leurs yeux, qu’ils n’entendent de leurs oreilles,

Qu’ils ne comprennent de leur cœur,

Qu’ils ne se convertissent, et que je ne les guérisse.

28 Sachez donc que ce salut de Dieu a été envoyé aux païens, et qu’ils l’écouteront. 29 [Lorsqu’il eut dit cela, les Juifs s’en allèrent, discutant vivement entre eux.]

30 Paul demeura deux ans entiers dans une maison qu’il avait louée. Il recevait tous ceux qui venaient le voir, 31 prêchant le royaume de Dieu et enseignant ce qui concerne le Seigneur Jésus-Christ, en toute liberté et sans obstacle.

1 După ce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul*Cap. 27:26. se chema Malta. 2 Barbarii*Rom. 1:14.1 Cor. 14:11.Col. 3:11. ne-au arătat o bunăvoință puțin obișnuită, ne-au primit pe toți la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua și se lăsase un frig mare. 3 Pavel strânsese o grămadă de mărăcini și-i pusese pe foc; o năpârcă a ieșit afară din pricina căldurii și s-a lipit de mâna lui. 4 Barbarii, când au văzut năpârca spânzurată de mâna lui, au zis unii către alții: „Cu adevărat, omul acesta este un ucigaș, căci Dreptatea nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare." 5 Pavel a scuturat năpârca în foc și n-a simțit niciun rău. 6 Oamenii aceia se așteptau să-l vadă umflându-se sau căzând deodată mort, dar, după ce au așteptat mult și au văzut că nu i se întâmplă niciun*Marcu 16:18.Luca 10:19. rău, și-au schimbat părerea și ziceau*Cap. 14:11. că este un zeu.

7 În împrejurimi erau moșiile mai-marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit și ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoință, trei zile. 8 Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri și de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat*Iac. 5:14,15., a pus*Marcu 6:5;7:32;16:18.Luca 4:40. Cap. 19:11,12.1 Cor. 12:9,28. mâinile peste el și l-a vindecat. 9 Atunci au venit și ceilalți bolnavi din ostrovul acela și au fost vindecați. 10 Ni s-a dat mare cinste*Mat. 15:6.1 Tim. 5:17. și, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum.

11 După o ședere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în ostrov și care purta semnul Dioscurilor. 12 Am ajuns la Siracusa și am rămas acolo trei zile. 13 De acolo, am mers înainte, pe lângă coastă și am venit la Regio, iar a doua zi, fiindcă sufla vântul de miazăzi, după două zile, am venit la Puzole, 14 unde am dat peste niște frați, care ne-au rugat să mai rămânem șapte zile cu ei. Și așa am ajuns la Roma. 15 Din Roma ne-au ieșit înainte, până în „Forul lui Apiu" și până la „Cele Trei Cârciumi", frații, care auziseră despre noi. Când i-a văzut Pavel, a mulțumit lui Dumnezeu și s-a îmbărbătat. 16 Când am ajuns la Roma, sutașul a dat pe cei întemnițați căpitanului străjerilor palatului, iar lui*Cap. 24:25;27:3. Pavel i s-a îngăduit să rămână într-un loc deosebit, cu un ostaș care-l păzea.

17 După trei zile, Pavel a chemat pe mai-marii iudeilor și, când s-au adunat, le-a zis: „Fraților, fără să fi făcut*Cap. 24:12,13;25:8. ceva împotriva norodului sau obiceiurilor părinților noștri, am*Cap. 21:33. fost băgat la închisoare în Ierusalim și de acolo am fost dat în mâinile romanilor. 18 După ce m-au supus la cercetare*Cap. 22:24;24:10;25:8;26:31., ei aveau de gând să-mi dea drumul, pentru că nu era în mine nicio vină vrednică de moarte. 19 Dar iudeii s-au împotrivit și am*Cap. 25:11. fost silit să cer să fiu judecat de Cezar, fără să am de altfel niciun gând să pârăsc neamul meu. 20 De aceea, v-am chemat să vă văd și să vorbesc cu voi, căci din pricina*Cap. 26:6,7. nădejdii lui Israel port eu acest*Cap. 26:29.Efes. 3:1;4:1;6:20.2 Tim. 1:16;2:9.Filim. 10,13. lanț." 21 Ei i-au răspuns: „Noi n-am primit din Iudeea nicio scrisoare cu privire la tine și n-a venit aici niciun frate care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine. 22 Dar am vrea să auzim părerea ta, pentru că știm că partida aceasta pretutindeni stârnește*Luca 2:34. Cap. 24:5,14.1 Pet. 2:12;4:14. împotrivire." 23 I-au hotărât o zi și au venit mai mulți la locuința lui. Pavel le-a vestit*Luca 24:27. Cap. 17:3;19:8. Împărăția lui Dumnezeu, le-a adus dovezi și a căutat să-i încredințeze, prin*Cap. 26:6,22. Legea lui Moise și prin Proroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ținea de dimineață până seara. 24 Unii*Cap. 14:4;17:4;19:9. au crezut ce le spunea el, iar alții n-au crezut. 25 Fiindcă ei au plecat acasă în neînțelegere unii cu alții, Pavel n-a adăugat decât aceste vorbe: „Bine a spus Duhul Sfânt prin prorocul Isaia către părinții voștri, 26 când a zis: ‘Du-te*Is. 6:9.Ier. 5:21.Ezec. 12:2.Mat. 13:14,15.Marcu 4:12.Luca 8:10.Ioan 12:40.Rom. 11:8. la poporul acesta și zi-i: «Veți auzi cu urechile voastre, și nu veți înțelege; cu ochii voștri veți privi, și nu veți vedea. 27 Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec.»’ 28 Să știți dar că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă neamurilor*Mat. 21:41,43. Cap. 13:46,47;18:6;22:21;26:17,18.Rom. 11:11. și o vor asculta." 29 Când a zis aceste vorbe, iudeii au plecat, vorbind cu aprindere între ei.

30 Pavel a rămas doi ani întregi într-o casă pe care o luase cu chirie. Primea pe toți care veneau să-l vadă, 31 propovăduia*Cap. 4:31.Efes. 6:19. Împărăția lui Dumnezeu și învăța pe oameni, cu toată îndrăzneala și fără nicio piedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.