1 In jenen Tagen aber erscheint Johannes der Täufer und predigt in der Wüste des jüdischen Landes 2 und spricht: Tut Buße, denn das Himmelreich ist nahe herbeigekommen! 3 Das ist der, von welchem gesagt ist durch den Propheten Jesaja, der da spricht: «Eine Stimme ruft in der Wüste: Bereitet den Weg des Herrn, machet seine Pfade eben!» 4 Er aber, Johannes, hatte ein Kleid von Kamelhaaren und einen ledernen Gürtel um seine Lenden; und seine Speise waren Heuschrecken und wilder Honig. 5 Da zog zu ihm hinaus Jerusalem und ganz Judäa und die ganze umliegende Landschaft des Jordan, 6 und es wurden von ihm getauft im Jordan, die ihre Sünden bekannten. 7 Als er aber viele von den Pharisäern und Sadduzäern zu seiner Taufe kommen sah, sprach er zu ihnen: Schlangenbrut, wer hat euch unterwiesen, dem zukünftigen Zorn zu entfliehen? 8 So bringet nun Frucht, die der Buße würdig ist! 9 Und denket nicht bei euch selbst, sagen zu können: Wir haben Abraham zum Vater. Denn ich sage euch, Gott vermag dem Abraham aus diesen Steinen Kinder zu erwecken. 10 Es ist aber schon die Axt an die Wurzel der Bäume gelegt. Ein jeder Baum nun, der nicht gute Frucht bringt, wird abgehauen und ins Feuer geworfen. 11 Ich taufe euch mit Wasser zur Buße; der aber nach mir kommt, ist stärker als ich, so daß ich nicht gut genug bin, ihm die Schuhe zu tragen; der wird euch im heiligen Geist und mit Feuer taufen. 12 Er hat die Wurfschaufel in seiner Hand und wird seine Tenne gründlich reinigen und seinen Weizen in die Scheune sammeln; die Spreu aber wird er verbrennen mit unauslöschlichem Feuer. 13 Da kommt Jesus aus Galiläa an den Jordan zu Johannes, um sich von ihm taufen zu lassen. 14 Er aber wehrte es ihm und sprach: Ich habe nötig, von dir getauft zu werden, und du kommst zu mir? 15 Jesus aber antwortete und sprach zu ihm: Laß es jetzt zu; denn also gebührt es uns, alle Gerechtigkeit zu erfüllen! Da ließ er es ihm zu. 16 Und da Jesus getauft war, stieg er alsbald aus dem Wasser; und siehe, da tat sich der Himmel auf, und er sah den Geist Gottes wie eine Taube herabsteigen und auf ihn kommen. 17 Und siehe, eine Stimme [kam] vom Himmel, die sprach: Dies ist mein lieber Sohn, an dem ich Wohlgefallen habe!
1 Nā, i aua rā, ka puta a Hoani Kaiiriiri, ka kauwhau i te koraha o Hūria, 2 ka mea, "Rīpenetā, kua tata hoki te rangatiratanga o te rangi." 3 Ko tā Ihāia poropiti hoki tēnei i kōrero ai, i mea ai:
"He reo nō tētahi i te koraha e karanga ana:
‘Whakapaia te huarahi o te Ariki,
whakatikaia ōna ara.’ "
4 Ā, ko te kākahu o taua Hoani he huruhuru kāmera, he hiako hoki te whītiki o tōna hope; ko tāna kai he māwhitiwhiti, he honi koraha. 5 Kātahi, ka haere ki a ia a Hiruhārama, me Hūria katoa, me ngā kāinga katoa e tūtata ana ki Horano, 6 ā, iriiria ana rātou e ia ki Horano, me te whāki anō i ō rātou hara.
7 Nō tōna kitenga ia i te tini o ngā Parihi, o ngā Haruki e haere ana ki tāna iriiringa, ka mea ia ki a rātou, "E te uri nākahi, nā wai koutou i whakamahara kia rere i te riri meāke puta? 8 Nā, whakaputaina he hua e rite ana ki ō te rīpenetā. 9 Kei anga koutou kei mea i roto i a koutou, ‘Ko Āperahama tō tātou matua’; ko tāku kupu hoki tēnei ki a koutou, E āhei ana anō i te Atua te whakaara tamariki ake mā Āperahama i ēnei kōhatu. 10 Nā, tēnei ka pā te toki ki te pakiaka o ngā rākau; ā, ki te kāhore tētahi rākau e hua i te hua pai, ka tuaina, ka makā ki te ahi.
11 "Ko ahau nei he iriiri tāku i a koutou ki te wai, hei mea rīpenetā; ko tēnei ia, e haere mai ana i muri i ahau, nui atu tōna mana i tōku, e kore ahau e tau hei mau i ōna hū. Māna koutou e iriiri ki te Wairua Tapu, ki te kāpura. 12 Ko tāna mea tahi kei tōna ringa, ā, e tino tahia e ia tāna patunga wīti, ā, e kohia āna wīti ki roto ki te whare wīti; tēnā ko te pāpapa e tahuna ki te kāpura e kore e tineia."
13 I reira, ka haere a Īhu i Karirī ki Horano, ki a Hoani, kia iriiria e ia. 14 Otirā, ka whakakāhore a Hoani ki a ia, ka mea, "Ko te tikanga rā ko ahau kia iriiria e koe, ā, e haere mai ana koe ki ahau?"
15 Nā, ka whakahoki a Īhu, ka mea ki a ia, "Tukua rā āianei; ko te tikanga hoki tēnei mā tāua kia whakarite i ngā mea tika katoa." Nā, tukua ana ia e ia.
16 Ā, nō ka oti a Īhu te iriiri, tika tonu ake ia i te wai; nā, ko te rangi ka tuwhera ki a ia, ā, ka kite ia i te Wairua o te Atua e heke iho ana me he kūkupa, ā, tau ana ki runga ki a ia. 17 Nā, ko tētahi reo nō te rangi e mea ana, "Ko tāku Tama tēnei i aroha ai, ko tāku i āhuareka ai."